9,678 matches
-
fi gras. Purta plete, avea părul negru, ochii căprui, pielea feții albă. Era om vesel, de viață. Îmbrăcăminte: femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
intonînd cuplete picante pe scena unei spelunci pe pe strada Escudillers, spre marele cîștig al unei audiențe alcătuite, se presupune, din debili mintali. Aceste biete făpturi uitate de Dumnezeu, evadate În aceeași după-amiază din ospiciul unui ordin religios, Își dăduseră pantalonii jos În frenezia spectacolului și dănțuiau fără nici o jenă, bătînd din palme, cu catargul ridicat și cu boturile salivînde. Merceditas se cruci, surprinsă de turnura scabroasă pe care o căpătau faptele. — Mamele cîtorva dintre acei sărmani nevinovați, informate de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
drept vorbind, ceva mai bine decît ca s-o scrii. Asociația locatarilor a Încercat deja să mă alunge În două rînduri. Cel mai puțin grav e că Întîrzii cu plățile la cheltuielile asociației. Închipuiți-vă, vorbesc limbi străine și port pantaloni... Nu puțini mă acuză că țin În apartamentul ăsta o casă de toleranță. Altfel ar sta lucrurile... M-am bizuit că semiîntunericul Îmi ascundea roșeața. — Iertați-mă. Nu știu de ce vă povestesc toate astea. Vă fac să roșiți. — E vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Julián Carax. — Tatăl dumneavoastră mi-a povestit că erați prieteni buni. Tata v-ar spune că am avut o aventură sau ceva de genul ăsta. Nu-i așa? În opinia lui, eu o iau la goană după orice pereche de pantaloni, ca o cățea În călduri. Sinceritatea și dezinvoltura acelei femei mă lăsau fără cuvinte. Am Întîrziat prea mult pînă să urzesc un răspuns. În timpul ăsta, Nuria Monfort zîmbea ca pentru sine și tăgăduia din cap. — Nu-l băgați În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care nu-i cunoaștem de ce nu vin să voteze, punem întrebarea familiei, pe care o cunoaștem, salut, să trăiești, sunt eu, da, tot acolo ești, de ce n-ai venit încă să votezi, că plouă știu eu, încă am manșetele pantalonilor ude, da, e adevărat, scuză-mă, am uitat că ai spus că aveai să vii după prânz, sigur, ți-am telefonat pentru că pe aici lucrurile sunt complicate, nici nu-ți imaginezi, dacă ți-aș spune că până acum n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
stare era, să se intereseze de sănătatea persoanei prezidențiale și că trebuia s-o facă chiar acum, fără a mai pierde timpul, ca nu cumva, din șiretenie politică malițioasă, acesta să i-o ia înainte, Și să mă prindă cu pantalonii-n vine, murmură fără să se gândească la semnificația literală a frazei. Ceru secretarului să-i facă legătura, un alt secretar răspunse de dincolo, secretarul de aici spuse că domnul prim-ministru dorea să vorbească cu domnul președinte, secretarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
trusa de prim ajutor, pachetul de vată, apa oxigenată, un dezinfectant lichid pe bază de iod, pansamente adezive din cele mari. Se gândi, Mai mult ca sigur, treaba asta necesită niște copci. Cămașa îi era pătată de sânge până la cureaua pantalonilor, Am sângerat mai mult decât credeam. Dezbrăcă haina, desfăcu cu greu nodul lipicios al cravatei și își scoase cămașa. Bluza de corp era și ea murdară de sânge, Ar trebui să mă spăl, asta ar trebui, să mă bag sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
durată considerată mai mult decât suficientă pentru ca trei bărbați, unul câte unul, fără grabă și fără să se precipite, să traverseze bariera de sârmă ghimpată, care, în acest scop, a fost azi tăiată în mod corespunzător pentru a evita sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou, făcându-le vizibile, amenințătoarele țepe pentru atât de scurt timp inofensive, la fel și sulurile enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
semn, agentul apăsă din nou pe sonerie, de data asta fără să ridice degetul. Un moment, un moment, vă rog, deschid chiar acum, tocmai mă sculasem, ultimele cuvinte au fost rostite deja cu ușa deschisă de un bărbat îmbrăcat cu pantaloni și cămașă, tot în papuci, Azi e ziua papucilor, gândi agentul. Bărbatul nu părea timorat, avea pe față expresia cuiva care vede sosind, în sfârșit, vizitatorii pe care-i aștepta, dacă se observa vreo surpriză, trebuia să fie legată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și cu melonul neperiat. Avea pantalonii necălcați, mâinile murdare, iar fața lui, cu barba roșie crescută de câteva zile, cu ochii mici, nasul mare și agresiv, era nu numai aspră, ci de-a dreptul sălbatică. Gura prea mare, buzele greoaie și senzuale. Nu, era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
