2,887 matches
-
În focuri de armă. De-ajuns ca să uite orice plan de nuntă și să nu mai poată nutri nici un alt gînd În afara Întoarcerii la Barcelona, În căutarea Penélopei și a unei vieți irosite. Iar la Barcelona, acea mare pînză de păianjen pe care și-o Însușise, avea să-l aștepte Fumero. 7 Julián Carax a trecut frontiera cu Franța cu puțin Înainte să izbucnească războiul civil. Prima și singura ediție din Umbra vîntului ieșise de sub tipar cu două săptămîni În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nemișcată, la capătul de jos scării. Am trecut pragul și am coborît treptele. Am pătruns Într-o Încăpere dreptunghiulară, cu pereți de marmură. Răspîndea un frig intens și pătrunzător. Cele două lespezi erau acoperite de un văl din pînze de păianjen, care s-a destrămat ca o mătase putrezită la flacăra lămpii. Marmura albă era brăzdată de lacrimi negre de umezeală ce parcă sîngerau din adînciturile lăsate de dalta gravorului. Zăceau una lîngă cealaltă, ca niște blesteme Înlănțuite. Penélope Aldaya David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spus că Sanmartí era foarte bun prieten cu tot mai decoratul inspector-șef Francisco Javier Fumero. Amîndoi făceau parte dintr-o camarilă de indivizi răsăriți din cenușa războiului, care se Întindea prin oraș În mod inexorabil, asemenea unei pînze de păianjen. Noua societate. Într-o bună zi, Fumero și-a făcut apariția la editură. Venise să-l viziteze pe prietenul Sanmartí, cu care stabilise să ia masa Împreună. Eu, sub un pretext oarecare, m-am ascuns În arhivă pînă cînd cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cine așteaptă? Nu știu. A zis că e cineva care va veni odată cu tine, că tu o să-l aduci... CÎnd am ieșit pe coridor, se auzeau pași pe casa scărilor. Am recunoscut umbra prelinsă pe ziduri asemenea unei pînze de păianjen, gabardina neagră, pălăria trasă ca o glugă și revolverul din mînă, strălucind ca o coasă. Fumero. Întotdeauna Îmi amintise de cineva sau de ceva, Însă pînă În clipa aceea nu Înțelesesem de ce anume. 4 Am stins lumînările cu degetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
agitat, plângea, iar odată chiar a încercat să se sinucidă. Viața lui în pușcărie a fost foarte tristă, însă vă încredințez că nu putea fi prețuită cu puțin mărunțiș. Și nu avea cu cine sta de vorbă, doar cu un păianjen și cu copacul ce-i crescuse în dreptul ferestrei... Dar mai bine vă povestesc despre altă întâlnire a mea cu un om. Aici a fost o împrejurare foarte ciudată, ciudată prin faptul că asemenea cazuri sunt foarte rare. Acest om, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
rămas tot așa întinsă, cu fața la pământ. Toți se uitau la ea ca la o netrebnică; bătrânii o judecau și o certau, tinerii chiar râdeau, femeile o ocărau, o osândeau, o priveau cu dispreț, de parcă n-ar fi fost decât un păianjen. Maică-sa le permitea toate acestea, era și ea de față, dădea din cap și încuviința. Pe atunci, din cauza bolii, bătrâna era pe moarte; după două luni chiar și-a dat sufletul; știa că moare, dar nici nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sufletul său însă, dorul neostoit repetă întruna: Scribonia, Scribonia... Ce mi-ai făcut...? O iartă imediat. Sărmana, s-a sacrificat de bunăvoie pentru a o scăpa pe fata lor de minciunile și intrigile care o prinseseră ca o pânză de păianjen. Trage cu putere aer pe nas. Singurul mod prin care a putut combate aceste cabale a fost o politică atent gândită a căsătoriilor și a inter-adopțiilor. Oftează din nou. Iar când acestea au dat greș ori s-au dovedit inutile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din partea lui Gallus, că n are de la cine altcineva. Probabil nu-i este de ajuns cea de adineaori. De asta n-a vrut să vină! Ca s-o poată spiona și să-i testeze în voie reacțiile, ascuns ca un păianjen veninos ce-și urmărește prada. — E multă aglomerație, îi face vânt Plancina. Paloarea ei o sperie. N-are nimeni niște săruri? se vaită. O pișcă de obraji, în speranța de a readuce un pic de roșeață. E întreruptă de o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ci simțeau pustiirea din jur; Încercară să pătrundă bezna care Învăluia pămîntul și privirile le lunecară peste lucruri. De două sau trei ori, Helen Își duse mîna la ochi, de parcă ar fi vrut să Îndepărteze niște văluri sau pînze de păianjen care Îi acopereau. S-ar fi putut să meargă prin ape Întunecate, atît de ciudată și densă era bezna absolută a nopții, și-ntr-atît de Încărcată de violență și devastare. Își țineau lanternele destul de jos, urmînd linia albită a bordurii. