2,281 matches
-
a ocupat orașul. Britanicii nu au pierdut nici un vas, dar cea mai mare parte a orașului a fost distrus de incendiile cauzate de obuze, dar și de oamenii lui ‘Urabi, care urmăreau să lase britanicilor un oraș în ruine. Tewfik Pașa, care își mutase tribunalul în Alexandria în timpul revoltei, l-a declarat pe ‘Urabi rebel și l-a demis din toate pozițiile deținute în cadrul guvernului. ‘Urabi a reacționat, obținând o Fatwă din partea șeicului Al Azhar, care îl condamna pe Tewfik ca
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
în data de 26 august. Acolo au întâlnit inamicul. Depășite mult numeric, cele 2 batalioane cu 4 tunuri, au rezistat pe poziții până când întăririle de cavalerie grea au sosit, iar trupele britanice au trecut la ofensivă, forțându-l pe Arabi Pașa să se retragă, cu pierderi grele. Principalul corp de armată a început să avanseze spre Kassassin și au fost făcute planurile pentru bătălia de la Tel el-Kebir. În 12 septembrie totul era gata și în cursul aceleiași nopți armata a mărșăluit
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
care avea la acea vreme doar 15 - 16 ani, vârsta la care murise fratele său Constantin. Elisabeta a triumfat și a devenit, din nou, "Doamnă a Țării Moldovei". Ștefan Tomșa, sprijinit de domnul Țării Românești, Radu Mihnea, și de Schender Pașa, pornește în primâvara lui 1616 o nouă ofensivă împotriva lui Alexandru. Curtea lui Alexandru se retrage la Hotin, iar la sfârșitul lui martie Ștefan Tomșa a fost învins în fața zidurilor cetății. În mai puțin de trei ore, oastea de vreo
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
Hotin, iar la sfârșitul lui martie Ștefan Tomșa a fost învins în fața zidurilor cetății. În mai puțin de trei ore, oastea de vreo 12.000 de turci, tătari și munteni a fost nimicită, iar Ștefan Tomșa, Radu Mihnea și Schender Pașa au fost puși pe fugă. Elisabeta s-a crezut victorioasă, dar Schender Pașa, umilit, a solicitat sprijinul Pașei Ibrahim al Silistrei și împreună au stabilit sfârșitul Movileștilor, prin susținerea la Istanbul a strămutării lui Radu Mihnea ca domn în Moldova
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
cetății. În mai puțin de trei ore, oastea de vreo 12.000 de turci, tătari și munteni a fost nimicită, iar Ștefan Tomșa, Radu Mihnea și Schender Pașa au fost puși pe fugă. Elisabeta s-a crezut victorioasă, dar Schender Pașa, umilit, a solicitat sprijinul Pașei Ibrahim al Silistrei și împreună au stabilit sfârșitul Movileștilor, prin susținerea la Istanbul a strămutării lui Radu Mihnea ca domn în Moldova și numirea lui Alexandru Iliaș, domn al Țării Românești. În dimineața zilei de
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
trei ore, oastea de vreo 12.000 de turci, tătari și munteni a fost nimicită, iar Ștefan Tomșa, Radu Mihnea și Schender Pașa au fost puși pe fugă. Elisabeta s-a crezut victorioasă, dar Schender Pașa, umilit, a solicitat sprijinul Pașei Ibrahim al Silistrei și împreună au stabilit sfârșitul Movileștilor, prin susținerea la Istanbul a strămutării lui Radu Mihnea ca domn în Moldova și numirea lui Alexandru Iliaș, domn al Țării Românești. În dimineața zilei de 25 iulie 1616, un sol
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
1616, un sol de-a lui Radu Mihnea a înștiințat curtea de la Iași de numirea sa ca domn al Moldovei și îl sfătuia pe Alexandru să se retragă în Polonia. Elisabeta, care deși a fost înștiințată de uneltirile lui Schender Pașa, nu a dorit să le dea crezare, fiind convinsă că turcii îi vor accepta fiul ca domn, se găsea acum din nou în situația de a lua calea Hotinului. În seara zilei de 23 august 1616, calea caravanei Movileștilor, aflată
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
mai mare de 200 de ani. Există mai multe incipit-uri care complică narațiunea. Întâmplările sunt structurate în funcție de dominanta temporală, unele având loc într-un trecut îndepărtat (povestea boierului Iorgu Calomfir și a preafrumoasei Arghira - petrecută pe la 1700, blestemul băiatului pașei din Silistra - de la 1840), iar altele într-un trecut apropiat (dispariția lui Iozi, drumul necunoscut al săgeții trase de Lixandru, fuga misterioasă cu avionul a lui Darvari, povestea excepțională a Oanei). Personajele acestor narațiuni au în comun credința în existența
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
