2,466 matches
-
un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În semn de salut și prețuire a aperitivului. Ajunsă „la birou”, Își anunța sosirea prin două țipete scurte, Victor apărea În fața ferestrei, mândru nevoie-mare, Zoița executa alte două volte În cerc, salutându-și profesorul, apoi se așeza pe pervazul ferestrei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
veniți de departe. Cristofor, cu ce avea el mai bun, acele delicatese după care se dau americanii În vânt de Ziua Recunoștinței, pieptul gigantic și pulpele imense, se tăvălea de plăcere -tot Îngânfat și fălosîn cel mai călduros loc din ogradă, În interiorul cuptorului Încins, distribuit În trei tăvi de copt cozonaci, bine unse cu untură de porc și lăsate, cu bună știință, numai pe jumătate pline cu carne. Curcanul a avut timp destul ca până atunci să fiarbă În untură și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și rece, nici să se cinstiască de trei ori cu cealaltă jumătate din sticla bunicii, jumătate turnată cu atenție Într-o cană din sticlă cu capac și cufundată până-n buză În căldarea cu apă rece, că jupânesele și Întinseseră În ogradă masa cu trei picioare, rotundă, mare și veche, cu bunătate de bucate frumos orânduite deși fără mofturi franțuzești, iar fața de masă lipsea cu desăvârșire. Mesenii flămânzi, În mare parte, s-au Înghesuit puțin și s-au așezat la masă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și dimensiona pe cele viitoare. Se Îndrepta mereu către tulpina unui gutui, acolo unde mirosea niște frunze miraculoase, toți le ziceau ... „lămâi”, aveau un aspect verde-lucios și, odată rupte, Împrăștiau În jur un parfum dulce Înțepător. Apoi, cerceta cu privirea ograda și grădina, nu recunoștea mai nimic din mirificul său univers de la Cățălești, iar când Îi lipsea căldura alinturilor cu care-l copleșeau bunica și mătușile sale Începea să plângă cu o acustică și durere ce urca de la simplu la complex
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
bucată generoasă de mămăligă rece și o dădea pe ascuns lui Vizanti, spunându-i prietenește: Bravo, Vizanti, iar i-ai Înroșit botu’, iar tu te ai ales numa’ c-o zgârietură! Ia de-aici și ai grijă de casă și ogradă, să nu intre nici ... leul! Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria, tresărind prin somn (dacă ar fi fost și el dezlegat rămânea mă’șa Domnica fără Don Alba!), Va a ieșit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Abia când, răpus de oboseală și de nervi canini, Vizanti adormea Încolăcit, savurându-și victoria, tresărind prin somn (dacă ar fi fost și el dezlegat rămânea mă’șa Domnica fără Don Alba!), Va a ieșit tiptil pe ușă, a străbătut ograda și grădina uitându-se mereu În urmă la Vizanti, o căuta din ochi pe Aneta care venea Într-un suflet, probabil din Cociobana. Te-i sculat așa repede!? Las’ că mergem noi undeva unde nu ti-am mai dus, vrei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
creșteau până la dimensiuni nemaivăzute, se transformau În limbile de foc ale balaurului din râpă (sî nu ti duci În râpî cî ti mânâncî balauru’ cel mari!), luau forma razelor unui sore de vară care dogorea, balta cu „peti” crescuse cât ograda și În ea Înota Vizanti care se gudura prietenos, Cristofor Îl invita să se suie În spinarea sa cu pene roșii ca și mărgelele, Marțolea Îi arăta cu capul pe care coarnele crescuse până În salcâm, o căniță cu lapte cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
caldă melancolie și o poftă nebună de a se lupta voinicește cu vinul ghiurghiuliu adus de la Sauca. Omăturile mari din iarna aceea grea părăsiseră grăbite toate locurile știute de Va și vântul de primăvară zvânta pământul din grădină și În ogradă se prefigurau viitoarele cărărușe către poartă, poiată, șură, coteț și către pricăjitul adăpost al lui Vizanti. Băiatul privea prin geamul de la bordei cum soarele Încălzea și lumina mulțimea de muguri verzi-roz ai unui zarzăr din apropiere, iar ochii săi urmăreau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care străjuiesc de-a parte și de alta șoseaua Vaslui-Bacău, a tresărit la revederea pădurii dinspre Ceresteie, apoi satul Pușcași situat pe dealurile joase și râpele care-i sporesc frumusețea, Fântâna Pușcașului și cea a Moșneagului, dealul până la cooperativă și ograda bunicului Ghiorghi. În timp ce privirile-i hălăduiau cu interes peste locuri și oameni, mintea lui Va era cotropită de o durere a sufletului, un sentiment de mare pierdere, de imposibilitate și lipsa soluțiilor ca cele două sate, Cățălești și Poiana să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
răspundea băiatul și aștepta să vadă cum se termină poezia și să rețină câte ceva din ea. Uneori, Victor Îl surprindea cum Încerca săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l Îndepărteze din „funcție” și astfel Victor a revenit la roata și hornul său de ars oale. Toate „sarcinile” Mariei au fost preluate automat de Va, pentru acesta era din ce În ce mai greu, nu știa să pregătească mâncarea, să aranjeze casa și ograda, să execute toate fazele olăritului. Premiul Întâi și diploma de absolvire a patru clase au coincis cu cea mai tristă vacanță de vară. Victor lucra din ce În ce mai puțin, banii erau cu ciubote roșii, cu bruma de câștig a cumpărat o mânză
