KorAP: Find »[drukola/base=păcătos & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...149 >

3,706 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884

Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriți." 7. Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mîinile, păcătoșilor, curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! 9. Simțiți-vă ticăloșia; tînguiți-vă și plîngeți! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, și bucuria voastră în întristare: 10. Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța. 11. Nu vă vorbiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie, și pămîntul și-a dat rodul. 19. Fraților, dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr, și-l întoarce un altul, 20. să știți că cine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mîntui un suflet de la moarte, și va acoperi o sumedenie de păcate.

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866

din agoniseala lui! Dar am văzut că și aceasta vine din mîna lui Dumnezeu. 25. Cine, în adevăr, poate să mănînce și să se bucure fără El? 26. Căci El dă omului plăcut Lui înțelepciune, știință și bucurie; dar celui păcătos îi dă grijă să strîngă, să adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. $3 1. Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui. 2. Nașterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
răutății și rătăcirea prostiei. 26. Și am găsit că mai amară decît moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă și un laț, și ale cărei mîini sunt niște lanțuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea. 27. Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetînd lucrurile unul cîte unul, ca să le pătrund rostul; 28. iată ce-mi caută și acum sufletul și n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
de locul sfînt și uitați în cetate. Și aceasta este o deșertăciune! 11. Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărîrea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău. 12. Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, și au frică de El. 13. Dar cel rău nu este fericit și nu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
viitor. 2. Tuturor li se întîmplă toate deopotrivă: aceeași soartă are cel neprihănit și cel rău, cel bun și curat ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca și cel ce n-aduce jertfă; cel bun, ca și cel păcătos, cel ce jură ca și cel ce se teme să jure! 3. Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeași soartă au toți. De aceea și este plină inima oamenilor de răutate, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
Totuși, înțelepciunea săracului este disprețuită, și nimeni nu-l ascultă. 17. Cuvintele înțelepților, ascultate în liniște, sunt mai de preț decît strigătele unuia care stăpînește între nebuni. 18. Înțelepciunea este mai de preț decît sculele de război; dar un singur păcătos nimicește mult bine. $10 1. Muștele moarte strică și acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot așa, puțină nebunie biruie înțelepciunea și slava. 2. Inima înțeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stînga lui. 3. Și pe orice drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

