2,698 matches
-
vezi vorbele lui Șuțu: „ne-a spus să tăcem, să nu se audă vorbă afară, că nu este nimic”). Este, desigur, doar un scenariu probabil. Dar în bâlbâiala din jurul morții lui Eminescu (nici data nu este atestată precis, Călinescu însuși oscilând între 15 și 16 iunie pentru că merge după alte surse) n-ai cum să faci limpeziș decât cu toate informațiile pe masă și stabilind câteva ipoteze de lucru necesare. Sunt necesare, amintim, și ipotezele care se confirmă, pentru că se confirmă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ca poetică descensivă, catamorfică, a explorării suferinței pînă la ultimele sale consecințe ontologice.] Din fragmentele de mai sus va fi devenit evident pentru orice cititor neinițiat că Chatterton era un tînăr genial tulburat peste măsură de o viziune a realității oscilînd între vis și devastare violentă, între viață aspră și moarte sigură, cu puțin spațiu de scăpare din această fatalitate ontologică pusă sub semnul războiului total (hobbesianul bellum omnium contra omnes). Că a devenit conștient de această dimensiune insondabil de tragică
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
în multe cazuri, ambele variante, făcând și observații asupra uzului diferit al unora dintre acestea. Variantele verbale (vechi sau neologice) incluse în cele două anchete (forme duble de prezent, în majoritate, de imperativ sau de imperfect, dar și verbe care oscilează între conjugarea a III-a și a II-a) se includ în mai multe categorii: variație liberă în DOOM2, dar o singură formă în DOOM1 și invers; variație liberă în ambele ediții ale DOOM-ului; formă unică înregistrată în ambele
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
6 ani era familiarizat cu Iliada și Odiseea. La 7 ani citea, de plăcere, Shakespeare și putea memora o pagină întreagă citind-o de două ori. Aparent paradoxal, rezultatele din Tabelul 2 arată: coeficienții de inteligență ai persoanelor înalt creatoare oscilează în limite foarte largi (între 100 și 210). Concluzia Catherinei Cox se bazează pe observația că geniile creatoare erau capabile de un efort fără egal în realizarea operelor lor. Ea spune: B. Descoperindu-se că testele de inteligență nu reușesc
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
plutește pe suprafața băii, iar nivelul soluției nu afectează zona de depunere. Efectul autosincronizării a fost descoperit de Huygens care a observat că, dacă câteva ceasornice cu pendul sunt plasate pe același perete, după un timp ele vor începe să oscileze sincron. Este un fenomen legat de transmiterea oscilațiilor sonore. Efectul sonicității a fost descoperit de inventatorul român Gogu Constantinescu. Transmiterea energiei mecanice prin intermediul sunetelor este folosită la motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic. Efectul de cavitație constă formarea de bule
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
institutori, apar considerații despre învățământul clasic, sunt examinate opiniile lui J.-J. Rousseau despre cultivarea simțurilor, este susținut umanismul (Petru Gârboviceanu, Humanismul și realismul). Dacă în partea științifică revista aduce o abordare din perspectivă clasică a ideilor timpului, partea literară oscilează, în poezie, între poemul eroic, prin Ioan S. Nenițescu și George Murnu, care debutează aici în 1887 (Către Pind, sub pseudonimul Apindor Diselli), și intimismul elegiac, prin Eisabeta M. Z. Ionescu ori prin junimiștii Matilda Cugler-Poni, Veronica Micle și Samson
ŢARA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290072_a_291401]
-
totul ieșit din comun, de o complexitate barocă, îl proiectează metaforic, definindu-l drept un homo novus, iar prin spiritul ofensiv, însetat să pună stăpânire pe teritorii cât mai vaste, „un Rastignac” al culturii, în fine, prin forța lui vijelioasă, oscilând între frenezia romantică și clasicismul senin, țintind monumentalul, ca „un Gingis-han, un asiat cu nostalgia cruntă a Europei”, care visează adesea, compensator, o „Acropole”. Un portret sugestiv, chiar dacă nu atât de spectaculos, îi este dedicat și lui Pompiliu Constantinescu, „un
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
din București în 1896. Cu reputația unui om de spirit și a unui epigramist temut, T., poreclit Țața, a fost o figură memorabilă a boemei bucureștene, ilustrând perfect tipul publicistului literat de la sfârșitul secolului al XIX-lea, funcționar de nevoie, oscilând veșnic între literatură și gazetărie. A murit ca unul dintre protagoniștii boemi ai povestirilor sale melodramatice, sărac și uitat de toți. Primele nuvele și schițe ale lui T. nu depășesc nivelul unei proze foiletonistice. Subiectele sunt ori exotice, cu aventuri
TELEOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290125_a_291454]
-
al societății mondiale (J. Burton) sau a cosmopolitismului (D. Held). În ceea ce privește constructivismul, ca una dintre cele mai recente producții teoretice majore ale Relațiilor Internaționale, trebuie precizat că raportarea la niveluri a adepților lui diferă mult de la un caz la altul, oscilând între nivelurile doi și trei. El se constituie însă ca o școală de gândire aparte, relativ nouă și cert înclinată spre latura teoretizării 1, dificultatea precizării nivelurilor de analiză prezente în teoria constructivistă reieșind inclusiv din absența unei tradiții solide
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
ani lungi și grei de opoziție - îndeosebi prin aportul grupării junimiste, inteligente și interesate în progresul controlat și fără salturi spectaculoase al societății românești. Junimiștii au fost, așa cum au demonstrat convingător Vladimir Streinu și apoi Z. Ornea, o grupare centristă oscilând între liberali și conservatori, apropiată, până la sfârșit, din punct de vedere organizatoric, de aceștia din urmă, cărora le-au împrumutat ținuta ideologică a unui program mai realist. În cartea sa Bacalbașa se referă de mai multe ori la junimiști ca
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
inclusiv cel politic, sunt memoriile lui C. Bacalbașa, Bucureștii de altădată“ (Paraschiva Cîncea, Viața politică din România în primul deceniu al independenței de stat, Ed. Științifică, București, 1974, p. 18). 59. Vol. de față, p. 46. amintiri ale lui Bacalbașa oscilează după cum observă același Silvian Iosifescu, „între memorialistică și istoriografie“, căpătând „vivacitatea și prezența însemnărilor la zi“60, așadar fiind memorii realizate la un grad mare de obiec tivitate, dar consemnate în maniera strict cronologică specifică jurnalului, datorită succesiunii riguroase pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o putere politică organizată, cât și o mare speranță de propășire. 4. Altă afirmație gratuită; în perioada la care se referă Bacalbașa, cele două partide, liberal și conservator, nici nu erau constituite ca atare, existau încă unele grupări care mai oscilau între cele două „tabere“, chiar dacă ar fi să-i amintim numai pe „centriștii“ lui Vasile Boerescu și pe junimiști, și ei un fel de „centriști“. 5. Bacalbașa își amintește exact; chiar după Războiul de Independență, după ce devenise o personalitate politică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cu nervii noștri. Cît timp vorbesc, mi se dă dreptate, apoi fiecare își pregătește „salvarea” pe seama celuilalt. Climatul de nesiguranță anulează orice solidaritate. Chacun pour soi et aucun pour tous! *Noapte convulsionată. Extraveralul n-a mai avut nici o putere. Am oscilat între trezie și somn, un somn cu transpirație și vise istovitoare. Dimineața, contactul cu cărțile a fost superficial. Abia am descifrat cîteva sensuri în versurile lui Perpessicius. Venită la redacție, doamna B. m-a surprins dactilografiind cîteva din „constatările provinciale
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe nevastă și pe fiică, bașca pe alții, cu datoriile pe care le am”. Interesant, o temere similară mi-au comunicat și alții. Eu însumi am același gen de neliniști, poate chiar mai mari. *Adrian Păunescu, care de la o vreme oscilează între elogiu și satiră, elogiu și palinodie, a dat drumul recent, într-un spectacol al cenaclului „Flacăra”, la încă una din afirmațiile sale piramidale: „Căci pînă la urmă, calul (apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poate, nu tocmai adecvat) amintind, mai întîi, anecdota în care Voltaire se indigna și se înduioșa de atitudinea și, respectiv, soarta lui Jean Jacques Rousseau, adăugînd că, în intervalul dintre „discuțiile individuale” și ședința de azi, stările mele sufletești au oscilat: cînd a dominat hotărîrea de a ataca, cînd a intervenit relaxarea, tendința de a bagateliza un asemenea conflict, ba și lehamitea față de el. Trebuie - mi-am zis în cele din urmă - să fiu consecvent cu mine. Calm, am arătat cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o simplă, reductivă translare-transcriere a realității. „Un roman, chiar când este autobiografic, nu este autobiografie. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Modelele dispar, simulacrele durează...” În conversațiile cu Ravelstein sau Rosamunda despre Radu Grielescu, Chick oscilează Între autojustificare și autoincriminare. „Ravelstein vroia să știe cu exactitate care era poziția lui Grielescu și i-am explicat că la cină acesta vorbea despre istoria veche, Își umplea pipa și risipea multe chibrituri”, Îi spune Chick soției. „Umpli pipa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia concretă poartă marca unui timp capricios sau, sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă lumina să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
