2,391 matches
-
din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și care va pricinui vărsări de sînge, ca și cea de-a doua, cea sacrificată, anonimă, unică, orfană printre atîtea alte cărți - deci două creații divergente ale spiritului uman, atît de asemănătoare și totuși atît de diferite, zăcuseră timp de aproape șaizeci de ani la o distanță de patru litere, ca-ntr-un interval cabalistic (chiar și cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Alexa, vreau să vă fac o mărturisire aici, pe care nu v-am făcut-o dumneavoastră. Mi-a murit cu șase ani în urmă tatăl, mi-a murit cu trei ani în urmă mama și, într-un fel, mă consider orfan. Dar când m-am întâlnit cu dvs. și am vorbit cu dvs. o oră, două, trei, nu știu de ce am avut impresia că vorbesc cu tatăl meu. Nu știu de ce am avut impresia că nu mai sunt orfan, că există
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Apoi, ce greu a fost în perioada foametei, când părinții căutau hrană pentru supraviețuirea noastră. De aceea n-am avut stabilitate, căutam mereu locul unde să rămânem definitiv. Timp de un an am rămas singură printre străini crezând că sunt orfană. Eram prea mică pentru a judeca cine e vinovat. După multe lacrimi, care îmi scăldau zilnic obrajii, într-o zi, ochii mi s-au luminat, inima a început să tresalte și viața să capete o altă întorsătură, căci l-am
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
modificările pe care le aduce Legii 11/1990 înlocuiește termenul de "înfiere" cu termenul de "adopție", termen utilizat și în prezent. Revenind însă la parcursul istoric, în perioada regimului comunist, în România, protecția copiilor aflați în dificultate (copii abandonați, copii orfani, copii cu dizabilități) se realiza în instituții de stat (orfelinate, leagăne) în interiorul cărora copiii beneficiau de condiții de dezvoltare și educare minimale. Ca urmare a exploziei demografice cauzată de Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1966, pentru reglementarea întreruperii cursului
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
55. O altă situație identificată în literatura de specialitate este aceea a persoanelor care, potrivit statusului lor social și economic se considera atunci, că aduc prejudicii ideologiei comuniste. Pentru a demonstra contrariul aceste persoane/familii erau presate să adopte copii orfani 56. O a treia situație în care se practica frecvent adopția, e adevărat nu a copiilor orfani sau abandonați, era în familiile în care capul familiei era acuzat politic. În aceste cazuri copiii acestora erau adoptați formal de rude sau
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
social și economic se considera atunci, că aduc prejudicii ideologiei comuniste. Pentru a demonstra contrariul aceste persoane/familii erau presate să adopte copii orfani 56. O a treia situație în care se practica frecvent adopția, e adevărat nu a copiilor orfani sau abandonați, era în familiile în care capul familiei era acuzat politic. În aceste cazuri copiii acestora erau adoptați formal de rude sau prieteni, pentru a primi un alt nume și astfel a scăpa de blestemul "originii sociale nesănătoase"57
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Aurel Dumitrașcu a fost și a rămas, prin spirit, unul dintre frații mei. Nu știu, în relația noastră, cine a fost uneori Cain, alteori Abel... Ne-am cunoscut la Festivalul național-sucevean "Nicolae Labiș". Ne-au însumat câteva lucruri: ambii eram orfani de tată, semănam și fizic (blonzi, înalți și sfrijiți), eram insurgenți, discreți și devoratori de cărți, ne plăceau iubirile, prieteniile selective, eram generoși și naivi, aveam mame triste, frați pragmatici, nostalgii interbelic-europene... După momentul Suceava ne-am revăzut la Sighet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Această carte, izvorâtă din fire de poveste adevărată, este oferită nepoatei mele, Sofia Maria, pentru a cunoaște și culege din comorile unei inimi de copil orfan, care a fost străbunica ei, Vasilica Ioniță. O evocare emoționantă Ce poate fi mai emoționant, în toate timpurile, decât a-ți evoca mama? Fiecare scriitor a făcut-o în culori blânde și dulci, dar mai ales în culorile duioșiei și
