2,363 matches
-
domnitorului către moldoveni. „Cauza - spunea și A. D. Xenopol - care l-a îndepărtat pe Cantemir de turci [...] era convingerea adînc înrădăcinată în el despre starea de decădere în care se aflau turcii, izvorîtă din serioasa și îndelungata lui îndeletnicire cu istoria otomanilor”. Dimitrie Cantemir n-a întârziat să pună de acord, în limitele concret posibile, ideile cărturarului cu practica politică, după cum o probează relațiile sale din 1703, la Constantinopol, cu Toma Cantacuzino (inorogul, adică cel dintâi, și șoimul, cel de al doilea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aprovizionare, împrumută, la 3 iunie 1711, lui Dimitrie Cantemir 2.500 de taleri, organizează magazii și adună mijloace de transport. Nu le va îndrepta spre ruși, dar le va înapoia banii, convoaiele luând drumul armatei turcești. Întreține relații și cu otomanii. Când aceștia îi atrag atenția că se află prea departe cu tabăra sa, la granița transilvană și-i cer să revină la București, el le răspunde că e gata să asculte și să îndeplinească ordinele sultanului de acolo unde se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai vădită a dorinței de eliberare a românilor din cele două principate. Defecțiunea lui Dimitrie Cantemir a constituit o lecție prea usturătoare, pentru ca sultanul și înalții săi demnitari să-i ignore învățămintele. În scopul de a evita urmările nefaste pentru otomani ale sustragerii, indiferent sub ce formă, a Moldovei și a Munteniei de sub dominația lor, se impunea inaugurarea unei noi politici, în primul rând față de cele două Principate. Urmarea acestor considerente a fost modificarea substanțială a statutului lor juridic. Ea s-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a numit „seducția moldovenilor”. În cursul anului 1767, Poarta a incriminat intrigile a șase călugări ruși, zeloși în a ademeni de partea Rusiei pe moldoveni, la care Obreskov a răspuns că va referi Curții sale; ceea ce a iritat pe otomani - observa Hammer, a fost replica Petersburgului precum că fugarii moldoveni ar putea foarte bine să se numere printre acei care, nu numai în Moldova, dar în toate „punctele” Imperiului Otoman, aspirau să se sustragă vexațiunilor și persecuțiilor prinților sau guvernatorilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Petru I, previziunile interesate și deliberate ale lui Potocki au început treptat să prindă viață însoțite de riposta otomană care s-a abătut, mai întâi, asupra Principatelor și nu a inamicului. Planul de război țarist pornea de la ideea că otomanii se vor strădui să se unească cu confederații polonezi pentru a lovi Rusia din Polonia; în consecință, armata I-a, de sub comanda lui A. M. Golițân, a fost dirijată spre Hotin, iar armata a II-a, comandată de P. A. Rumianțev, a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Muntenia: bani, alimente, furaje etc.; or, Rumianțev și ceilalți comandanți au răspuns țarinei că Principatele erau cu totul istovite și nu puteau întreține armata rusă, că detașamentele de creștini din Turcia, așa-numiții arnăuți pustiau țara nu mai puțin ca otomanii, încât locuitorii au fugit în păduri și nu se întrevede nici o șansă de a-i scoate de acolo. Concomitent s-a pus și o altă problemă, de natură diferită și de însemnătate capitală, și anume statutul politico-juridic al raporturilor cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a II-a a apelat și ea la ajutorul popoarelor ortodoxe din sud-estul continentului. La 1 ianuarie 1769, i-a scris lui Pârvu Cantacuzino, mare ban al Munteniei, încredințându-i misiunea de a mobiliza pe toți creștinii în lupta contra otomanilor, trimițându-i ca simbol al blagosloveniei propriul ei portret. Semnificația restrictului este cea a protecției suverane ortodoxe, a celei de a „treia Rome”. Sensurile capătă un spor de claritate în Manifestul țarinei, din 19 ianuarie același an, către „toți creștinii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dorința de înlăturare a dominației otomane înăsprită prin regimul fanariot și speranța în Rusia erau sentimente încercate de majoritatea populației, care nu avea posibilitatea să se scuture prin forțe proprii de un jug secular și încă puternic. Odată eliberarea de sub otomani ajunsă în faza de realizare, românii și-au pus în mod firesc problema raporturilor juridico-politice cu Rusia. În ce fel ? Iată o întrebare insuficient clarificată. Ambasadorii Prusiei (von Solms) și Franței (Sabatier) la Petersburg raportau Curților lor la 10 și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Dimpotrivă, Rusia era interesată să-și fortifice influența în Principate pentru a degaja de piedici propriul ei drum la capătul căruia se afla anexiunea. Acest ultim țel a fost și formal avuat în proiectele lui Panin de împărțire a Imperiului Otoman; a fost însă repede abandonat din cauză