târziu, după ce va fi cutreierat toate cafenelele ca să-și istorisească povestea, și să fie cinstit de toți patronii, va scorni un întreg roman. Către miezul nopții, va ajunge beat criță, zbierând numele fetiței, scoțând tremolouri înfrigurate, și scăpându-se în pantaloni, ușurându-se de toate paharele băute în dreapta și-n stânga. Târziu, la sfârșitul serii, umflat și vânăt ca un porc, nu mai schița decât niște gesturi, în fața unui public numeros. Gesturi frumoase, serioase și dramatice, pe care vinul băut le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare. Directorul flecărește. Destinat vorbește puțin, bea puțin, nu fumează, nu râde, ascultă politicos. Celălalt se învârte în jurul ceainicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
învățătoare? — Așa zice. Și primarul ce-a spus? — O, a fost numai zâmbet. Nu mai spune! — I-a zis: mă salvați! — „Mă salvați!“ — Da, chiar așa. Încă unul care are și alte gânduri... — Ce gânduri? — Sărmana de tine! Gândurile din pantaloni, dacă preferi, doar îți cunoști stăpânul, e bărbat. — Păi ce să caute gândurile în pantaloni? — Dumnezeule, nătângă mai e! Și copilul tău din flori, cum l-ai făcut, cu un curent de aer? Jignită, Louisette le întoarse spatele și plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
spune! — I-a zis: mă salvați! — „Mă salvați!“ — Da, chiar așa. Încă unul care are și alte gânduri... — Ce gânduri? — Sărmana de tine! Gândurile din pantaloni, dacă preferi, doar îți cunoști stăpânul, e bărbat. — Păi ce să caute gândurile în pantaloni? — Dumnezeule, nătângă mai e! Și copilul tău din flori, cum l-ai făcut, cu un curent de aer? Jignită, Louisette le întoarse spatele și plecă. Cele două bătrâne erau mulțumite. Aveau despre ce să vorbească toată seara, despre nord, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
primăriei. Iar dimineața, primarul, îmbrăcat ca un mire, veni să o ia pentru a o prezenta peste tot, și a o conduce la școală. Trebuia să-l vedeți pe primar făcând reverențe și piruete, cât pe aci să-și rupă pantalonii negru-jasp, cu cele o sută de kilograme ale lui care-i făceau gesturile grațioase ca dansul unui elefant de circ, în fața domnișoarei care privea totul detașată, ca și cum ar fi căutat să se protejeze, să se țină departe de toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la moarte pe care le obținuse, unele erau ale unor nevinovați care fuseseră conduși la eșafod cu mâinile și picioarele legate, în timp ce își strigau neputincioși nevinovăția. Ajung la poarta Castelului. Care este deschisă. Cu părul încă ud, cămașa în dezordine, pantalonii descheiați la câțiva nasturi și inima bătând nebunește. Iar aici, îl zăresc deodată pe scări, în picioare, impunător ca un diavol, un adevărat maestru de ceremonii, pe procuror, imperial și la fel de viu ca mine, cu măruntaiele la locul lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întorcea sentimentul. Doi nebuni într-un sat-fantomă, care se înjurau printre ruine, aruncând câteodată unul în altul cu pietre, ca niște puștani cu fruntea ridată și cu picioare strâmbe. În fiecare dimineață, înainte de răsărit, Fantin Marcoire venea, își dădea jos pantalonii și-și făcea nevoile la ușa tatălui meu. Și, seară de seară, tata aștepta ca Fantin Marcoire să adoarmă lângă vaca lui pentru a face același lucru la ușa acestuia. Asta a durat mai mulți ani. Ca un ritual. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că ei și nu noi sunt cei lungiți, trăgând să moară pe tărgi. Toate astea se întâmplau pe 14 septembrie. Primii răniți au fost răsfățați peste măsură. Vizitele nu se mai terminau, primeau tarte, brioșe, lichioruri, cămăși elegante de batist, pantaloni de catifea, carne de porc și sticle de vin. Și apoi, vremea și-a spus cuvântul. Vremea, și numărul, fiindcă soseau zi de zi, în grupuri mari. Ne-am obișnuit. Ne-am și dezgustat puțin. Ei ne purtau pică fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
chiar în paturile lor. Liniștiți și împăcați ca niște prunci. Ieșind din biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți de către doi jandarmi adevărați, înalți, puternici și roșii în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că o mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
flăcău zâmbea, vă jur, cu ochii larg deschiși. Am țipat și am lăsat totul să-mi cadă pe jos, iar jandarmul a spus „Rahat!“, s-a aruncat asupra lui, dar era prea târziu, murise de-a binelea. Se spânzurase cu pantalonii lui, pe care-i rupsese în fâșii pe care le înnodase de mânerul ferestrei. Nu credeam că-i așa de solid mânerul ferestrei... — Când aflară vestea, Mierck și Matziev nu se arătară prea uimiți. „O dovadă în plus“, îi spuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev se ridică: prizonierul era în întregime gol, la picioarele sale. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să pună la copt antricoatele de miel, împachetate în fân, apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma nu mai eram în hainele tricotate ale mamei, îmi pusesem, fustă extrem de... scurtă, deși e foarte comod în pantaloni, un tricou simplu, dar decoltat, pentru că era aproape toamnă, seară, luasem la mine haina de piele, să nu-mi fie frig. Mi-am scos haina în mașină, pentru că era nevoie, fusta se ridicase până la coapse, sânii îmi tresăreau. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]