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
-și da frâu liber amintirilor, în chip admirabil. O narațiune care îmbracă tonul poveștii, chiar de la început: “ Pe vremea când copiii umblau cu picioarele goale prin colbul de pe ulițele satului” Intrăm, așadar, în lumea copilăriei autoarei, unde mama, copil orfan, alături de alți doi frați mai măricei, înfruntă împreună nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Dau piept cu viața, la vârsta la care alți copii sunt încă Ținuți în brațe de părinți. Figura bunicii paterne este și ea reperul principal
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
este nevoie, în limbajul atât de cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a desprins încă de copilărie: fetița orfană de șase ani, care bate sfios la ușa bunicuței Dobrița. Ușurința portretizării narative este un element al stilului Verei Crăciun, alături de cel al descrierilor riguroase, cu ajutorul închipuirii, a cadrului de desfășurare a evocării, dar și o anumită dexteritate de a
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
de poveste Pe vremea când copiii umblau cu picioarele goale prin colbul de pe ulițele satului, atunci când cu greu se căpăta de la cei cu avere o pereche de încălțări, plătite și acestea cu ziua, trei copii se Țineau de mână, singuri, orfani și neajutorați. Părinții lor s-au stins fără de veste. S-au stins unul după altul, lăsând în urma lor lacrimi încă de lapte, lacrimi încă dulci de copil. Nici acele lacrimi și nici copilăria lor ucisă nu știau cum va urma
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
o bătrână micuță, îmbrăcată în negru, cu broboada acoperindu-i parcă toată fața duioasă, slabă și tristă. Era bunica! Bunica din partea tatălui. Singura rudă în viață, singura speranță, singurul sprijin, singura inimă care mai putea cuprinde viața celor trei copii orfani. Degetele lor, timid, dar pline de speranță, părăsesc încleștarea și, precum dansul aripilor de fluturași, ating sfios veșmintele cernite ale bătrânei. Rugă și milostivire, în același timp. Rugă necuvântată, ci doar mimată de fețele candide ale copiilor! Rugă și acea
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
transformat într-o strălucitoare steluță pe cer, mult mai departe de noi. Chiar dacă viața lor a fost săracă și plină, precum ulița satului, de praf..., de praful sărăciei, nu a dorit niciodată să se despartă de cei trei copii micuți, orfani și frumoși! Au rămas copiii ei. MURA Arșița verii pârjolea totul în calea ei. Din depărtare, valuri de căldură păreau că se apropie legănându-se în fuioare plutitoare. Chiar și vântul, copleșit de căldura acelei zile, era ascuns undeva, pe
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
nu părea prea lacomi... Dar..., uimire! Întingeau și atât... Brânza nu voia în niciun chip să se prindă de mămăligă! Oricum, de furculițe nu putea fi vorba... - Haideți, băieți! Haideți, băieții mamii, că doar ați muncit! Copiii, erau ei sfioși, orfani, flămânzi, dar îi ducea mintea să vadă un lucru rușinos făcut cu larghețe de mătușa lor. Brânza a fost atât de tare presată în acea strachină de mătușa Ftenia, încât copiii au terminat toată mămăliga, dar stratul de brânză a
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
noastră abia într-a patra, devenind imediat cea mai bună la învățătură, dar din cauză că nu lua parte la jocurile noastre, nu era îndrăgită de nimeni, nici prietene nu prea avea, mai ales fiindcă profesorii o dădeau mereu de exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, o crescuse unchiul ei, despre care tot orașul știa că e o bestie, l-au dat afară și de la pompieri, pentru că, înfuriindu-se odată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
deschis caietul l-am mai simțit puțin, și atunci iarăși m-am gândit la Iza, m-am și uitat spre ea, spre banca fruntașilor, unde stătea, gândindu-mă că de când l-au luat pe tata sunt și eu pe jumătate orfan, și atunci, deodată, m-am întrebat cum arată Iza fără haine, dacă are într-adevăr vânătăi, și cum îi arată oare coapsele, mi-a spus odată Feri că fetele goale sunt foarte interesante, dar eu n-am fost de acord
