3,902 matches
-
pe cap și să ne lăsăm copleșiți de năpastă... O asemenea atitudine nu e bună, pentru că scade pofta de viață. Nu trebuie să disperăm. Problema care-ți dă bătaie de cap momentan poate fi rezolvată. Nu-i nimic, te-a păscut păcatul, nenorocul, neșansa. Țineți minte ce vă spun din propria experiență de viață: Tot răul ce se întâmplă unui om poate fi spre binele lui, o înfrângere pregătește o victorie - dar e nevoie să te mobilizezi, să te lupți cu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sfârșit, e ora noastră neagră din nou, când iată! Un erou al poporului evreu, Shimon Guttman, intervine pentru a-l opri pe trădător și iată, Guttman eroul este ucis. Și acum israelienii încep să înțeleagă. Văd acum amenințarea ce îi paște din partea unui guvern care e gata să-și omoare propriii cetățeni. S-o omoare, te rog să mă ierți pentru asta, Uri, chiar și pe soția eroului! Ăsta e felul în care lucrează Atotputernicul. Ne dă semne, indicii dacă dorești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
răsucindu-se În bătaia vântului; chiar și atunci când a văzut cadavre umflate și Împuțite zăcând de-a lungul drumului, grajduri pline de fum și foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost salvați de un grup de misionari americani care se dedicaseră strângerii orfanilor armeni rătăciți ici și colo pe drumul exilului; chiar și atunci când au fost aduși Înapoi la Colegiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele, podgorii. Logica morenei, a avalanșei, a apei. Pui o pietricică altfel de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
afară numai de vreun viermișor gros și alb al fructului care rămâne lipit de el printr-un atom. Le poți mânca aproape fără să simți coaja catifelată, care Îți dă fiori fugari de la limbă până la Încheietura picioarelor. Odinioară pe-acolo pășteau dinozaurii. Apoi o altă suprafață a acoperit-o pe-a lor. Și totuși, ca și Belbo În momentul când cânta la trompetă, când mușcam dintr-o piersică pricepeam Regatul și eram una cu el. Ceea ce vine după nu-i decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sir Jasper, era extenuată. O durea așa de tare gâtul, încât terminase un pachet întreg de Fishermen’s Friends, foarte mentolate, ceea ce e mai mult decât reușesc să facă majoritatea pescarilor. O înțepau toate încheieturile, un semn sigur că o păștea un guturai. — Ba da. Uite-l. — Așadar unde te duce preabunul doctor? Habar n-am, dar a zis că e un loc foarte special pentru el. Parcă era un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crimă sadică. Că i-am tăiat picioarele și capul. Din cauza lui frati-miu am luat asta. Cu recurs cu tot. Crima ARPAD BUDI Mătură și spală secția meseve. 30 carpati,2 cutii ness, 5 cartele telefon, radio La vaci, douăzeci-treizeci. Pășteam, mulgeam la vaci. Mergeam vara la pădure, cu mama, cu familia. Stătea Budi acolo și toamna, mergeam înapoi, iarna la CAP. Am lucrat, paznic. Mergeam după norme, 15 ani. Dădea și cu piciorul vaca, dar eu făceam casa acolo. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și îl luau. Omul avea pretenții, ori caș, ori lapte și venea stăpânul, unul cu cinci, unul cu două. Aveam caiet și știam câte are fiecare. La 400 de oi mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar nu-mi dau/seama dacă e mai bine“ („Septembrie. Ciornă“) etc. Tzara însuși va mărturisi, în Almanahul Dada al lui Richard Huelsenbeck din 1920, că a tradus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a luat geanta. — Hai să plecăm! spuse ea. — Plec și eu, spuse Ōkuma. Takamori a privit iar spre ușă. Bărbatul în jachetă, vîzându-l că se uită în direcția lui, s-a ascuns repede. Ōkuma și Tomoe, nebănuind pericolul care-i păștea, stăteau unul lângă altul. Takamori a încercat să se ascundă după Gaston. — Domnișoară Tomoe, lăsați-mă să plătesc, zise Ōkuma. — În nici un caz. Au întins amândoi mâna după nota de plată. Pe Takamori nu-l interesa cine plătește atâta timp cât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
față-n față la masă, au început să discute în șoaptă ca să nu-i audă chelnerițele. Între timp, Gaston dădea din cap disperat și clipea din ochi, străduindu-se din răsputeri să-l facă pe om să priceapă că-l paște un mare pericol. Dar bărbatul nu-l băga în seamă. — Europence? De care aveți? Endō învârti cu mâna paharul cu apă, pe jumătate plin, și continuă să vorbească liniștit. După ce s-au închis casele de toleranță în urma votării legii împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o cruce spre apus! Fântânile la uliți rele găleți coboară și ridică 'n cerul jefuit de stele. Cuiburi în copaci s-aprind ca de-o mână. Ard cu flăcări. Auzi ouăle pocnind. Duhul răului tot vine 'n sat nelocuit să pască iarba morților de bine. În satul vechi de lângă lună uși se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ce se înălța pe neașteptate din câmpie. Cât cuprindeai cu privirea ți se înfățișa lanțul de munți, unii atât de departe, că aveau culoarea azurului, alții atât de aproape, că puteai distinge verdele