3,713 matches
-
scăriță de calcar, răsucită și cizelată, care arăta ca un obiect prețios în lumina după- amiezii. — Tu de-a ce te joci? întrebase Mémé, pentru care se terminase vacanța și nu mai putea să îi sară o zi întreagă împrejur, pândind cum trebăluiește. După ce începuse măsurătorile, scriind pe pământ zvastici, sinusoide și semne, toți cei care se opreau la garaj ori intrau în bistrou bănuiau că o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rog, despre fiecare“. Nu primi însă niciun răspuns și-și pierdu curajul. În același timp, dacă ar fi existat vreun Omid, indiferent cine era el, Armin i-ar fi dat de știre, fiindcă ar fi fost contrariat. Începu să trăiască pândind status-ul fiului său, de pe o rețea de socializare, doar că, în curând, nu mai desluși literele, iar fotografiile îi păreau ca niște ferestre albite de ceață. — Mi-a răspuns? o mai întreba pe Veterinara. Trecuse aproape un an și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
reușește să insereze în pasajul de trecere a forței spirituale calitatea sacră a atingerii. În una dintre Cărțile populare, se povestește despre un om fugărit de fiare și refugiat în copacul ros de un șoarece cenușiu și de unul negru, pândit din văzduh de păsări și obligat de o reptilă să se retragă spre marginea crengii pomului vieții; el întinde mâna spre o picătură de miere, indiferent de amenințări. O pictură de sfinți are în prim plan figura ascetică și gestul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
lumină, Rănind asprul întuneric din a salelor lungi bolți, Zugrăvind în noaptea clară a ei muchi și a ei colți. (180) Pe cărări săpate-n stâncă smeii și Călin se sue, Numai luna îi îmbracă cu lumina ei gălbue Și pândind trec uriașii de pe-o stâncă Pe - altă stâncă; Într-o sură depărtare murmură valea adâncă, Numai pe păreții netezi ai stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
perverse, vecine râsului isteric. Continua să o însoțească la tot felul de vizite și spectacole neinteresante, peste tot unde ea își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic? Inginerul rânji. ― Dacă ții să iei un scaun amintire, n-am nimic împotrivă. Ai răbdare! Galeria de tablouri o să ți să pară mai interesantă. Scara luminată slab de becul de serviciu era plină de umbre. Într-o nișă ovală, pândea o siluetă. Se deslușeau limpede umerii masivi. Cârnul se opri brusc. Ridică arma și trase. * Melania Lupu răspunse timidă: ― Alo? Scarlat, gata să apese pe trăgaci, o privea fix. Arăta ciudat și hidos în același timp. Capul părea construit din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
umerilor slabi. Peste drum, la etajul III se aprinsese lumina. Bărbatul brun, în pijama, citea ziarul. Îi vedea doar capul. După o jumătate de oră va căsca, va învîrti deșteptătorul apoi, cu o mână ridicată leneș, va stinge veioza. Îl pândea mereu, neștiută, din spatele perdelelor. Se simți brusc singură și începu să plângă. " Trebuie să-mi fac un ceai", hotărî Valerica Scurtu apăsîndu-și palma sub coastă. Durerea mocnea. Peste o jumătate de oră avea să devină insuportabilă. Îmbrăcă oftând capotul și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să strângă pânzele. Trebuie mers pe șest. ― Cum adică, domnule Matei? se interesă Melania Lupu clipind nedumerită. Instinctiv, coborâseră glasurile. Vorbeau aproape în șoaptă, înghițindu-și mereu saliva. Și spinările se cocârjaseră ca și cum cineva ascuns în întuneric le-ar fi pândit umbrele. ― Adică nimeni nu suflă o vorbă până găsim un amator serios. ― Amator serios! Hm! Grigore Popa începu să se plimbe agitat prin odaie: Aș vrea să-l văd pe ăla care are bani ― la noi, firește - să cumpere un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
închipui. Simțea nevoia să vorbească, să se audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