că era imposibil de realizat. Iată de ce Petersburgul a propus un derivativ din punctul său de vedere: independența Principatelor, cărora li se recunoștea din nou ipso facto o situație individualizată, și, prin această inițiativă, Rusia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austriei ca sistematică și pacifică, motiv pentru care ea nu a luat parte la tulburările din Polonia și nu a profitat de ocazia ce i s-a oferit de a se uni cu Rusia pentru a concura la distrugerea Imperiului Otoman și a împărți cuceririle, că buna înțelegere cu turcii și amiciția asigurau liniștea generală, că alianțele Prusiei cu Rusia și Austriei cu Franța trebuiau să fie defensive, căci astfel ele nu vor îngădui Vienei și Berlinului să facă cuceriri fără
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
marilor puteri vecine; primejdia avea o altă sursă: influența Rusiei și mișcarea iredentistă a românilor, al cărei pivot l-ar fi alcătuit noul stat. În motivarea conduitei sale reticente, Maria Tereza invoca faptul ca agresorii în acel război au fost otomanii, iar rușii erau creștini, de unde și decizia sa de a nu pune în mișcare un corp armat contra rușilor, dar nici nu li se va alătura pentru a alunga și nimici pe turci. Aceste considerații au fost persiflate de Iosif
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o dorită conformare a Rusiei la această poziție fiind calificată de Poartă ca o dovadă a înclinării Petersburgului spre pace. Este indubitabil că pierderea, sub o formă sau alta (anexare sau independență), a Principatelor și a Crimeii era privită de otomani ca incompatibilă cu menținerea Imperiului ca putere. Era vorba nu numai de prestigiu, ci și de probabilități reale și primejdioase pentru el: deschiderea căilor de penetrație spre Constantinopol, pe mare, și pe uscat spre slavii de sud. * * * Toate puterile implicate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fost atribuită de unii lui Alexei Orlov care, aflând că a fost înlocuit de țarină cu un alt favorit (Vasilcikov), a părăsit intempestiv tratativele și s-a întors în fugă la Petersburg. Cauzele sunt însă mult mai adânci. Plenipotențiarii otomani - observa Andrei Oțetea - au acceptat libertatea de navigație pe Marea Neagră pentru ruși și independența tătarilor, cu rezerva ca Poarta să-și păstreze dreptul de a-l investi pe han și de a-i numi pe judecători; asigurată dinspre Prusia și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chestiunea italiană; guvernele europene socoteau că dubla alegere a lui Al. I. Cuza, coroborată cu cele întâmplate în Serbia, puteau atrage după sine relansarea proiectelor de insurecționare a centrului și sud-estului european, eventualitate ce ar fi amenințat direct existența imperiilor Otoman și Habsburgic (Buol spunea: o revoluție în Franța - țara rămâne, ceea ce nu e sigur în Turcia și Austria); înțelegând situația, Al. I. Cuza a acționat energic, a intrat în funcțiune fără a mai aștepta învestitura și aprobarea Puterilor garante, a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
desemnarea domnitorului, pune problema prezenței tradiției bizantine în Principate și folosirea acestei tradiții în serviciul consolidării puterilor domnitoare. Două teme esențiale se desprind pentru o perioadă îndelungată: prințul este domn și autocrator; el este campionul ortodoxiei și al cruciadelor împotriva otomanilor. O MOȘTENIRE BIZANTINĂ? Poate părea dificil să împaci suzeranitatea otomană, suzeranitățile ungară și poloneză asupra Principatelor Țării Românești și Moldovei cu pretenția la o moștenire imperială, tradusă de exemplu, prin utilizarea titlului de "țar". Istoricii care au cercetat specificitatea dezvoltării
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bine, au înțeles să sublinieze europenizarea de tip occidental a spațiului moldo-valah în secolele XVI-XVII, au crezut că este periculos să supravalorizeze supraviețuirea, apoi revendicarea moștenirii bizantine. În sfîrșit, alți istorici au contestat caracterul militant al țărilor române angajate contra otomanilor, pentru că ei au refuzat ideea că cruciada a reprezentat inima existenței Bizanțului. Dezbaterea a fost reluată în 1983 de istoricul Andrei Pippidi, autorul unui important studiu de sinteză despre Tradiția politică bizantină în țările române. Pippidi își exprimă rezervele în ceea ce privește
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
le asimila marilor victorii din Antichitate ale lui Alexandru. Însă relațiile și confruntările moldo-valahe cu turcii sînt mai tensionate decît lasă să se vadă o asemenea schemă semnificativă și reductoare. Istoria Moldovei și a Țării Românești este marcată de înaintarea otomanilor în Rumelia (1393-1396), de căderea Constantinopolului și de instalarea aici a otomanilor în 1453, de domnia lui Soliman Magnificul între 1520 și 1566 și de campaniile acestuia în Ungaria. Istoria moldo-valahă se înscrie, în secolul al XVII-lea, în mișcarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