considerabil de prăvălii. Pe la începutul veacului musafirii au remarcat și agricultura prosperă a Hebronului. În afară de sticlă, Hebronul era un mare exportator de dibse, zahăr din struguri, provenit din vestitul soi de struguri Dabuke, caracteristic zonei. În aprilie 1834, când Ibrahim Pașa, venit din Egipt, anunțase că va recruta oșteni dintre musulmanii locali, a izbucnit în regiune o răscoală țărănească, cunoscută ca „Răscoala țăranească din Siria” (deoarece în tradiția arabă multă vreme Palestina era considerată partea de sud a Siriei). Hebronul, sub
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
Siria” (deoarece în tradiția arabă multă vreme Palestina era considerată partea de sud a Siriei). Hebronul, sub conducerea nazirului Abd ar-Rahman Amr, a refuzat să furnizeze cota de recruți cerută de egipteni, și drept urmare, a suferit o represiune sângeroasă. Ibrahim pașa a asediat cetatea, și când aceasta a fost nevoită să depună armele la 4 august, a suferit numeroase violențe și jafuri. S-a apreciat ca circa 500 din locuitorii musulmani au pierit în apărarea orașului, iar alți 750 au fost
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
timp în dealurile din jur. Mulți dintre evrei au fugit la Ierusalim, dar în timpul jafului orașului, cel puțin cinci evrei au fost omorâți. În 1839 populația totală a orașului era estimată la vreo 10,000. Odată cu căderea administrației lui Ibrahim pașa în 1841, șeful local Abd ar-Rahman Amr a reluat în mâinile sale frânele puterii în oraș ca șeic al Hebronului. Din cauza taxelor exorbitante în bani peșin pcare le-a impus, majoritatea evreilor din Hebron au părăsit localitatea si s-au
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
mai departe, la nord Cartierul cel dens (Harat al-Harba).Wilson a menționat o altă distribuție de cartiere:Cartierul Porții Mănăstirii (Harat Bab al-Zawiye), Cartierul Sanctuarului (Harat al-Haram) la sud-est. În 1855 noul guvernator otoman al sangeacului Ierusalim Kıbrıslı Mehmed Kamil Pașa a încercat să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit spre Hebron în iulie 1855, însoțit de delegați străini din Anglia, Franța și de la alte consulate, care să servească drept martori. După ce a reprimat
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
să pacifice spiritul rebel al Hebronului. În fruntea unei trupe de soldați a mărșăluit spre Hebron în iulie 1855, însoțit de delegați străini din Anglia, Franța și de la alte consulate, care să servească drept martori. După ce a reprimat rezistența, Kamil Pașa a numit pe Salama Amr, fratele si rivalul de temut al lui Abd ar Rahman Amr, ca „nazir” al regiunii Hebron. În următorii 4 ani a domnit în oraș o liniște relativă. Prin 1866 și-au făcut apariția în oraș
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
solicita ajutorul în lupta cu o garnizoană austriacă staționată în Cetatea Neamțului comandată de căpitanul loren François (Ferencz) Ernau. Marele vistiernic Costantin Costachi, împreună cu alți boieri, a făcut parte din comisia numită de domnitor în vederea în vederea restabilirii „hotarului lui Halil Pașa” din Bugeac. La începutul anului 1723, domnitorul Mihai Racoviță descoperă corespondența secretă pe care marele spătar Costantin Costachi o ducea cu oficiali ai Imperiului Rus (cancelarul G. I. Golovkin și general-guvernatorul Kievului, I. I. Trubețkoi), prin intermediul serdarului Lupu Anastasă. Domnitorul
Costantin Costachi () [Corola-website/Science/332943_a_334272]
-
care a cercetat-o, a datat prima fază de existență a bisericii în veacul al XVI-lea, iar a doua fază în cel de-al XVII-lea. În tot cazul, în urma invadării Țării Românești de oastea condusă de Koça Sinan Pașa, casele, bisericile și mănăstirile au fost incendiate, atunci arzând și vechea biserică Sf. Dumitru. 1654-1655 - prima mențiune a bisericii Sfeti Dimitrie 1680 Martie 7 - este amintită ctitoria lui Badea Bălăceanul conte al Sacrului Imperiu Roman (de Națiune Germană), Matei Bălăceanul
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
din 1812. Mahmoud al II-lea a vizat reorganizarea armatei otomane după modelul european, proiectul de restructurare pe care l-a propus în 1826 aducându-l în conflict cu ienicerii. Totodată, a abolit un număr de privilegii vechi, precum dreptul pașelor de a aplica pedeapsa cu moartea sau colectarea cu forța a haraciului (impozitului). De asemenea, în perioada domniei sale apar primele cabinete ministeriale de imperiu, ce vizau înlesnirea administrației, până atunci aflată sub autoritatea marelui vizir. După moartea lui Mahmoud în
Legislația Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/333594_a_334923]