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-a Îndreptat spre Va și Într-un simulacru de binețe În care nu se putea afla cine pe cine a sărutat, cei doi s-au cercetat și s-au măsurat o clipă, după care privirile lor au coborât către ograda bine măturată și către cele câteva „acareturi” aranjate frumos. Cu spiritul său practic recunoscut, Maricuța spuse: Cred că nu vreți să stăm aici la soare, nu? Voi două mergeți În casă, iar noi descărcăm căruța și venim imediat. Unde să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi muștele afară din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străpezire generală și de electrocutare a cotului lovit Într un anume loc, stare ce oprea Întreaga vrajă neasemuită. Cei doi părinți au ajuns acasă seara târziu, erau veseli și mulțumiți de treburile rezolvate, dar și mai mulțumiți de cum găsiseră casa, ograda și păsările aranjate. Victor a scos o cană cu vin, s-au cinstit și a spus: Măricuță, vezi că am fost inspirat atunci când ți-am sugerat să-i Înnoim pe acești copii, pentru că Învață bine și repede și pentru tot
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
puternică a femeii le stăpânea. Când scăpară, se întinseră rănite la soare, așezîndu-se pe picioarele dinainte. Aveau în ochi o suferință tăcută și de sub pleoape li se scurgea o zeamă limpede ca lacrimile. Numai mânzul scăpase. El zburda sătul prin ograda murdară. - Bine c-am terminat! răsuflă Gheorghe ușurat. Cocîrță se spălă pe mâini și veni spre ei. Se așezară pe buturugi. Peste câmp, îi văzură și pe ceilalți sosind. În frunte era Stăpânul gonind, gonind. După el, ceata. Se înveseliră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dușumelele. Țiganca avea o voce groasă, puternică. Starostele îi însoțea jocul cu bătăi din palme. - Auzi, auzi... Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Marghioală? - Cum zici? - Cuni mai ai? - S-au dus câinii, Chirițo, au murit... - Nu mai spune! se mira cealaltă, de parcă-și aducea aminte c-o mai întrebase anul trecut tot așa, dar ea uitase. • Deschidea poarta, pășea biiinișor în țărâna ogrăzii și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
River, Madrid, Oslo, unde vrei tu. Dar niciodată aici. La Camp David s-a renunțat încă din 2000. Și Casa Albă, în infinita ei înțelepciune, a decis că ar fi mai bine pentru ambele tabere să-și rezolve problemele în ograda lor. —Și o fac? Și le rezolvă? Bineînțeles că nu. Puteam să le spunem și noi asta. Băieții ăștia vorbesc mai mult cu presa decât între ei. Nu poți împiedica veștile să circule când te afli chiar în mijlocul unei zone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
unor clopote mici, ale bisericii din curte, o bisericuță năpădită de ierburi, de tufe de bozii și vrejuri de nalbă, părăsită parcă sub un nuc imens, cu turla Pantocratorului strecurată printre crengi groase, bătrâne și ele. Bisericuță îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca lin, răsfățat, întârziindu-și venirea în Lume. Mai mult parcă se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl desfată, să-i schimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de dor și nespusă tristețe a despărțirii. În acele luni, când se știa că noi familii de evrei aveau să părăsească orășelul, o tristețe molcomă se pogora peste străzile acelea, peste curți și grădini, se prelingea pe ulițe, intra în ogrăzi, în odăi, în suflete, în cuvintele sau în privirile noastre. O tristețe învălmășită, în care se strecura și o ușoară invidie pentru desprinderea celor ce plecau de acele locuri și avântarea în necunoscut. Încolțeau și temeri pentru ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O imagine ca oricare alta. Nu mă impresiona. Știam doar că, și spânzurat, tot trebuia să mă întorc la Ester. Ea era, în acele clipe, tot adevărul meu. Mai adevărată chiar și decât zăpada aceea, chiar decât urmele împleticite din ograda bisericii, chiar decât funia cu care mă jucam. Trebuia să mă duc la Ester și apoi să mă întorc în toate ale mele. Știam, o simțeam, fără să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Luminării, își răsfrâng musai conspirațiile și prin viețile noastre. Conspirația mondială, după cum urlă unii, ne-a prins definitiv în ițele ei. Un fel valah de a-ți țipa neputințele și încăpățânarea, îndârjită în nebuloasa tradiției, de a nu-ți râni ograda, chiar dacă vezi, îngrozit, că vine vecinul sau drumețul și-ți spune, deschis: „De ce n-o cureți, nu vezi că pute?“. Dar pute românește, patriotic și la vedere... O priveam pe Lia și-mi venea să plec, chiar în același moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pierdute prin mașinile I.T.B.-ului, lăsându-mă așa, buimac, doar cu sete de răzbunare și, mai ales, de a bea una sau două halbe gulerate. Scrisesem o povestire despre un cal care se-ntoarce de pe front în satul și în ograda povestitorului, copil crescut odată cu calul. Peste ani, când copilul devenise bărbat, pornește în căutarea mormântului tatălui, căzut undeva pe la Cotul Donului. Reface drumul cu aproape același freamăt sufletesc cu care, odinioară, calul se întorsese acasă. După atâția ani de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mutarea la bloc. Erau anii când se vorbea tot mai stăruitor de crearea unor sate care să rupă gura Europei. Proiectul umbla doar ca un zvon, pregătit mai mult să obișnuiască oamenii cu ideea că, în curând, vor pierde și ograda, și grădina, și cimitirele. Vor pierde și locul lor de sub cer. Îi stârneam la vorbă. Se mirau că-i ascultam, după ce își biruiau temerile. Mulți dintre ei nici nu credeau că discut cu ei doar din dorurile mele neostoite după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]