KorAP: Find »[drukola/base=papuc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...87 88 89 ...118 >

2,931 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

Chinei, cum am citit mai târziu, care din împărat a ajuns simplu cetățean și comuniștii, în loc să-l împuște, l-au ,reeducat", făcîndu-l - credeau ei - să simtă că bucuria simplă de a împleti un coș sau de a confecționa tălpi de papuci e mai mare decât aceea de a guverna China. Chestia asta o făcea și Tolstoi, când și când îl apuca cheful și mai făcea o pereche de cisme, a căror valoare, spunea el, făcea mai mult decât opera lui Shakespeare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
asta o făcea și Tolstoi, când și când îl apuca cheful și mai făcea o pereche de cisme, a căror valoare, spunea el, făcea mai mult decât opera lui Shakespeare. Dacă împăratul Chinei și-ar fi făcut tălpile lui la papuci ca împărat și nu ca simplu cetățean, fără doar și poate că s-ar fi găsit în Confucius un text care să atribuie acestui gest nu știu ce virtute. Tolstoi la arat era tot contele Tolstoi și aratul un mod direct de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mi se impusese cinismul de care am pomenit, să nu crezi ce ți se spune și să nu te miri dacă ceea ce ți se spune se adeverește într-o zi că n-a fost minciună sau prefăcătorie. Toată ziua făceam papuci (papuci care îl treziseră și pe împăratul Chinei la o nouă conștiință), până într-o zi, când se formă o nouă echipă în care intrai și eu și ne pomenirăm cu un civil cu un instrument în mână și cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se impusese cinismul de care am pomenit, să nu crezi ce ți se spune și să nu te miri dacă ceea ce ți se spune se adeverește într-o zi că n-a fost minciună sau prefăcătorie. Toată ziua făceam papuci (papuci care îl treziseră și pe împăratul Chinei la o nouă conștiință), până într-o zi, când se formă o nouă echipă în care intrai și eu și ne pomenirăm cu un civil cu un instrument în mână și cu un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

