4,413 matches
-
se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta datorită setei de putere și de glorie a oamenilor, în timp ce o analoagă degenerare, ce poate avea loc și în cetatea cerească, nu face obiectul cercetării autorului nostru. Cetatea pământească nu e totuna cu Statul pentru că toți membrii ei sunt destinați damnării eterne, în timp ce în cadrul Statului își duc viața și cei care aparțin cetății cerești. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (De excidio urbis Romae: M.V. O’Reilly, cu alte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul său, Salvian denunță idolatria creștinilor care se manifestă mai ales sub forma lăcomiei de bani și a atașamentului de bunurile pământești. El îi îndeamnă să lase lumea și bogățiile ei și stigmatizează lipsa de credință manifestată de clerici. Orice cuvânt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Sevilia. Titlul se potrivește bine doar cu prima parte a operei, dedicată descrierii vieții sacerdotale, în timp ce cea de-a doua se ocupă de diferitele activități pe care preoții le pot efectua, cum sunt administrarea proprietăților Bisericii și gestiunea bunurilor pământești, iar cartea a treia conține descrierea viciilor și a virtuților (din unele surse, rezultă că ar fi constituit o operă de sine stătătoare). Tratatul se sprijină foarte mult pe învățătura lui Augustin. Stilul lui Iulian e simplu și lipsit de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
abordează exclusiv prin prisma filosofiei problemele centrale ale vieții omului, iar această filosofie, pe baza căreia Boethius discută problema destinului și a liberului arbitru, a realității materiale și a acelui Unu din care se trage lumea, a renunțării la viața pământească și a întoarcerii în patria cerească, această filosofie, spuneam, este filosofia neplatonică; vom rediscuta această problemă imediat. Pe lângă această producție filosofică „profană” mai există și aceea constituită din scurte tratate consacrate în mod expres definirii unor dogme ale credinței creștine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
grad de integrare politică, socială și culturală. Așadar, din acest punct de vedere, Spania este laboratorul noii societăți creștine așa cum o cunoaștem în Evul Mediu timpuriu și apoi în lumea modernă occidentală condusă de regii însuflețiți de catolicism... o societate pământească din care fuseseră eliminați, pe cât era posibil, dușmanii cetății cerești către care această societate, prin vocație, trebuie să-i conducă pe toți membrii săi”. a) Activitatea literară Așa cum am spus, Isidor a fost mai ales un erudit, însă erudiția sa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a lui Nestorios. Proclus a reușit să se reconcilieze cu ioaniții, adepții lui Ioan Hrisostomul, care, după depunerea acestuia în 404, nu mai recunoscuseră autoritatea următorilor patriarhi, și, la 27 ianuarie 438, au adus în mod solemn la Constantinopol rămășițele pământești ale lui Ioan Hrisostomul. A murit în 446, bucurându-se de aprecierea aproape unanimă a contemporanilor și a celor ce i-au urmat; Socrate subliniază faptul că era iubitor de pace și că a renunțat la folosirea forței împotriva ereticilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. Însă cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pământești care-i asemănătoare celei cerești (1); el e plasat într-o poziție inaccesibilă oamenilor din cauza măreției împărăției pământești (8); deși e la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pământești care-i asemănătoare celei cerești (1); el e plasat într-o poziție inaccesibilă oamenilor din cauza măreției împărăției pământești (8); deși e la fel cu ceilalți oameni prin substanța trupului său, împăratul e asemănător cu Dumnezeu prin puterea ce derivă din funcția sa (21); în epoca lui Justinian s-a realizat statul ideal preconizat de Platon în care vor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numesc „funcții” sunt prezentate pe larg aproape în toate capitolele, ne oprim aici doar la o descriere succintă a lor. Principalele funcții sociale ale familiei sunt (Tischler et al., 1986): a) Regularizarea comportamentului sexual. Aproape fără excepție, pe întregul glob pământesc nu se permit relații sexuale întâmplătoare, practicându-se tabuul incestului (vezi 3.3.2.), care interzice relațiile sexuale între rudele apropiate, deși criteriul de stabilire a acestora diferă mult de la o societate la alta. Mijlocul oarecum formal al controlului relațiilor