PĂREA FOARTE APROAPE, UNELE DIN VÎRFURILE CLĂDIRILOR APROAPE CĂ-I ZGÎRIAU NAVA ÎN TIMP CE ZBURA. LUI HEDROCK I SE GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ NAVELE DE RĂZBOI NU L-AU ATACAT \ CEDASE DEJA PASUL CREDINȚEI CĂ ELE PÎNDESC O NAVĂ COSMICĂ DE PESTE 100 DE METRI LUNGIME. ÎN SCHIMB ACEST MINUSCUL APARAT DE ZBOR SEMĂNA DIN DEPĂRTARE CU UN AUTOAVION TAXI SAU CU UNUL DINTRE NUMEROASELE TIPURI DE AERONAVE DE AGREMENT. URMĂREA DOUĂ SCOPURI: PRIMUL SĂ SCAPE, DACĂ PUTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
unor străvechi dragoni de foc (un nume antic pentru navele spațiale ale celor de dincolo de galaxii) este anunțată de apariția unor mutații ce provoacă perplexitate și uluire. Jungla își modifică consistența sub efectul acțiunii unor agenți extratereștri, iar plantele carnivore pândesc din umbră spre a ucide pe călători. Încrucișările de specii dau naștere unor monștri ce combină genele feroce ale leului și tigrului. Decorul pământean începe să fie unul nefamiliar, ca și cum din adâncul său ar iradia forța unei alte civilizații. Punctul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
echilibru unui univers tulburat și imprevizibil. Realitatea secundă a culturii de consum compensează traumele cotidiene. În acest teritoriu separat ermetic de cotidian și administrat atent de cei care dau trup himerelor, Vestul nu este niciodată înfrânt, iar pericolele care îl pândesc sunt înlăturate, cu brutalitate sau grație, cu forță sau ironie. James Bond este avatarul cel mai influent al acestui tip ubicuu și influent mitologic. Agentul 007 este nu doar cel mai fermecător dintre apărătorii Occidentului, ci și cel care dă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dat să cunoască partea secretă a unei lumi ce pare, la o privire inocentă, un spațiu ordonat și previzibil. Ca într-un film noir american, Rosales urmărește indiciile pe care i le furnizează comanditarul său. La fiecare pas, pericolul îl pândește, la fiecare pas, o organizație malefică conspiră spre a-i distruge pe el și pe prietenii lui. Viața argentinianului va fi dominată, din acest moment al revelației, de o succesiune de descoperiri și de uluiri. Obiectele pe care le întâlnește
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit în acest pod n-am auzit pe nimeni umblând pe-acolo și, când nu mai am nimic de făcut, zic și eu că e plictisitor să nu te
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fi fost a Arhivarului, dacă nu cumva visasem acest amănunt. Încă mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu știam de ce. După ce am intrat în grațiile directorului închisorii a dispărut și nu l-am mai văzut multă vreme. Numai noaptea mi se întîmpla să mă trezesc cu senzația că mă privea prin deschizătura din ușa celulei. Stăteam atunci, pândind ușa, ore întregi treaz. Îmi țineam respirația ca să-l păcălesc. Eram atent la cel mai mic zgomot. În zadar. Când m-am plâns de asta, doctorul închisorii m-a trimis la plimbare. Pe urmă am fost duși, mai mulți inși
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar asta dura numai o clipă. Pe urmă mă așezam în fotoliu și mă priveam în oglinzi; nu se mai auzea nimic, murea și marea, murea lumina stelelor, murea totul; rămâneam eu și "ceilalți" care închideau ochii odată cu mine, mă pândeau cu pleoapele întredeschise și, dacă mă mișcam într-o parte, în aceeași fracțiune de secundă se mișcau și ei; caraghios și înfricoșător de prompți. Cât privește figura Bătrânului, ea devenea din ce în ce mai îndepărtată de realitate și mai aproape de vis, ca a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fraților. I-am zis: "Domnule scluptor, eu fără o pasăre nu mai sânt om". Și ce credeți? A rîs." Ba și Leon m-a învinuit, pe drept, recunosc, că-mi mirosea neputința lui, iar Dominic, din prietenie pentru Mopsul, o pândea pe Moașa pe coridor, încercînd să deslușească pe figura ei soarta mea. "Prea are fumuri, n-ar fi rău să i