20,853 matches
-
de cartofi, colțul crud al ierbii, meditații la matematică cu Stăneasca, diriga mea (la D) și profa lui (la I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
retrage ca și când nu ar fi fost scornită vreodată, totul redevine tundră și nemișcat ca la facerea lumii, numai că acum nu mai e nevoie de nici un cuvânt, e de ajuns să existe o mână, un braț, să se desfacă o palmă, iar degetul mare și cel arătător să-l înșface pe general, să-l rotească de jur împrejur, să-l obișnuiască cu lumina difuză, cu împrejurimile, cu el însuși, să-l facă să înțeleagă rostul lui în acel loc straniu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tu? Băăă (ăsta e Migu), te bați tu cu frații tăi, că eu nu mă bat cu tine, io te sparg. Adică, să nu îl facă Pipiță să se facă Migu la el că atâta îi trebe, îl ține în palme până mâine. S-o creadă el (Pipiță nu vorbește cu Migu, Pipiță se încalță și vorbește cu mine), îl bat la orice oră din zi și din noapte, și în somn îl bat dacă vreau, ăsta în afară să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Era prea proastă, v-am spus. Avea și muci. Ce nu pot să înțeleg acum e de ce continua totuși să vină de fiecare dată când o chemam, deși (cred că asta îi intrase până la urmă în cap) era luată la palme și trasă de păr după numai cinci minute de când intra pe ușă. Poate că tocmai chestia asta îi plăcea, nu știu. Dar, dacă ar fi fost așa, atunci măcar trebuia să tacă din gură, și nu să se smiorcăie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar fi în stare să le domolească și pe profesoarele isterice. Așa că l-am rugat să vină la școală, după ce profa de fizică (al cărei nume nu mi-l amintesc nici picat cu ceară) mi-a ars din senin o palmă, în laborator, când tocmai o mângâiam pe pulpe pe Nicoleta Neagoe. M-a nimerit cu inelul (un inel cu piatră verde) chiar în buza de sus și m-a umplut de sânge ca pe-un purceluș tăiat. Doamne, îmi visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă, îmi lingea palmele mai des decât ar fi leorpăit apă, iar după ce a intrat în comă, a mai deschis o singură dată ochii, mari, uriași, înghețați, ne-am întâlnit pupile în pupile când medicul i-a înfipt seringa cu stricnină în inimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în așa hal de nebun încât să-și dorească să i se înroșească urechile de la atâta smucit ori să i se umfle degetele de la atâtea rigle de treizeci de centimetri care lovesc peste ele. Ca să nu mai pun la socoteală palmele peste față, trasul de păr, pusul la colț și statul pe vârfuri cu brațele-n sus. Așa că toate aceste lucruri putrede (unu, doi și trei și chiar patru la mână) au rămas doar niște mici semne de întrebare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pentru că, după ce un om a înțeles cu cine are de-a face, simte, așa, o plăcere deosebită, să-i demonstreze ăluilalt că-i un papă-lapte. Nu-i mai dădeam chiar cu cubul în cap, dar până la urmă, cumva, cu o palmă sau un șut, el tot se pornea pe plâns. Nu, Florin n-a mai venit pe la noi, dar într-o bună zi a sosit cineva mult mai simpatic, mai frumos și mai iubit. Era, totodată, și mult mai plângăcios. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a părăsit portul acela insipid și a pornit pe uscat, nu pe ape, către aleea Băiuț (ca să ia în stăpânire un pătuț metalic, o mulțime de scutece, o cădiță bleu și noțiunea de acasă), Uca l-a privit lung, cu palma la gură și a șoptit întrebător: „Ce copil negru! o să trăiască?“. Mama n-a râs, dar nici n-a făcut febra laptelui. Ca lehuză, auzise ceva asemănător cu șaisprezece ani în urmă, când vechiul Mircea, tatăl ei, spusese despre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nevrozei cu coborâtul meu duruitor din cinci în cinci trepte, cu izbiturile în balustrada metalică, cu replicile mele nesuferite și cu atâtea acțiuni de gherilă, eu, care am auzit din gura ei sute de ocări și blesteme, care am încasat palme, nuiele și curele usturătoare, ei bine, eu am rugat-o într-o zi de primăvară, senină, să-mi împrumute un ciocan, o șurubelniță și o daltă. Era puțin după prânz, tocmai ieșisem de la școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
turuie, m-am arătat interesat de cunoștințele lui aeronautice (mama căscase ochii, fiindcă ea știa prea bine că băiețelul Filip nu-și visase să se facă aviator, ci argitect și gebul), tipul bănuiesc c-ar fi vrut să-și frece palmele, dar se abținea strategic, se simțea călare pe cai mari, galopa, mă credea prins cu totul în plasa lui de păianjen kaki, amâna să-mi dea lovitura mortală doar de dragul oratoriei, până când l-am întrerupt, așa, într-o doară, mestecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sanctuar în toată regula. Lângă mine mai era Radu. Iar dacă a existat vreodată, în istoria de decenii a cartierului, cineva dispus să încremenească și să se lase hipnotizat cu o ușurință mai mare decât cea a unei bătăi din palme, acela nu putea fi decât Radu. Dacă mai pun la socoteală și teoria lui (altminteri o revelație cu acte în regulă) care dădea drept sigură apariția zeului indian Manitu în spatele blocului D 13, probabilitatea ca o grădină să se transforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia ca un transformator electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