-
Turnului lui David; partea de est este orientată spre Orașul vechi, iar cea de sud spre periferia Cartierului armean al Ierusalimului. Intrarea în edificiu se face printr-o poartă stilizată. Kishla a fost ridicată în anii 1830 de către Muhammad Ali pașa, viceregele Egiptului, și fiul său Ibrahim pașa, pentru a servi ca reședință de vară. Amplasarea aleasă, în preajma Turnului lui David, înăuntrul zidurilor Ierusalimului, nu era întâmplătoare, deoarece în acea vreme ei se revoltaseră împotriva sultanului și a autorității centrale din
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
orientată spre Orașul vechi, iar cea de sud spre periferia Cartierului armean al Ierusalimului. Intrarea în edificiu se face printr-o poartă stilizată. Kishla a fost ridicată în anii 1830 de către Muhammad Ali pașa, viceregele Egiptului, și fiul său Ibrahim pașa, pentru a servi ca reședință de vară. Amplasarea aleasă, în preajma Turnului lui David, înăuntrul zidurilor Ierusalimului, nu era întâmplătoare, deoarece în acea vreme ei se revoltaseră împotriva sultanului și a autorității centrale din Istanbul și voiau să-și asigure securitatea
Kishla din Ierusalim () [Corola-website/Science/333810_a_335139]
-
1453, după cucerirea Constantinopolului de către turcii otomani conduși de sultanul Mahomed al II-lea, Hagia Irene a fost închisă între zidurile viitorului Palat Topkapî și a fost transformată într-un depozit de arme pentru ieniceri. În anul 1846, Ahmed Fethi Pașa a transformat depozitul într-un muzeu de arme. În prezent, muzeul servește în principal ca sală de concerte pentru spectacolele de muzică clasică. Începând cu anul 1980 aici au avut loc majoritatea concertelor Festivalului Internațional de Muzică de la Istanbul. În
Hagia Irene () [Corola-website/Science/333075_a_334404]
-
și, deși au pierdut această primă bătălie, l-au învins ulterior pe Alaüddevle și pe aliatul său otoman. Baiazid a lansat un atac pe uscat și pe mare asupra mamelucilor în 1485. Conduse de noul guvernator din Karaman, Karagöz Mehmed Pașa, forțele otomane, alcătuite în special din trupe provinciale, au subjugat triburile rebele Turgudlu și Vasak și au capturat multe fortărețe din Cilicia. Armata lui Karagöz Mehmed a fost învinsă de mameluci într-o bătălie în afara Adanei pe 9 februarie 1486
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
multe fortărețe din Cilicia. Armata lui Karagöz Mehmed a fost învinsă de mameluci într-o bătălie în afara Adanei pe 9 februarie 1486. Întăririle din Istanbul, inclusiv armate de ieniceri, au fost trimise de Baiazid sub comanda cumnatului său, Hersekzade Ahmed Pașa dar armata otomană combinată a fost din nou învinsă în Adana pe 15 martie. Karagöz Mehmed a fugit, Hersekzade Ahmed a fost luat prizonier iar Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
luat prizonier iar Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată numeroasă formată din soldați ordinari și ieniceri, sprijinită de flotă și de forțele din Dulkadir și condusă de Marele Vizir Koca Davud Pașa. Totuși, Davud Pașa a evitat operațiunile împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și de pe mare. Flota
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Cilicia a revenit sub controlul mamelucilor. În 1487 otomanii au trimis din nou o armată numeroasă formată din soldați ordinari și ieniceri, sprijinită de flotă și de forțele din Dulkadir și condusă de Marele Vizir Koca Davud Pașa. Totuși, Davud Pașa a evitat operațiunile împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și de pe mare. Flota a fost condusă
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
împotriva mamelucilor, folosind în schimb trupele sale pentru a înăbuși revoltele triburilor Turgudlu și Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și de pe mare. Flota a fost condusă de Hersekzade Ahmed Pașa, eliberat din captivitate, iar armata a fost comandată de guvernatorul Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Vasak, securizând spatele frontului. În 1488 otomanii au lansat un atac major, atât de pe uscat cât și de pe mare. Flota a fost condusă de Hersekzade Ahmed Pașa, eliberat din captivitate, iar armata a fost comandată de guvernatorul Rumeliei, Hadim Ali Pașa. Cu această ocazie au cerut venețienilor folosirea portului Famagusta pentru a-și aproviziona trupele pe mare dar venețienii au respins cererea și chiar au trimis o flotă în Cipru pentru a se apăra de o debarcare otomană. Și mamelucii au
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]