5,719 matches
-
determinant în procesul de recuperare/recanonizare internă a avangardei noastre istorice. Notorietatea cîștigată în Franța de un Tristan Tzara, de pildă, îl va impune atenției valorizante a criticii noastre estetice (Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a.), altminteri ostilă gesturilor radical-negatoare. În mod analog, afirmarea în Occidentul postbelic a unor autori precum Mircea Eliade, Emil Cioran sau Eugen Ionescu a alimentat decisiv mitologia „tinerei generații” interbelice (mai ales în condițiile stigmatizării și cenzurării acesteia de către regimul comunist). Atît Primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
soția poetului Hugo Ball - era cunoscută și publicului de cabaret din România), improvizații ale lui Tzara extrase din cîntece de mahala românești ș.a.m.d. Un protest ludic, burlesc și demitizant așadar, o expresie a nealinierii artistice absolute, ireductibil subversivă, ostilă oricărei înregimentări și mobilizări „colectiviste”. Putem vedea în dadaistul Tzara și un „mutant” al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întrucît - pentru Ion Vinea, B. Fundoianu, Marcel Iancu și ceilalți - România e o țară unde totul trebuie construit, o țară cu o istorie discontinuă și fără o autentică tradiție cultă înainte de simbolism. Eclectismul, moderația, toleranța grupării față de idei și grupări ostile avangardismului, deschiderea față de colaboratori neavangardiști, mergînd pînă la găzduirea unor membri ai „tinerei generații” spiritualiste, a unor manifeste ortodoxiste și a unor texte „de dreapta” pot fi mai bine înțelese dacă le privim și din această perspectivă (deși cauzele sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare, evident ostilă - drept esența însăși a modernității artistice și a noului „saeculum”. Toți trei fac legătura între spiritul avangardei și diferitele centre de validare: Boz realizează un „cuplaj” între avangardă și tînăra generație a anilor ’30, stimulînd - deopotrivă - interesul unei părți a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
DIE. Emma se zbătea captivă Într-un grup de liceeni afectați de o formă ciudată de acnee, dând din coate pentru a-i face loc lui Kevin: Îl ținea ridicat de gulerul gecuței, căci, așa cum Îl strângeau Între acele picioare ostile, nu reușea nici măcar să respire. — Ce e glanda perineală? Ce sunt feromonii? insista Kevin, ridicând gura În aer. Mama, ai văzut vreodată un dihor? Pasagerii stăteau lipiți unii de alții, lovindu-se și atingându-se reciproc - coapse și mâini, coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
da șansa de a putea vorbi, fără a se putea auzi, apropiați dar distanți, absenți. Aiurea. Pierd cele mai frumoase clipe ale lor. Și nu se vor mai Întoarce. Valentina a crescut și s-a schimbat. Valentina, serioasă, Înțeleaptă și ostilă - dintr-o dată Îi păru aproape adultă -, ascultându-și melodia ei, judecând-o și condamnând-o. Și de fapt nu știe nimic despre mine. — L-am văzut, spuse la un moment dat Valentina. — Pe cine? Întrebă Emma aplecându-se peste umărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
negru. SUNT SĂRACĂ DIN SARAJEVO AM CINCI COPII NU AM MUNCĂ AJUTAȚIMĂ. Elio Îi puse În poală o bancnotă de zece mii, pe care refugiata o ascunse repede Între fuste, răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe care-l făcuse și nu meritau să plătească În locul lui. — E vorba de familia mea, spuse Antonio. E foarte important. Elio Încercă să-și aducă aminte ce avea de făcut după-amiază. Parcă trebuia să străbată comunele din Casilina. Teritoriu ostil. Era foarte mare riscul unor ambuscade și contestații din partea grupurilor verzi-roșii. Nu, agenții din mașina de escortă nu-i erau suficienți. Nu putea să se lipsească de Îngerul său păzitor. — Altă dată, Buonocore, astăzi chiar am nevoie de dumneata. Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și o sursă de inspirație - o idee, ar fi dat milioane pentru o umbră de idee prin care să-și lege poliloghia anterioară despre criza familiei de realitatea cruntă a ascultătorilor săi, pensionari și invalizi. Privirea lui rătăci peste auditoriul ostil și jignit. Pereții roșii ai sălii de dans, puzzle-ul acelor peisaje idilice care se țeseau pe peretele din spatele său și sfera aceea de sticlă Îi evocau discotecile anilor șaptezeci. OPTIMISM. VISE. Pupilele i se aprinseseră În spatele ochelarilor - o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