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
au ajuns să-i admită din ce În ce mai mult un rol legitim proprietății private În construcția socială, a fost Întotdeauna Înțeles că proprietatea Însăși era ținută În păstrare de către Întreaga ierarhie socială. Deoarece Dumnezeu este stăpânul creației Sale, toate lucrurile În lumea pământească Îi aparțin. Dumnezeu le acordă ființelor umane dreptul de folosire a proprietății Sale, atât timp cât sunt corecți și Își Îndeplinesc obligațiile de respect și credință față de El și față de restul persoanelor de pe scara socială În modul În care El a prescris
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de simulare. Clark Abt (apud Orlich et al., 1990) divide simularea în trei componente majore: a) modelele; b) exercițiile; și 3) instrucția. Modelele sunt inactive; ele nu interacționează cu participanții, ilustrând însă o dimensiune a realității (exemple de modele: globul pământesc, modelele fizice ale sistemului solar ori ale atomului etc.). Totuși, tehnica modelării reprezintă la rândul ei o metodă de învățământ. Ioan Cerghit (1997) vorbește despre trei tipuri de modelare: 1. modelarea prin similitudine pornește de la construcția artificială a unor modele
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a idealului și neliniștile, totuși fertile în planul sensibilității, date de păcat, este prefigurată de chipurile biblice ale solilor lui Noe, porumbelul și corbul, în poezie fețe complementare ale aceleiași realități (Trimiterea corbului, Trimiterea porumbelului). „Tânguirile frățești” ale impurului și pământescului ajung la imagini încifrate și puternice ale sacrificiului, demne de Nichita Stănescu: „Să le alung c-un gând? Dar Fiu-Ți va umbla cândva pe ape./ Frunză necăzută-n toamnă! Trunchiu-adânc, fără grămezi/ Verzi, de inimi, la picioare, sângerii. În loc de
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
problemă care stîrnise interesul lui Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se termină cu o mărturisire de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pămîntești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu recunoștința credinciosului care își încheie povestirea cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punctul de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică, ce cuprinde primele nouă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nel tardo impero romano: il caso dell’Africa settentrionale”, în Idem, Religione e società nell’età di sant’Agostino, trad. it. Einaudi, Torino, 1975, pp. 223-244; „L’atteggiamento din sant’Agostino verso la coercizione religiosa”, ibidem, pp. 245-263. 11. Orașul pămîntesc și Ierusalimul ceresc între timp, alte probleme se iveau, pentru că situația socială, economică și politică se agrava de la o zi la alta. Invaziile barbarilor în Imperiul Roman erau continue, și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimîntătoare, chiar dacă, pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
epoca imperială era considerată un oraș etern, convingîndu-i, într-o oarecare măsură, și pe unii intelectuali creștini, ca Ieronim, tulburase sufletele tuturor: și Augustin, în epistolele din acei ani, îndeamnă la întoarcerea privirii către patria cerească, și nu către cea pămîntească; violențelor barbarilor, care tulburau sufletele, el le contrapunea violențele donatiștilor; jefuirea Romei demonstra efemeritatea bunurilor din această lume: sînt motivele prezente în omilia Despre distrugerea Romei (De excidio urbis Romae). Mai puțin înflăcărate și mai științifice sînt discuțiile purtate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
erudiția creștină și la cronografiile scrise de Eusebiu și de predecesorii săi. Din acestea sînt extrase teoriile referitoare la diversele epoci ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor două cetăți, cea pămîntească și cea cerească, acestea sînt comparate una cu alta: „Două feluri de iubire au creat cele două cetăți, adică cetatea pămîntească a iubirii de sine, care ajunge pînă la disprețuirea lui Dumnezeu, și o cetate cerească a iubirii de Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale umanității, ultima dintre ele fiind cea contemporană. După acest examen al istoriei lumii, al celor două cetăți, cea pămîntească și cea cerească, acestea sînt comparate una cu alta: „Două feluri de iubire au creat cele două cetăți, adică