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
În engleză: Fă ceva cu copilul, ca să nu mi se Învârtă printre picioare. Iar ea Îi spune: E copilul tău, domnule. Când erai mic, Fima, nu ți-ai dorit niciodată În adâncul inimii ca părinții tăi să moară? Să fii orfan și liber ca Huckleberry Finn? N-ai fost un mic bufon? Fima spuse: Asemenea gânduri trec probabil uneori prin mintea fiecărui copil. A fiecăruia. E ceva destul de normal. Dar nu vor asta cu adevărat. Dimi tăcu. Ochii săi albinoși Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fi exotice și active. Vom pescui rechini din ocean și le vom da drumul înapoi, după ce le vom pune plombe la toate cele trei rânduri de dinți. Marea modă va fi cea a safariurilor răsturnate: vom captura pui de elefanți orfani, ca să-i alăptam cu vadra; și lei fioroși, ca să-i masam pe coama, așa, de antistress... Tiriac va crește mistreți ca să repopuleze pădurile; țarcul vechilor masacre din Bihor îl va umple cu piticii de grădină din reclamă, pentru distracția copiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Sânul pentru Zaza era o patrie. O patrie cu care te alinți și pe care își fac cuib ciupercile rele! Dar tăindu-le, mori deodată cu ele. Respectuos, recules, Maxențiu văzuse trecând într-un lighean sângerat acele simboluri și rămăsese orfan. Probabil că Maxențiu făcuse pe picioare multe pleurite infantile până când ajunsese la congestia de acum. De aceea simțea atâta fericire să zacă. li era numai grijă ca acel confort să nu înceteze cumva; îi părea suspectă atâta odihnă. De câte ori înainte
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era însă neputincios. Ada, orfană și majoră, se măritase cu avere proprie și, din delicateță, Maxențiu nu ceruse act dotai. Fără delicateță, Acla deschisese la început credit larg prințului, știind că 1-a luat ca să-1 plătească. Averea o administra însă ea, cu strășnicie. Atât timp cât
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nu avusese putere și nici nu vrea să moară pentru o "strigoaică", cum îi zicea acum. îi spusese numai să plece din casa ei, uitând chiar pe Lică. Intervenise însă Rim ca pacificator, cu demne cuvinte de milă pentru fata orfană, "părăsită de un tată vagabond și de o mamă necunoscută". Argumente care făcuse Linei impresie. Sum Sia, față de riscul de a fi izgonită, părea mai cumințită, o liniște cuprinsese casa ispășitoare a Rimilor, când, într-o zi - ar fi fost
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ar fi trăit bunicul, am fi dus-o mai bine. N-am înțeles niciodată de ce - eu am dus-o bine, oricum -, dar tata, săracul, și astăzi e-n stare să se plângă la serviciu că-i vai de capul lui, orfan, ca să-l scoată ăștia mai repede la pensie. În rest, mi-am făcut o oarecare impresie despre el, dintr-o poză. Una din aia, sepia, cu crăpături, în care bunicul - îmbrăcat jandarm - stătea mândru, în picioare, alături de câțiva „colegi“. În fața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
an În urmă fuseseră distruse din cauza invaziei otomane. Era un semn că oamenii care porniseră atunci În pribegie au sprijinul și recunoștința domnească pentru sacrificiul lor. Era și un prilej de a vedea satele renăscute și de a Îmbărbăta copiii orfani și văduvele celor căzuți la Vaslui. Acestor „semne” li se adăugau o seamă de scaune de judecată care nu se puteau ține decât În prezența domnitorului și care fuseseră mereu amânate pe parcursul verii. Nu În ultimul rând, călătoria până la hotarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Fata, deși cu câțiva ani mai mare decât Adam, nu era mai Înaltă decât el. Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic! Fata mea e orfană! Vai de noi, fata mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic! Fata mea e orfană! Vai de noi, fata mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba Îi era cumva deosebită de a lor. — Mă cheamă Neng. Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]