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am de ce să mă tem. R.T. Nu dumneavoastră, domnule Stoica. V.S. Eu vorbesc de mine, domnule Turcescu. R.T. Păi da, și ce-o să faceți dumneavoastră și domnul Stolojan? O să rămâneți - vorba cântecului: doi elefanți se legănau pe o pânză de păianjen. V.S. Eu cred că în final cei care ne judecă, arbitrii jocului, sunt cetățenii și ei au să aprecieze. R.T. Cetățenii, domnule Stoica? V.S. Da, da. R.T. Dar până vă apreciază cetățenii, domnule Stoica, un lucru care se va întâmpla
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
De Souza au dispărut, lăsându-l singur, învăluit într-un întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-o plasă de păianjen. Așa i se par crengile încrucișate. Un cuib de păianjeni. Terorarea se face simțită în colțul ochilor săi și nu se poate uita imediat în jur. Numai privind fix și concentrându-se puternic poate transforma spasmele și contorsiunile acestui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întuneric colcăitor, de catifea. Are senzația că lumea lui a fost suptă de larve, lăsându-l suspendat în spațiu, ca o muscă dolofană și roșie prinsă într-o plasă de păianjen. Așa i se par crengile încrucișate. Un cuib de păianjeni. Terorarea se face simțită în colțul ochilor săi și nu se poate uita imediat în jur. Numai privind fix și concentrându-se puternic poate transforma spasmele și contorsiunile acestui loc oribil într-o dispunere conventională a obiectelor în spațiu. Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe administratorii englezi, bine instruiți, cu uniforme și coduri de onoare, cu portretele regelui care să le confere puteri suplimentare. Așadar, nu este deloc surprinzător că Bobby uneori tresare în fața unor umbre și-i revine obsesiv visul cu pânza de păianjen sau cel în care era fugărit prin pădure. Când se simte așa, se duce s-o vadă pe Shuchi, care este cu un an mai mare ca el și lucrează la Casa Roșie. Dacă nu are clienți, se cuibărește lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcele de câmp delimitate prin pietre de râu. Ici și colo, sunt agățate semne și amulete de niște prăjini și capete de animale înfășurate în iarbă uscată ca să alunge bolile; niște șiraguri de mărgele și pungi cu ouă de păianjeni marchează poziția unei parcele într-o negociere Fo. Antropologii sunt entuziasmaț la început, apoi dezamăgiți. Ferma este complet părăsită. La fel și cealaltă la care ajung și cea care urmează. Profesorul, care aștepta să fie întâmpinat de grupul de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-se într-un vârtej amețitor spre mijloc. Are halucinații. Acolo sus pe povârniș, un bătrân se agață de peretele stâncii; poartă cizme și pălărie roșie. Vederea lui Jonathan capătă intensitatea unei lupe și-l vede pe bărbat ghemuit ca un păianjen, coborând spre el cu capul în jos. În răstimpuri, se mai oprește și se lasă pe spate ca să-și aplice o pudră albă pe mâini dintr-o pungă pe care o are la centură. Alteori, rămâne atârnat cu nonșalanță într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