de culoare și în al doilea rând stilizarea obiectului, în nuanțe delicate. Se poate vorbi de o poezie a locului, unde materia concretă poartă marca unui timp capricios sau, sau, dimpotrivă, o dulce desfătare, ușor melancolică, întreține atmosfera. Acuarela sa, oscilând între pata de culoare și peniță, lasă lumina să invadeze peisajul și doar în câteva tablouri raportul dintre clar și obscur es inversează. Nu putem vorbi de o dominantă cromatică, deoarece pictorul își orchestrează culorile, după inspirația de moment, cât
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
în franțuzește, poartă pecetea unui conflict dramatic, revelând dezorientarea individului când Dumnezeu își întoarce fața de la el. Tonul este mereu ambiguu, jocurile de cuvinte încearcă să abată atenția de la atmosfera sumbră, disperată. Ca un menestrel pe post de clovn, autorul oscilează dureros, îndrăzneț, sensibil, acut, între angoasă și plenitudine. În Schimbarea limbii nu înseamnă Schimbarea la față! (2000), abordează o problemă extrem de subtilă: apartenența sau nonapartenența la cultura română a scriitorilor care scriu în altă limbă. Lucrarea discută două aspecte: modul
FROSIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287101_a_288430]
-
Voinicul) sau versuri de inspirație citadină și religioasă (Revolta lui Iov, Apocalipsă). În alte poezii, F. încearcă să găsească un răspuns cu privire la locul creatorului de artă într-o lume ostilă (Visătorul, Nou Prometeu), luptându-se, prearghezian, cu „credința” și „tăgada”, oscilând între creștinism și iudaism. Cartea relevă un autor sigur pe mijloacele prozodice, dar „stăpânit” de influența înaintașilor romantici ori clasici. Poemele resemnării (1940) aduc unele semne ale maturizării poetice, chiar dacă F. nu reușește să-și individualizeze întru totul profilul liric
FURTUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287118_a_288447]
-
al odihnei. Aceeași problemă a gemelarității, a tentației între doi poli se întâlnește în romanul de dragoste O vară ciudată (1975). Alek (asemănarea acesteia cu Aliki din nuvela Geamăna este frapantă) trăiește departe de lume, într-un idilism anacronic, și oscilează, în prima parte a romanului, între un prieten dispărut și soțul ei, iar în a doua parte, între acesta din urmă și un arheolog grec venit în vizită în România. Remarcabilă este scrutarea atentă a sufletului feminin în fața iubirii-pasiune, Alek
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
omul despicat în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
femei. Putem considera, ca reper al Începuturilor mișcărilor de revendicare a drepturilor și libertăților femeilor, epoca revoluțiilor (1776, America de Nord; 1789, Franța; 1848, Întreaga Europă 2). Dacă Încă nu putem vorbi În 1789 despre o agendă politică a femeilor, conștiința politică oscilând Între expresia voinței participării politice 1 a femeilor din stările superioare și deja cunoscutul „Când va fi pâine?” al precupețelor franceze din stradă, vedem, totuși prefigurate rădăcinile acesteia, care s-au dezvoltat pe cele două coordonate: cetățenia activă și participativă
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
în 1923. Este o carte-document, cuprinzând memorii, mărturii și comentarii despre oameni și întâmplări din timpul revoluției ruse. Modalitatea de relatare reportericească este preponderentă. Faptele sunt folosite ca argumente în demonstrația clar antisovietică a autorului, oamenii sunt definiți prin caracterizări oscilând între fișă de stare civilă și anecdotă, prin aprecieri incisive, prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă forță de evocare imaginea coșmaresc-apocaliptică a dezagregării unei societăți, procesul de compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
de tiparul adoptat, lirica lui D. își păstrează o puternică - aproape violentă imagistic - originalitate. Sub un material „străin”, exprimată în termenii „altuia”, pulsează o sensibilitate cu totul aparte. Poetul postbelic nu are, așadar, o frază argheziană și una barbiană, nu oscilează între mari modele, preluate mai întâi cu șovăieli de novice și abandonate apoi cu lejerități de maestru. Traseul său poetic nu este unul ondulat, cu inegalități și incongruențe, cu notabile (s)căderi și mari reușite; el e un poet mereu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]