confruntările moldo-valahe cu turcii sînt mai tensionate decît lasă să se vadă o asemenea schemă semnificativă și reductoare. Istoria Moldovei și a Țării Românești este marcată de înaintarea otomanilor în Rumelia (1393-1396), de căderea Constantinopolului și de instalarea aici a otomanilor în 1453, de domnia lui Soliman Magnificul între 1520 și 1566 și de campaniile acestuia în Ungaria. Istoria moldo-valahă se înscrie, în secolul al XVII-lea, în mișcarea de retragere a Imperiului otoman. Eșecul asediului Vienei, din 1683, îndepărtează, amenințarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
adversari ai Imperiului otoman. Austriecii, rușii și polonezii, cărora li se alătură papa, apoi Veneția, se aliază. După semnarea păcii de la Karlowitz în 1699 cu austriecii, polonezii și venețienii (rușii o vor semna în iulie 1700), rezultatul este copleșitor pentru otomani. Atunci aproape întreaga Ungarie și Transilvania care intră la austrieci sînt pierdute de Constantinopol. Rușii obțin Azovul în Crimeea, o parte din Ucraina pînă la Nistru, putînd astfel să se întindă pînă la Kuban... Moldova și Țara Românească se află
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
să se întindă pînă la Kuban... Moldova și Țara Românească se află, deci, în centrul unei mișcări geopolitice pe care domnitorii o folosesc în funcție de politicile mai ample în care se înscriu. Ce puteau românii să facă între polonezi, unguri și otomani, apoi între austrieci, ruși și otomani? Să reziste, uneori, alteori să negocieze. Cultura politică națională se leagă de rezistență și tratează perioadele de supunere și de compromis ca pe niște timpuri ale decadenței. În ceea ce privește folosirea de către domnitori a dublei sau
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Moldova și Țara Românească se află, deci, în centrul unei mișcări geopolitice pe care domnitorii o folosesc în funcție de politicile mai ample în care se înscriu. Ce puteau românii să facă între polonezi, unguri și otomani, apoi între austrieci, ruși și otomani? Să reziste, uneori, alteori să negocieze. Cultura politică națională se leagă de rezistență și tratează perioadele de supunere și de compromis ca pe niște timpuri ale decadenței. În ceea ce privește folosirea de către domnitori a dublei sau triplei lor vasalități față de unguri, de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Chiar la originile întemeierii statelor românești, Mircea cel Bătrîn, domnul Țării Românești sub protectorat maghiar, se află implicat în războiul anti-otoman. El ocupă Dobrogea și Silistra pe malul drept al Dunării de jos. Ungurii căutau să se instaleze la Vidin. Otomanii reacționează, ocupă și controlează Bulgaria și îi iau lui Mircea cuceririle recente. În 1394, ei încearcă să asedieze Bizanțul, apoi se reîntorc spre Țara Românească. După bătăliile de la Rovine, în 1395, și de la Nicopole din 1396, Dobrogea revine în stăpînirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un nou avînt al mobilizării Ungariei și a regelui său, Sigismund susținut de către Manuel II al Bizanțului, de Ordinul Ospitalierilor din Rhodos și de cavalerii ducelui de Bourgogne. Bătălia care are loc la Nicopole, în 1396, și care întărește poziția otomanilor în Balcani, se soldează cu înfrîngerea creștinilor. În ceea ce-i privește pe Mircea, istoricul N. lorga scrie: Episodul încărcat de mari încercări al cruciadei generale era încheiat pentru el. Ceea ce îi rămînea de făcut era să-și recîștige scaunul și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
secolul al XV-lea. Domnia lui Ștefan cel Mare impune o întreagă simbolistică a războiului religios anti-otoman, război efectiv în perioada 1475 și 1476, dus în alianță cu ungurii conduși de Matei Corvin. Aceste două campanii se termină prin retragerea otomanilor și aduce voievodului titlul de "purtător de victorie", fiind înțelese de contemporani ca o continuare a cruciadei. În 1472, Ștefan se căsătorește cu Maria de Mangop, descendentă a Comnenilor, a Paleologilor și a Assanizilor. Cronicarii îi amestecă pe perși, altădată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de la numele ordinului Dragonului înființat de Sigismund de Ungaria. Vlad Țepeș urcă pe tronul Țării Românești în 1448, apoi între 1456 și 1462. El va sfîrși asasinat în 1476. Acest prinț valah moștenește o dublă vasalitate, față de Ungaria și față de otomani. El se izbește și de o conjunctură dificilă: emanciparea orașelor saxone din Sibiu și Brașov, cărora regele Ungariei le-a conferit privilegii economice, privilegii contestate de prințul valah; lupta care opune pe Matei Corvin lui Frederic al III-lea de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]