peștera este decorată cu mii de amprente roșii, o boltă de mâini roșii, brusc umbrită de capetele care se apleacă asupra lui, unul care poartă șapcă roșie, bătrânul care agită cu mișcări spasmodice niște inele de os cu figuri de păianjen și îi cântă ceva la ureche. Se simte ridicat de niște mâini, apoi, încet, este dezbrăcat, simte degete străine care-i desfac nasturii, apoi îi trag pantalonii în jos. Este prea slăbit să le opună rezistență, gleznele îi sunt ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cap. Îl las pe Gus să se gândească la asta. Bătrânu puțoi chiar crede că iel osobțină postu. Greșit! Scu-zee! A Îmbătrânit prea repede și s-a deșteptat prea Încet. Continui cu rebusul din Sun. Orizontal Vertical 1 Capcană de păianjen (6) 1 A se Întâmpla (4, 5) 4 Continuă din nou (6) 2 Fleac, bilă (9) 7 Trei Bărbați Înțelepți (4) 3 Mușchi (5) 8 Evident (8) 4 Cabluri (5) 9 Pată (7) 5 Sigur (4) 12 Șiling (3) 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pentru un mic dejun din ăla continental de rahat. Șuncă, brânză și chifle? Mă fut. În Haarlemerweg e o cafenea britanică. Hai acolo. Mergem pe jos de-a lungul Singel-ului, iar eu simt cum aerul Înviorător Îmi alungă pânzele de păianjen matinale, apoi intrăm În Barney’s Breakfast Bar. E plin de studenți de rahat și gunoaie irascibile cu bugete mici așa că mă delectez fluturându-mi ostentativ grămada de mangoți pe când comand marfa: costiță, ouă, cârnat, roșii, ciuperci, sângerete, pâine prăjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o geantă cu tot felul de ustensile, pe care o căra de altfel oriunde mergea să investigheze locul unei crime, Amelia Sachs păși pe coridorul îngust. Simți miros de pământ jilav și lemn putrezit. Tavanul era înțesat de pânze de păianjen, iar pereții erau plini de pete verzi de mucegai. Cum naiba să studiezi muzică într-un loc ca ăsta? Aducea mai degrabă cu decorurile descrise de Anne Rice prin cărțile pe care mama ei le citea. - Înspăimântător, o auzi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu am obținut nimic cu adevărat folositor. - În primul rând pentru că toată lumea era cât se poate de înspăimântată. - Nici decorul nu ne-a prea ajutat în această privință. Observația fu însoțită de un gest sugestiv către zecile de pânze de păianjen care atârnau de pe tavanul pătat de igrasie. - În plus, nimeni nu o cunoștea pe victimă prea bine. Când a ajuns aici de dimineață, era însoțită de o prietenă. Ea... - Prietena. - Nu a văzut nimic înăuntru, deși au stat împreună în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de material deasupra lui. Mai privi o dată prin cameră, de data asta mai încet, insistând cu lanterna în toate colțurile. Simți o atingere ușoară pe gât. Gemu și se întoarse în grabă, țintind cu arma în centrul unei pânze de păianjen care îi atinsese gâtul. Înapoi pe coridor. Mai multe uși, mai multe fundături. Auzi pași. Un bărbat trecu prin fața ei; era chel, purta o uniformă de gardian și avea atârnată la gât o legitimație care părea în ordine. O salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Întro clipă, am pătruns și noi în fantezia poveștii, care începea așa: ,, - Când am luat eu naștere pe acest pământ, am băgat de seamă frumusețea acestei minunate țări în care locuiți. De mica m-am hrănit cu insecte, gărgărițe, miriapozi, păianjeni și multe alte vietăți mici. Când a trebuit să plec din această țară, cu greu am putut sa mă despart de ea. N-am avut însă de ales. Am zburat în văzduhul albastru care se preschimbă uneori în cenușiu. Am
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta cu mantia grea și albă a zăpezii. În codri, deja s-a așternut un strat gros
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
haine zdrențuite și o mulțime de trofee de cerbi și de mistreți morți și împăiați - bătrânul era un vânător înrăit - pe care fiul, care făcea să cadă capete, dar detesta să le vadă, pusese să fie aduse aici, la grămadă. Păianjenii țesuseră deasupra nenumărate pânze ce dădeau întregului ansamblu o patină antică, asemeni celei a sarcofagelor și misterelor egiptene. Pentru a împodobi casa după marea lucrare, un decorator venise special de la Bruxelles. Primul locatar sosi de îndată ce se terminară lucrările. Șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]