copacilor de cel al pajiștilor în care pășteau bizoni sălbatici. În curte m-am încrucișat cu câțiva adalingi. S-au uitat la mine, dar nu m-au salutat și nici n-au răspuns la plecăciunile mele. M-am gândit că nu se putea găsi o pedeapsă mai cruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deloc simplu. Longobarzii, ținând minte vechea și dura lor viață de nomazi, erau generoși cu călătorii de orice stirpe. Le îngăduiau să culeagă fructe din pomi, cel mult trei, cu condiția să se afle în afara unui ocol îngrădit, să-și pască în libertate calul pe terenuri virane sau pe pășuni cel puțin o dată secerate. Oricine putea să adăpostească fără nicio restricție în propria casă, în timpul zilei, orice persoană care nu era urmărită sau cunoscută că ar fi săvârșit vreo crimă. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo de curând, căci boabele alea negre erau moi și umede. Am luat-o de-a lungul potecii, și cam după o milă am simțit miros de fum. Coliba de trunchiuri și pari se afla în a doua poiană, unde pășteau vreo treizeci de oi în preajma unui pârâu. Doi câini mari ne-au întâmpinat lătrând. Trebuie să fi arătat ca niște morți pe picioare, dar femeia care a ieșit din casă nu s-a speriat de noi. A chemat câinii înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au ascuns în păduri. Iată de ce Grasulf i-a prins și i-a spânzurat, punând înscrisul acela pe eșafod. Marciano l-a convins să pună capăt măcelului, altfel n-ar mai fi rămas bărbat care să muncească pământul și să pască turmele. Longobarzii de pe domenii s-au adunat ulterior într-o întrunire și l-au numit duce pe Grasulf. Primul său ordin a fost acela ca fiecare ținut să trimită un număr de servi pentru reconstruirea orașului. Grasulf a spus, adresându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Karenina prima oră Turnul din beton armat se Înălța În Întuneric, scorojit și sinistru În lumina rece a lampioanelor. Țâșnea, ca un ultim avanpost al orașului, Între o pajiște presărată cu băncuțe și un teren viran pe care, În timpul zilei, păștea o turmă bezmetică de oi. Probabil că erau Închise undeva pe aproape, căci vântul aducea În parcare o putoare Înțepătoare de oaie. La gardul acestui teren viran se sfârșeau luminile și străzile. Clădiri ca niște Închisori de maximă siguranță pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de răceală interioară. Walcott Îi oferi o cafea de la distribuitorul automat. Pe ferestre se vedeau pantele verzi ce coborau În apele Întunecate ale lacului Loug Corrib. Coborând spre Rosscahill, o luară de-a lungul unei pajiști În pantă lină unde păștea o cireadă de vaci mai mici decât media, de un brun-deschis agreabil. — Le recunoașteți? Întrebă Walcott cu un surâs. Da... sunt urmașele primelor vaci ieșite din lucrările dumneavoastră, acum zece ani. Pe atunci eram un centru foarte mic, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ne-ați fost de mare ajutor. Sunt vaci robuste, se reproduc ușor și dau un lapte excelent. Nu vreți să le vedeți? Walcott parcă mașina pe un drumeag alăturat. Djerzinski se apropie de Împrejmuirea din pietre ce delimita pajiștea. Vacile pășteau liniștite, Își frecau capetele de burta vecinelor; două sau trei erau culcate. Replicarea celulelor lor era guvernată de un cod genetic creat, sau cel puțin ameliorat de el. Pentru ele, Michel ar fi trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cap până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou nevoie de vorbe. De ce a așteptat Moru atât de mult? Între timp, am ajuns la un mal de pământ tare, abia văzut prin stufărișul Înalt și des. Am coborât din trunchiul scobit și am pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care de picioarele din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și se ridicase, răsucindu-se furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care tocmai Îi văzusem aici, În apa care curge. Când și când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care unul de-al lor fusese Încolțit, dar niciunul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
după ce băuse prea multe burți de vin. Animalul acela era foarte Înalt și avea un gât care, numai el, era cât două-trei staturi de om. Avea blana galbenă tărcată cu pete cafenii, iar la cap semăna cu o capră. Rumega. Păștea, dar nu iarba care se afla din belșug În vale, ci frunzele și fructele din copaci. Trăia În turme, iar mărunțeii lui N’jamo se și pregătiră să doboare unul. Animalele erau atât de sperioase Însă Încât o luară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vadă și alții lupta noastră de sânge, ca să se știe că n-am bătut atâta drum degeaba. În seara aceea am dat peste un sat cu case Îngropate În pământ. Erau acoperite cu blănurile negre ale unor bivoli păroși care pășteau printre ochiurile de gheață de pe malul lacului. Cât despre oamenii care trăiau acolo, arătau așa de ciudat Încât prima oară când Îi văzurăm, ne speriarăm de ei. Erau mici și slabi, nu prea aveau dinți În gură, iar ochii abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]