futut cu el. Ce-ai spus? se revoltă ea jignită de vulgaritatea lui. Antonio nu era vulgar. În schimb era atent. Pasional. O copleșea cu trandafiri. Îi dedica prin DJ-ul de la Radio Stereo cântece de dragoste dulceage. Tăcerea aceea ostilă se domoli Încet-Încet făcând loc scuzelor, la Început vagi, apoi pasionate, iar În cele din urmă Antonio se scuza din toată inima, spunând că nu știa ce-l apucase - nu se gândise niciodată că ar putea spune așa ceva. Te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajut? Întrebarea o luase prin surprindere. Stătea în fața ei, doar cu puțin mai înalt decât ea, cu părul negru răsucit după ureche, îmbrăcat cu o geacă subțire, de firmă, și o privea ca și când s-ar fi cunoscut întâmplător. Nu era ostil, ci indiferent. - Eram prin zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Numărând câte din ele... Au o lumina arzătoare Ce-aduce lumii încântare. Printr-una îmi șoptește luna Ca o prințesă sclipitoare Spunând că-n viață mândrul Soare Nu încălzește pe oricare... Deși am minte de copil, Am înțeles că e ostil Să fii cu sufletul vărgat Trecând un nor înfumurat. Bunătatea și credința, Crescute-odată cu ființa Se înalță încrezătoare În jocul razelor de soare. Copilăria e un joc, Scăldat de-o rază de noroc. E o lumină arzătoare Ce-ți luminează
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din pluș pe care le văd in magazine. Dar nu aceasta este singura explicație... Tu te-ai gândit vreodată serios la acest lucru? Vei deveni adult. Ești pregătit să lași toate aceste lumi ale copilăriei pentru o lume monotonă si ostilă, unde nimeni nu se mai bucură de viață? Eu m-am străduit mult să caut explicații și am să-ți dau răspunsuri la toate aceste întrebări. Să spunem că tu ești o stea, care acum, în primul capitol al vieții
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi nu se mai Înțelegeau, tandrețea care Îi legase Întotdeauna făcuse loc unei agresivități reci. De ce era atît de ostil Încercării ei de a afla adevărul În legătură cu moartea lui Gildas? Avea cumva ceva de ascuns? Cu cine urma să se Întîlnească? Unde se ducea la ora aceea și pe asemenea vreme? O evidență care-i sări În ochi o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
măcar să-l facă să-și plătească mîrlănia. Îl așteptă pe Fersen fără a da Înapoi, foarte hotărîtă să nu scape ocazia de a-l face să simtă handicapul de a lucra Într-un mediu care avea să-i fie definitiv ostil. Polițistul, În aparență indiferent la prezența și la zîmbetul ei batjocoritor, o dădu la o parte așa cum alungă cineva o muscă și se pregăti să urce În mașina de teren. Rămase Însă blocat zărind cauciucurile sparte. Fără umbră de expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iar acum asistau, neputincioși, la plecarea mașinii jandarmeriei, care-l transporta pe fratele Mariei la postul de poliție. O tăcere apăsătoare, tulburată doar de șuierul rafalelor de vînt, Însoți ieșirea lui Lucas. Acesta Înfruntă o clipă zidul compact de priviri ostile, cînd un glas aspru și tăios se făcu auzit. - Ești mîndră de ce-ai făcut, piază rea? Doar cînd o văzu pe Marie În prag Lucas Înțelese că diatriba nu i se adresa lui. - Nu vezi că semeni răul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din familia Le Bihan de a se ucide unii pe alții! Așa că a le face de petrecanie celorlalți nu le mai creează probleme! - Amuzant lucru, din partea unei odrasle de ucigaș! Spectrul legendei trecu peste cei din cafenea, declanșînd o tăcere ostilă. PM avea insulta pe vîrful limbii cînd Îl zări pe polițist care Îl observa cu atenție. Cuvintele Îi rămaseră În gît. - Ai jucat bine, PM, Îl persiflă Armelle. O să ai noroc dacă te vei alege măcar cu un scăunel la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu mine, domnilor, că nu pot, din decență, să fac plîngere Împotriva propriului