cetatea pămîntească a iubirii de sine, care ajunge pînă la disprețuirea lui Dumnezeu, și o cetate cerească a iubirii de Dumnezeu, care ajunge pînă la disprețul de noi înșine” (XIV, 28). Cele două cetăți sînt constituite, pe de o parte, de cei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de altă parte de cei care se hrănesc cu har; ele sînt indisolubil legate între ele, dar cetatea cerească este doar vremelnic pe pămînt, în sensul că trebuie în mod necesar să-și unească propriile fapte cu cele ale cetății pămîntești, și totuși nu e făcută să existe pe pămînt; ea se va realiza pe deplin atunci cînd cetatea pămîntească nu va mai exista, adică după judecata de apoi. Nu e ușor de spus ce anume ar putea fi „cetatea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este doar vremelnic pe pămînt, în sensul că trebuie în mod necesar să-și unească propriile fapte cu cele ale cetății pămîntești, și totuși nu e făcută să existe pe pămînt; ea se va realiza pe deplin atunci cînd cetatea pămîntească nu va mai exista, adică după judecata de apoi. Nu e ușor de spus ce anume ar putea fi „cetatea lui Dumnezeu” (Pincherle preferă să spună „cetățenie”, reluînd semnificația latină a termenului civitas, adică o comunitate de oameni legați între
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se abordează chestiunea mîntuirii celor drepți și în care Augustin se întreabă cine sînt drepții care se vor mîntui și ce funcție poate avea Biserica pe pămînt ca să ajute la mîntuirea lor, reiau tematica antipelagiană. Pe de altă parte, cetatea pămîntească este formată din acei oameni care poartă în sine imaginea omului din lumea aceasta: ea încearcă în mod constant să se organizeze după ordinea sa proprie și este orientată spre posesia lucrurilor materiale și desfătarea prin ele. De aceea, se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să se organizeze după ordinea sa proprie și este orientată spre posesia lucrurilor materiale și desfătarea prin ele. De aceea, se află într-o luptă continuă cu ordinea pe care o dorește Dumnezeu; însă, oricît de rea ar fi, cetatea pămîntească în sine este un lucru măcar în parte bun, după cum se vede din faptul că și animalele respectă anumite legi. Totul însă în mod relativ: pacea și ordinea celor necredincioși sînt în esență false. Adevărata cetate așadar este numai cetatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din faptul că și animalele respectă anumite legi. Totul însă în mod relativ: pacea și ordinea celor necredincioși sînt în esență false. Adevărata cetate așadar este numai cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pămîntească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și egiptenilor, care au fost principalele realizări ale cetății pămîntești, făcute de păgîni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost caracterizate de dezordine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cetate așadar este numai cetatea cerească, organizată pentru a asigura cetățenilor săi adevărata libertate, cea creștină: cetatea pămîntească nu are dreptul să fie numită astfel. De aceea, republica romană, imperiile asirienilor și egiptenilor, care au fost principalele realizări ale cetății pămîntești, făcute de păgîni, nu au fost, în esență, o adevărată cetate, pentru că au fost caracterizate de dezordine. în ciuda acestui lucru, Augustin se oprește îndelung asupra celei de-a doua cetăți, tocmai pentru că vede că a fost realizată pe pămînt, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta, din cauza setei de putere și de glorie a oamenilor, și o degenerare analoagă ce poate avea loc în cetatea cerească nu face obiectul cercetării autorului nostru. Cetatea pămîntească nu e totuna cu statul, pentru că toți membrii ei sînt destinați damnării eterne, în timp ce în cadrul statului trăiesc și cei care aparțin cetății cerești. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (De excidio urbis Romae: M.V. O’Reilly, cu alte opere minore
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care prima e dedicată laicilor, cea de-a două oamenilor Bisericii, iar a treia și a patra Bisericii în ansamblul ei, Salvian denunță idolatria creștinilor, care se manifestă mai ales sub forma lăcomiei de bani și a atașamentului față de bunurile pămîntești. El îi îndeamnă să lase lumea și bogățiile ei și stigmatizează lipsa de credință manifestată de clerici. Orice cuvînt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]