3,617 matches
-
pe culmea nivelată a unei coline. Era un turn strălucitor, argintiu, care se avânta către înaltul cerului la vreo zece kilometri de hotel. Grădinile și palatul prezidențial învecinat, dispăreau în parte, mascate de coroanele arborilor. Dar lui Gosseyn puțin îi păsa de asta. Mașina, și numai mașina, îi polariza privirea, eclipsând orice alt obiect din câmpul său vizual. Imaginea ei era extrem de tonifiantă. Fără voie, și în ciuda proastei sale dispoziții, Gosseyn resimțea un fel de încântare. Se afla acolo, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atac public împotriva sacrelor simboluri non-A. Era o declarație de război. Ceața se îngroșa în jurul lor într-atâta încât pentru Gosseyn, Prescott aflat la numai un metru de el, îi apărea deja ca o umbră. Desigur, radarului nu-i păsa de ceață, dar necesita aparatură și vehicule pentru a o transporta. Un fascicul radar l-ar descoperi imediat, dar mai întâi ar trebui să fie direcționat spre el. Pe o asemenea noapte și pe o asemenea ceață numai având un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe fată, încă nu se hotărâse cum se va comporta fața de ea. Poate ea credea că el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
orice contact cu non-aristotelianismul. Dar, după mine, el a mers mult prea departe. Și m-am revoltat când am început să înțeleg că, în spatele remarcabilei personalități, cred că admiți că era o personalitate, se ascundea un om căruia nu-i păsa de urmările actelor sale. Și atunci când a apărut Eldred, acum vreun an și jumătate, după o avansare meteorică în serviciile diplomatice ale Celui Mai Mare Imperiu, am luat contact pentru prima dată cu Liga galactică. ― E un agent galactic? ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
concept imaginat de mintea aristoteliană a lui Thorson. În realitate, probobil că cineva inventase un procedeu de imortalitate și încerca, fără să aibă resursele adecvate, să se opună proiectelor unei irezistibile puteri militare. Acest cineva dovedise deja că nu-i păsa decât mult prea puțin de ceea ce puteau păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar că dacă Gosseyn-II va fi ucis, "șahistul" va accepta eșecul acestei variante de proiect și se va orienta spre alte căi de rezolvare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fiecare atac în cușca lui, pentru ca paznicii să-l vadă când treceau pe- acolo. Acum, însă, nu mai putea spera să pună stăpânire pe nava într-o singură noapte. Corl se strădui să-și adune gândurile. Fără să-i mai pese de zgomotul pe care-l făcea, ieși în fugă pe coridor, deși se aștepta să fie întâmpinat cu jeturi de radiații prea puternice pentru a le putea neutraliza. Cei doi paznici stăteau pe coridor, unul lângă altul. Era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ele, la toate etajele, prin niște trotuare foarte înguste, de numai câțiva centimetri. Pe aceste trotuare circulau pietonii din orașul păsărilor. Chiar sub el, Grosvenor zări doi indivizi care înaintau tacticos unul spre celălalt pe un trotuar, fără să le pese că acesta era suspendat la vreo treizeci de metri deasupra solului, își ridicau câte un picior în aer și, rasucindu-și-l încet, îl puneau pe trotuar, lângă celălalt, fără să se oprească din mers. La alte nivele, alți indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
plecarea lor, sosi Fander. Grosvenor trebui să-i explice, cu răbdare, că nu mai era bolnav. Și mai greu îi veni să-l convingă pe doctorul Eggert, chemat de tânărul infirmier. Grosvenor se cam dăduse în vileag, dar nu-i păsa: pentru că drogul pe care-l folosise să poată fi descoperit, ar fi fost nevoie de cercetări îndelungate. În cele din urmă, doctorul și infirmierul îl lăsară singur, nu înainte de a-l sfătui să mai rămână o zi-două acolo. Grosvenor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
umbră. De data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai bun de spadă. Îl culese pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spune pacienții? Toată suflarea Bucureștilor ieșise azi în oraș, pe Batiștei îl zări venind din sens contrar pe junele Livezeanu, în birja lui deschisă, nepotrivită cu ninsoarea de afară. Pălăria îi era albă de fulgi, dar nu părea să i pese, conducea singur calul, mai repede decât s-ar fi cuvenit într-o asemenea aglomerație, și depășea tot ce-i stătea în cale. Numai de n-ar face vreun accident! Tot mai mulți băieți tineri sunt accidentați sau accidentează pe alții
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
faima cu două tăișuri și că-i greu de luptat cu el, că nu sunt singura, că multe persoane pline de alese calități au pierdut lupta înaintea mea, dar provocarea mi-a plăcut și m-a înfiorat. Nu mi-a păsat de primejdii și de victime. Viața a devenit mult mai colorată, după fraza asta a lui. Îi dădusem voie să-mi spună tu și era prima dată c-o făcea, iar asta semăna cu o mângâiere. M-a invitat, nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la dreapta sau deloc. Nicu se gândi că poate e ca atunci când ești stângaci sau dreptaci și întrebă curios: — Dacă-ți faci cruce cu stânga, ești de religii diferite? Portarul nu-i răspunse fiindcă, la drept vorbind, nu-i prea păsa de trăsnăile astea, le lăsa în seama nevestei. Și io știu o poveste de dragoste, dar nu-i cu religii, zise Nicu. M-am întâlnit cu domnul Alexandru Livezeanu, era foarte grăbit, cum e dumnealui totdeauna, și m-a