-l pulbere. Înainta Încet și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile, deși le Înfundaseră cu bumbac Înmuiat În ceară de albine, urechile tuturor erau Însângerate. Nea Mitu Păcătosul, cel ce câștigase prinsoarea, se gândi să-și ceară dreptul și căpătă o vadră de vin Într-o găleată din tablă zincată cu care ăl de pierduse Își adăpa caii și vacile. Nea Mitu se așeză pe marginea șanțului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
o țâțână și pe dracul ce dormea acolo Îl azvârli În mijlocul drumului. Se rostogoli de câteva ori, Își Înnodă Între ele Îngrozitoarele copite de dinapoi și coada și se prăvăli greoi În șanțul În care, beat și el, nea Mitu Păcătosul sforăia adânc somnul vinului din găleata zincată. În vreme ce carul, cu codirla atârnând, se Îndrepta către Răsărit, nea Mitu Începu să se trezească nu din beție, dar din somn. Se propti cum putu În capul oaselor, se frecă la ochi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne de țap. Unuia pictorul Îi făcuse și o puțulică nerușinată de care noi, băieții, făceam haz și cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
ai pus, mă, țesala?” Întreabă cu voce ascuțită de reproș vreo muiere. Iar bărbatul răspunde, maimuțărindu-și glasul ca să râdă de ea și să-i arate că e proastă: „E În salonu’ mare pe pian, unde să fie?”. Nea Mitu Păcătosul pretinde sus și tare că el a adus zicerea asta În sat, dar eu nu cred, că am auzit-o și prin alte părți. Copil fiind, era slugă la conacul boierului ce-și cumpărase moșii Împrejurul satului nostru. Vedea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe nepoftit, trebuie să-i spună de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua, iar a treia poftire nicidecum. Mulți i-au prins meteahna și nu-l mai Îmbie; unii se păcălesc În continuare. Într-o zi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de suplinitor. Cu fruntea sus. Chiar și supus șantajelor. Când ne propunea Directorul câte o munculiță de dârvală, nu Îndrăzneam să zicem nu. Dintre profesori, eu și prietenul meu Hristu primeam cele mai multe invitații la muncă silnică. Pe lângă noi - nea Mitu Păcătosul; dar el, fiind Îngrijitor la școală, pentru asta era plătit. De multe ori a fost cât pe-aci să ne sacrificăm viețile pentru binele obștei. Într-un rând, trebuia să mergem la un ocol silvic ca să luăm lemne pentru școală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
ne cățăraserăm În spate, că era timp frumos, iar Oaie mergea așa de Încet, Încât vântul produs de viteza lui nu ne-ar fi pus nicidecum sănătatea În pericol. Eram patru: eu și Hristu - pe bază de șantaj; nea Mitu Păcătosul - pentru că era datoria lui; profesorul Dordonea - pentru că era puțin scântit În urma bătăilor de la anchete și din pușcărie. Se oferise voluntar, domnule! La el, la oraș, Dordonică n-avea familie - nu apucase să se Însoare la timp, iar mai târziu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
plop. Hristu a dat primul glas frământărilor noastre: „N-o să pupăm nici o Înghițitură de la ăsta!” zice el, făcând semn cu capul spre cabină. „Nici vorbă!” Întărește nea Mitu, care, pe atunci, n-aveți voi de unde ști, nu avea porecla de Păcătosul. Dordonică, trecut prin greutăți și rele pe care noi, ceilalți, nu le Încercaserăm, se arăta cel mai Înțelept: „Nu se știe niciodată. Dumnezeiașu’ - așa am auzit alintul pe aici, pe la voi - poate să facă orișice spre mângâierea păcătoaselor noastre suflete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
porecla de Păcătosul. Dordonică, trecut prin greutăți și rele pe care noi, ceilalți, nu le Încercaserăm, se arăta cel mai Înțelept: „Nu se știe niciodată. Dumnezeiașu’ - așa am auzit alintul pe aici, pe la voi - poate să facă orișice spre mângâierea păcătoaselor noastre suflete și trupuri”. Eu nu ziceam nimica pentru că, după cum bine știți, aveam a mă lupta cu boala. Nici nu terminase bine Înțeleapta vorbă Încrezătoare, că lucrurile au Început să se miște ca sub puterile cuiva. Nu știu dacă sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
lângă Încercatele trupuri, nu se poate ști din ce Întâmplare, traista cu demâncare și damigenuța cu vin roșu. La Început nu se zăreau, că erau acoperite de paie. Mai apoi, Însă, când nea Mitu, pe care atunci nu-l chema Păcătosul - dar voi n-aveți de unde ști -, a vrut să așeze cum trebuie stratul de paie ca să ajungă la toată lumea - până să vină vreun utilaj mai mare să tragă fierătania de acolo avea să treacă Încă multă vreme - și a găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau tot timpul În țărâna potecii și hârșâitul lor se auzea de departe și cu limpezime. În spatele lui nea Mitu, sprijinit cu păroasele labe din față de umerii omului, bocănea din copite dracul cel negru. După ce căruța cu draci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
pe cine vreți, taică; ce vedeți voi eu nu văd. Nu spun că nu este, dar nu văd eu. Faceți cum vreți sau cum știți - dacă știe vreunul ce are și cum de făcut. Mie mi s-a spus, În afară de Păcătosul, și Necredinciosul. Nu pentru că nu credeam În Dumnezeu cel mare, ci pentru că nu credeam În lucrurile nelalocul lor care se Întâmplau oamenilor din altă vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
spinare. Sunteți voi nebuni. Lăsați-mă În pace!” Iedul scuipă firul de iarbă care Îi Înverzise dinții și luă aminte la mișcările bătrânului, să nu cumva să plece fără el și să-l lase acolo, trântit În buruieni. Nea Mitu Păcătosul se ridică dintr-odată și Iedul chiar avu timp să-l apuce de umăr și să se salte la rândul său. „Uite, ce să fac”, zise moșul, „mă duc În Baltă, că am alea două pogoane de porumb și-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
face, nea Mitule, nici acuma nu vezi că-și bate joc de mine?” - și-i arătă fața de guzgan, fără să se vădească Înspăimântat, ci mai degrabă cu Încântarea celui căruia i se adeveriseră vorbe ce nu fuseseră crezute. Mitu Păcătosul și Necredinciosul se Întoarse către el cu tot cu Ied, Îl cercetă cu luare-aminte, clătină din cap cu bunătate și Îngăduință, apoi urlă la rându-i: „Da, da! Să fii sănătos și s-auzim numai de bine!”. * * * Aș Începe cu o Înjurătură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
omul de cultură Marin Foiște că ar fi sporit averea lăsată de tată-său, vestitul leneș și petrecăreț, pe care Bâta mea Încerca să-l pună la muncă, iar Bâtul Îl ocrotea și mergeau Împreună să se dedulcească la plăcerile păcătoase ale vieții. Misterul casei care nu mai arată a colibă, ca pe vremuri, nu e nici o taină pentru cine cunoaște cele Întâmplate. O s-o iau, pe scurt, mai de departe. Când au venit comuniștii la putere, ceea ce numim noi acuma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
sătenii se aflau la ora aceea prin porumburi. Peste numai o zi, lumina și Întunericul aveau să dureze deopotrivă și Încleștarea războinică urma să aibă loc la granița dinspre Răsărit. De pe o uliță strâmtă ieși În drumul mare nea Mitu Păcătosul, cu Iedul sprijinindu-i-se pe umeri. „Hai să trăiești, unchiule!” Îl agrăi tânărul care se cam codea să privească Înapoia moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
el astăzi; el Îl vreau pe ăla care, copil fiind, se războia surd cu mine pe terenul școlii vechi. În fund de tot, spate În spate, se aflau magazia de cărbuni și haznalele turcești. Aflasem noi, copiii, că nea Mitu Păcătosul, Îngrijitorul școlii, Închiria cu ora cheile de la magazie ălora de aveau de făcut oareșce treburi rușinoase. Mai ales sâmbăta și duminica, atunci când În Căminul cultural băncile lungi de lemn ale cinematografului lui Ghiță Bulgaru erau mutate de-a lungul pereților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
de discotecă - se dansa după muzică occidentală Înregistrată prost, la a douăzecea mână, slobozită din niște difuzoare uriașe care hârâiau, pocneau și bubuiau, scuturând de praf pânza destrămată (cândva gălbuie) ce le acoperea -, În astfel de zile, zic, nea Mitu Păcătosul scotea și el de-un rachiu dându-le Înfierbântaților cheia de la lacătul cel greu al magaziei de cărbuni și lemne. Copil fiind, fiorii drăcești ai dragostei trupești mi s-au Întipărit În suflet laolaltă cu o duhoare iute și tare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]