extremitatea sudică a lui D 13, sub bara unde se băteau covoarele) pe Gigi Maimuță, înalt de doi metri zero trei, slab, inter stânga la handbal, la juniorii de la Steaua, și pe Șobi, îndesat, mai mult gros decât gras, cu palmele ca niște lopeți, cu degetul arătător de la dreapta îndoit la 60 de grade, după ce, cu ani în urmă, băgase un cui în priză. Gigi, cu brațele lui lungi, cu alonja pe care și-ar fi dorit-o orice campion, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În urmă, Îmi dau seama că șirul de evenimente ce-aveau să culmineze aproape cu o tragedie, la care voi ajunge cît de curînd, a fost cauzat de simplul fapt că țeasta lui Norman nu era cheală chiar ca-n palmă. Investigația pe care am făcut-o asupra caracterului său, oricît de temeinică, a fost obturată de niște zulufi negri și neîngrijiți, ce-i acopereau tîmplele. Dacă m-aș fi putut urca pe umărul lui și i-aș fi explorat tîmplele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cavalcada Valkiriilor a lui Wagner -, apărea din nou pe ecran, Înviată din morți, goală și ridicată la ceruri, zvîrcolindu-se pe un covor. Era ceva magic. Jinduiam să mă apropii de ea ca un adorator servil, cu floarea unui trandafir În palme și s-o depun umil În mica vază a buricului ei, asemeni unei ofrande. Însă cred că toată acea emoție, tot acel jind era prea uriaș ca să poată fi suportat de biata și firava mea constituție fizică, și În acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se duce de la un coridor la altul, uitîndu-se cu atenție În jur de parcă era prima dată cînd se afla acolo. Apoi s-a așezat În scaunul lui obișnuit. S-a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji și bărbie și căzîndu-i pe cămașă. Am strigat spre el pe mutește „Curaj, domnule Shine. E și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de fapt, nimic concret. Stăteam În fața oglinzii, oricît era de dureros pentru mine și, balansîndu-mă pe marginea chiuvetei, mă chinuiam să rostesc prin intermediul semnelor cîteva vorbe cu sens. „Ce-ți place să citești?” Am Încercat să-mi folosesc corpul În locul palmei și al degetelor de la picioare, după care, pe la mijlocul expresiei, am schimbat principiul și mi-am folosit picioarele din față drept brațe și pe cele din spate drept degete mari. M-am agitat ca un dement, bătîndu-mă peste piept, apoi Încrucișîndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut În ușă cu dosul palmei durdulii și a strigat la noi să dăm mai Încet. Acestea, plus vizita din partea șefului pompierilor, au fost cele trei dăți cînd ne-a bătut cineva În ușă. Jerry m-a Învățat multe despre jazz, despre improvizație, despre cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna! Întinse mîna, iar ea i-o apucă zdravăn, ca și cînd ar fi vrut să-l avertizeze că va fi necruțătoare. O minusculă lampă de noapte lumină protuberanța Venerei și liniile Încrucișate care indică, după cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ne descurcăm bine, foarte bine, spuse domnul Prentice cu blîndețe. Hai să revenim la asasinarea lui... Cost. Se prea poate, desigur, să fi fost doar o Înscenare menită să te facă să te dai la fund, Domnul Prentice Își puse palmele pe masă și continuă: — E o problemă frumoasă. Aproape că am putea s-o exprimăm În termeni algebrici. Povestește-mi tot ce i-ai spus lui Graves. Rowe repetă tot ce-și amintea - Îi vorbi de Încăperea aceea ticsită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domnule Rowe, l-ai „plantat“, cum se spune, căci Jones nu s-a mai Întors, iar a doua zi, cînd ai telefonat la domnul Rennit, i-ai spus că ești căutat de poliție ca asasin. Rowe Își acoperise ochii cu palma și Încerca să-și amintească - sau poate să uite? În vreme ce domnul Prentice Îi vorbea, cu un glas egal și clar: — Și, totuși, după cîte știm noi, la Londra nu s-a comis nici o crimă În ziua aceea - dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Isus cînd i s-au umplut ochii de lacrimi... — Mie nu mi-e frică, mîrÎi cu arțag individul cu melon. — SÎntem În căutarea unui mic film, probabil mult mai mic decît un mosor de ață, spuse domnul Prentice cuprinzîndu-și În palme genunchii osoși. Un film mai mic decît cele pentru aparatele „Leica“. Ați citit, desigur, despre interpelările din parlament În legătură cu niște documente care au dispărut timp de-o oră. După aceea, presa a amuțit: nu folosește la nimic să zdruncini Încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se așeze după ce-o să purtați puțin costumul... Complicatul plan al domnului Prentice părea să eșueze În fașa calmului imperturbabil al domnului Ford. — Domnul Travers! exclamă Davis, uluit. — Ați spus ceva, domnule? Întrebă domnul Ford, avînd grijă să acopere cu palma pîlnia receptorului. — Ești domnul Travers, nu-i așa? rosti cu șovăială În glas Davis, Înfruntînd privirea senină a celuilalt. — Vă Înșelați, domnule. — Credeam că... — Domnule Bridges, ocupă-te, te rog, de domnul. — Cu plăcere, domnule Ford. Domnul Ford Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]