meu frate. * * * Rezemată În coate la prora bacului, Marie privise cum se apropie, crescînd, luminile din Lands’en, cu sentimente confuze. Insula copilăriei Îi apărea acum străină, ostilă chiar. Pentru prima oară În viață, se temea de Întoarcerea acolo. Ca și cum ar fi simțit ce trăia ea, Lucas Îi pusese mîna pe umăr. Priviseră alături unul de altul cum treceau prin fața lor farul de la Ty Kern, menhirii, golful, grota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un internat, iar la sfârșit de săptămână să meargă la Paris, la taică-său. Maică-sa va Încerca să-l ia, din când În când, În vacanțe. Bruno nu avea nimic Împotrivă; cele două persoane nu i se păreau direct ostile. Oricum, adevărata viață era viața alături de bunica. 8 ANIMALUL OMEGA Bruno e sprijinit de chiuvetă. Și-a scos bluza de pijama. Cutele pântecului mic și alb stau lipite de faianța chiuvetei. Are unsprezece ani. Vrea să se spele pe dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
individuației, avea să reapară În Occident din cauza dorinței. 10 JULIAN ȘI ALDOUS „Când trebuie modificată sau Înnoită doctrina fundamentală, generațiile sacrificate În rândul cărora se operează transformarea Îi rămân acesteia În esență străine și adesea Îi devin de-a dreptul ostile.” (Auguste Comte - Appel aux conservateurs) Către prânz, Bruno se urcă În mașină și Își continuă drumul până la Parthenay. Aici, se hotărî totuși s-o ia pe autostradă. De la o cabină, Îl sună pe Michel - care ridică imediat telefonul. Se Întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
discutăm despre omul acela „charismatic” al cărui nume este, sau a fost, Rakhmiel Kogon. Rakhmiel semăna leit, era sosia actorului Edmund Gwenn, care l‑a jucat pe Moș Crăciun În Miracolul de pe strada 34. Dar Rakhmiel era un Moș Crăciun ostil, o persoană periculoasă, cu ochi injectați și Încruntați și o față În care mușchii mâniei erau puternic dezvoltați. Cobora pe coș, ca Moș Crăciun, dar nu urmărea decât să creeze necazuri. Ravelstein și cu mine nu simțeam nevoia să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gropii au așa, un sens crescendo... BRUNO: Nu! De fapt, care e ideea? Noi trebuie să sugerăm că suntem stăpâniți de groapă, în prima parte, înțelegeți? Adică, mai întâi groapa, ca și natura, ca și moartea, dacă vreți, ne este ostilă. Dar apoi, pe măsură ce ea este, nu-i așa, îmblânzită de efortul nostru, devine docilă și începe să... ei, ce credeți? Să... GRUBI: Să cânte! BRUNO și MAJORDOMUL ( Într-un glas.): Să cânte! VIZITATORUL (Nu prea entuziasmat.): Să cânte?! BRUNO: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
doi ani a devenit director. Un an mai târziu s-a căsătorit cu proprietara, Hattie Scharff, rămasă văduvă. Hattie avea cincizeci și opt de ani la vremea aceea, iar Jones avea douăzeci și patru. Numeroasele persoane care au cercetat viața lui Jones, ostile aproape până la ultima, au trebuit să conchidă că Jones a iubit-o într-adevăr pe Hattie. Căsnicia, care a rezistat până la moartea lui Hattie în 1928, a fost o căsnicie fericită. De fapt, a fost un imperiu pentru doi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca fiind absurd. De altfel, el și cu taică-meu se luau foarte des la ceartă, și cine știe dacă Platon n-a profitat de perioada captivității mele ca să-l sperie puțin pe taică-meu. O altă cauză a atitudinii ostile dintre ei doi era și rugămintea mamei ca nimic să nu-l deranjeze pe Platon, adică damigenele și rafturile cu borcane. De multă vreme n-am mai mâncat gogonele și castraveți murați, iar taică-meu a simțit mereu lipsa vinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mișcare strategică de câștigare a lui Steve de partea lor sau a noastră, odată pentru totdeauna; în mod normal, acesta ar fi trebuit să fie credincios mai degrabă teatrului în sine decât unei producții anume, iar un director de scenă ostil ar fi constituit o mare piedică. În acest scop, Sophie se așeză lângă el și făcu ravagii cu ochii săi mari. Sally se abținu cu noblețe de la excesele de care știam că e capabil și, până la sfârșitul prânzului, Steve, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]