se dea puțin peste nas", ar fi zis el. Domnul Andrei mă ținea la curent cu ce spunea unul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ale tale sau nu? M-am ridicat de pe scaun și apropiindu-mă de unul din pereți mă întrebam dacă nu cumva ne trăim mereu doar trecutul, însă după câțiva pași m-am oprit. Poate că Arhivarul ieșise pentru a mă pândi prin gaura cheii; poate că stătea afară și mă observa. M-am așezat la loc pe scaun și m-am felicitat pentru asta în clipa următoare fiindcă individul a apărut exclamînd: "Ah, Doamne!" Era bine dispus. Răsturnîndu-se în fotoliu, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Eu cred că e nevinovat" și se apropie de mine: "Domnule sculptor, nu mă așteptam la asta". După plecarea bătrânilor noaptea deveni zăpușitoare. Aveam febră, amețeli și dureri de cap. Parcă nu mai puteam nici să mă mișc și așteptam, pândind zgomotul pașilor de pe coridor. Nu se auzea nimic, eram foarte nedumerit din această cauză. Într-un târziu ușa se mai deschise o dată și, fără zgomot, intră Hingherul. "Ce mai faci Ehoan?" l-am întrebat. Fără să-mi răspundă, Hingherul s-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și buzele i s-au strâns de furie. Câteva clipe a ezitat. ― Bine, a zis cu o voce care în alte condiții m-ar fi îngrozit. Și a început să împartă cărțile. Mă stăpâneam să nu mă întorc spre ușă. Pândeam, în schimb, oglinzile. Nu se vedea încă nici un fir de fum. Acum, pentru prima oară, am observat că degetele Bătrânului tremurau foarte rău. De aceea strângea cu toată puterea cărțile. Se încleșta parcă de ele. Mi s-a făcut milă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moare setea, decât odată cu noi. Dar furtuna e ultima șansă ca să mă ridic deasupra mediocrității măcar acum; altfel aș vedea și în podul acesta a cușcă, în care aș rămâne, domesticit de guzgani... De cum ies din ascunzătorile lor, guzganii îmi pândesc răsuflarea, mă caută, ar vrea să mă atingă. Mă întreb chiar ce vor face fără mine. Nopțile lor vor rămâne pustii. Fără un scop. Nu vor mai ști, bieții, încotro să se îndrepte. Le va lipsi trupul meu, farul lor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care a determinat la un moment oarecare prăbușirea și împrăștierea haotică a acelor volume. Și tot sporea numărul de cărți de care răspundeam, ele fiindu-mi date ca inventar cu acte în regulă. În jurul meu o mulțime de elevi îmi pândeau atent activitatea de adunare și ordonare a acelor volume răzlețe și din când în când sustrăgeau câte o carte. Văzând intenția lor, motivată de plăcerea cititului, adresez unui tânăr ce-mi inspira mai multă încredere următoarele cuvinte: „Vrei să citești
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
următorii douăzeci de ani. În acel moment vor lua cu ei înțelepciunea colectivă a unei generații. Va putea supraviețui viitorul lipsit de talentul, de inteligența și profunzimea acestora? Acesta este unul din factorii care vor contribui la adâncirea crizei care pândește cele mai multe organizații - pierderea inteligenței. Totodată, la fel de riscantă este pierderea acestora pentru uimitoarea rezistență pe care au deținut-o, modelat-o și apoi au adus-o culturii noastre această generație. Acestea sunt provocări ale viitorului, care sunt foarte mult neglijate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
mult mai mult de nivelul la care vom fi pregătiți pentru ceea ce ne rezervă viitorul. S-ar putea să deveniți acum neliniștiți. Poate nu sunteți sigur că doriți să știți prea multe despre terorism, crima organizată si amenințările care vă pândesc existența și viitorul. Acestea nu sunt altceva decât instincte naturale. Dar negarea nu este un răspuns în fața riscului. Capitolul de față își propune să vă informeze, să vă trezească propria conștiință referitoare la viitoarele amenințări cu care ne-am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]