trimis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în viață, de pildă o burtă sănătoasă. Ce face Pestrița? se simți dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dator Nicu să-ntrebe, deși, de când a vrut să plece de la el, n-o mai iubea. Mănâncă, bea, se găinățează și-ți trimite salutări. Dar băiatului nu-i păsa de salutările ei și de lucruri care țin de trecut. Îi păsa de dorința pentru Anul Nou. Fiindcă dorințele astea - știu toți băieții - se împlinesc și trebuie să fie foarte atent, ca-n povestea cu peștișorul de aur, să nu-și irosească norocul. Domnul Peppin i-a adus comisiunile și Nicu a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chenarul roșu se decupa acum o zi de luni: 19 decembrie. Dan Crețu intrase grăbit pe ușa biroului, scuturându-și de zăpadă încălțămintea colorată. Ca întotdeauna, întârziase. Se uită în jur fără curiozitate: femei și bărbați cărora nu le prea păsa unii de alții. Redactorul principal răsfoia o revistă de știință cu Turnul Eiffel pe copertă. Pavel, un tânăr cu ochelari rotunzi, vorbea încetișor cu o doamnă și era cu gândurile în altă parte. Intră și administratorul care, dimpotrivă, vorbea tare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai multă încredere. Avusese dreptate să-l atace pe Seal, indiferent de riscuri, și iarăși avusese dreptate să se rețină în fața lui Medlon. Seal era un individ aflat ca și el într-un loc deschis și, în principiu, nu-i păsa nimănui ce i se întâmplă. În schimb, colonelul putea recurge la autoritatea legilor din Imperiul Isher. N-avusese intenția să se întoarcă până dimineața pe "Bulevardul Șansei". Dar acum, când i se părea că și-a lămurit îndoielile din inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
eventualitate. De îndată ce va pune mâna pe bani, va obține de la colonelul Medlon un grad în armată. Poate că va trebui să plătească, poate că nu. Totul depindea de momentul respectiv. Acum, nu se mai gândea la răzbunare. Nu-i mai păsa ce se va întâmpla cu cele două creaturi venale: grăsanul și colonelul. I se părură doar niște verigi ale planului său, cel mai ambițios făurit vreodată de cineva în Imperiul Isher. Acest plan își avea rădăcinile într-un fapt ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
între cotețe și acareturi. Dacă mintea lui ar fi fost la fel de păzită, ar fi stat în câmp fără să-și amintească de corvezile de soldat care nu plecase din bază de nouă luni. Sfintei lui Republici Iran n-o să-i pese vreodată de moartea unui mobed și, cu toate astea, voise să-ncerce. Ceruse să îi vorbească temutului șef de companie, însă îndrăzneala lui îl turbase. Primise învoire pentru o noapte și o zi, dar era ca și cum i-ar fi dat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
el însuși sub tălpi boabele de struguri ca sângele și gândi c-au să bea din licoare la nuntă. Se dusese vestea că la Godun un „harap“ dormea în mansardă. În pustietatea din câmp, n-ai fi zis că-i păsa cuiva, însă prietenii soseau să îl vadă precum șerpii, târâș, prin lan. Omar nu voia să i se arate oricui. Stătea sub un nuc, lângă ferme, așteptând să treacă vâltoarea. Nu avea o poveste de spus. Toată primăvara lucrase să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o mașină pe rampă, îl văzu, dar se mulțumi să ridice din umeri. În definitiv, în ultimul timp erau atâția vizitatori care își petreceau ziua să se joace în felul ăsta de-a v-ați ascunselea, încât nu-i mai păsa. Omar se-avântă ca un înotător într-un râu. În labirint era cald și, brusc, se simți ca mai demult, în deșert, când nu era vânt. Îi păru că și iedera, și arbuștii, ca și celelalte încrengături crescuseră alandala. „Ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei. Vorbea în întuneric, fără să se ferească ori să-i mai pese că îl recunoștea: era șeful biroului de cenzură, care se afla lângă Children’s Society, în aceeași clădire. Când o urmărise? Și pentru ce? Abia dacă îl saluta, nu avuseseră nimic de împărțit. — N-o lega, zise gardianul. E moale
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la voi prin sat să fie Voinicel a-i fi pe plac, Să-i dea fata de soție. Cât v-am spus-o, iaca tac. 69 {EminescuOpVI 70} Abia el sfârși s-audă, De la sat ia ziua bună, Nu-i păsa de drum și trudă, Căci mereu părea că-i sună Vestea mândră în ureche, Ca și o poveste veche. Ș-a pornit în toiul lui, Năsdrăvan într-o ureche Ca feciorul nimărui. Și la curtea - mpărătească A ajuns într-un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dânsa; De-o ajungi fără de veste Ea atunce astfel este Ca și când ar fi a ta; Căci ea face tot ce peste Dânsa ca să treacă - ai vrea. El a mers, a mers într-una Făr de drum, de - orice să-i pese, Când pe vârfuri trece luna El văzu prin lunci alese Un palat lucind departe, Ce lucește parc-ar arde. El intră pe scări de - oglindă Și prin salele deșarte Pe covoarăle din tindă. 80 {EminescuOpVI 81} Și-n lumina blândei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Întinse mâna nesigur spre paharul oferit de inginer și zâmbi jalnic, scuzîndu-se. ― Mi-e frig. Oboseala... Nevastă-sa îl privi uscat: "Poate face o apoplexie. N-are voie să bea alcool". Simțea că nu-i mai pasă, sau nu-i păsase niciodată cu adevărat, cum nu-i mai păsa de ceea ce lăsase acasă. Avea sentimentul că nu se va mai întoarce niciodată acolo, că încheiase un capitol îngrozitor de lung, se gândea înfrigurată că era pentru prima oară după foarte mulți ani
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]