Părea în stare să rupă cu mâinile goale, în două, un camion. Când trecu prin fața caporalului comtehnician Hudson, acesta emise un protest. ― Podeaua e-nghețată. ― Acum zece minute așa erai și tu. Doamne, ce echipă! Poate vrei să-ți aduc papucii? Hudson bătu din gene. ― Ai face-o pentru mine, sergent? Oh, ți-aș fi recunoscător pe vecie. Câteva râsete punctară răspunsul caporalului. Apone zâmbi, înainte de a se îndepărta continuând să adreseze reproșuri oamenilor lui și să-i zorească. Ripley rămase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese la bordul navei Dzan; acolo se înfiripa o revoltă împotriva unui copil-Împărat, care vedea că trebuia să facă ce făcuse tatăl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să te-audă mai bine: „Ai?“ Îi urmăream de dimineața până seara, clămpănind din papuci spre câte un magazin, mereu pregătiți să se bage în față. Știau să împingă și să-și facă loc, la o adică te-ar fi călcat în picioare fără să clipească. Își luau rația de orez sau ulei și ieșeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
recunoștința față de femeia de lângă mine. Așa cum unii iubesc parfumuri, iar alții colecționează chiloți sau sutiene, eu urmăream degetele de la picioare - semnul precis și descifrabil al perfecțiunii sau imperfecțiunii feminine. Până și încălțămintea fusese concepută pentru a-l scoate în evidență: papucii bleu plușați, aduși din State, îl despărțeau comod prin bareta verticală de restul echipei; pantofii-balerini îl protejau de soare, dezvăluind în schimb mișcarea discretă a falangelor sub pielea bronzată, iar sandalele aurii, cu toc și barete cu trei fundițe, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
că nu sunt descoperit. Mă simțeam ca un hoț urmărit de-o șleahtă de detectivi. Recidivistul „Sandu“. O singură persoană îmi spusese așa. „Vezi să fii gata până la și jumate.“ M-am uitat la ceas: 9.10. Am clămpănit din papuci până în baie și-am pus din nou lama pe față. Uram bărbieritul, era o obligație cumplită, ca mersul la piață. Dar acum îmi dădea o senzație proaspătă, de forță și curățenie. În plus, începeam să mă relaxez; exact ce-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
la locul lor, până ajungeai la geam. Soarele nu bătea la fel. Copacul de după perdea nu-și păstrase culoarea de ieri. Hubloul de vizavi, de la ultimul etaj, fusese larg deschis. În mijlocul străzii, cineva era scos pe targă, în pijama, cu papucii încă în picioare, mângâiat pe cap de vecini. „Melancolic?“, s-a interesat Maria. M-a sărutat pe-obraz, să-mi treacă. Nu mi-a trecut. „Melancolico-depresiv.“, am încercat să mă eschivez. „Dacă palatul ăsta e-un fel de cetate privată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
căzii și-am ieșit afară, în siguranță. Acum chiar arătam penibil: fără haine, cu sexul moale și ud, și-o mână sprijinită de perete, în căutarea echilibrului. Nimic nu-i mai ridicol pe lumea asta decât un bărbat gol în papuci. Verificați și dumneavoastră, dacă aveți chef să vă distrați. „Trebuie să dau un telefon. Cât e ceasul?“ „Zece și-un sfert.“ Maria mă urmărea cu prosopul. Bineînțeles că se abținea cu greu să râdă; cine n-ar fi făcut-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
dacă aveți chef să vă distrați. „Trebuie să dau un telefon. Cât e ceasul?“ „Zece și-un sfert.“ Maria mă urmărea cu prosopul. Bineînțeles că se abținea cu greu să râdă; cine n-ar fi făcut-o? „Ți-ai spălat papucii?“ „Nu. Nu facem baie împreună eu și papucii mei!“ Încercam să rămân serios, dar arătam ca o barză în șlapi. Și eu aș fi râs de mine. „Îl sun pe Scurtu. E încă la anticariat, la ora asta.“ „De ce? Ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
dau un telefon. Cât e ceasul?“ „Zece și-un sfert.“ Maria mă urmărea cu prosopul. Bineînțeles că se abținea cu greu să râdă; cine n-ar fi făcut-o? „Ți-ai spălat papucii?“ „Nu. Nu facem baie împreună eu și papucii mei!“ Încercam să rămân serios, dar arătam ca o barză în șlapi. Și eu aș fi râs de mine. „Îl sun pe Scurtu. E încă la anticariat, la ora asta.“ „De ce? Ce-ai mai găsit? Zi-mi și mie!“ „Îți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pecetluite, ca filele netăiate ale unei ediții princeps. Am închis, și i-am zâmbit Mariei. „Avem program. Mâine, mergem la Constanța.“ „Cum? De ce?“ „Stai să te-ntreb eu ceva înainte.“ Am tras o pijama pe mine și-am clămpănit din papuci spre dormitor. Maria a venit după mine. „Cum se face că nimeni n-a văzut code-bar-ul ăla până acum? E-o întrebare de bun simț...“ „Simplu. Nimănui nu i-a dat prin cap să prelucreze imaginea pe calculator.“ „Vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
tricotat), „burleții“ (niște suluri umplute cu cârpe și cusute, care se îndesau iarna între geamuri, să blocheze curentul). Cineva ștersese din memorie și de pe galantare tenișii chinezești (albi, cu talpa verde, optimistă, făcuți să dureze o viață) și „pâslarii“ (niște papuci maro-cadrilați în formă de gheată, închiși cu capse negre de plastic; purta și bunicu’ Vitalian o pereche). Se pierduseră pe drum „sufertașele“ (întrebați-vă mătușile ce înseamnă) și „friganelele“ (o invenție culinară ceaușistă: felii groase de pâine înmuiate-n lapte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața mea n-am găsit vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Când ne vedem cu Andrei Lupu?“, s-a interesat Maria. „La șapte, la «Safari».“ „Pe faleză?“ „Da, deasupra plajei «La Trei Papuci». N-am nici cea mai mică idee de ce-i zice-așa. În viața mea n-am găsit vreun papuc pe-acolo; doar muncitori în cizme și țigani desculți, care bat mingea după-masa. Și, oricum, pe vremea asta, îți dai seama că stăm înăuntru: te zboară alizeul, dacă ieși pe terasă.“ „Asta înseamnă că rămâne timp de-o plimbare. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
merge-așea!“ Zisesem așea, ca Sergiu Nicolaescu în Cu mâinile curate. „Nu știam că doare-așea.“ Comisarul comunist, onest, omenos, proaspăt ciuruit de gloanțele burgheziei. Hârâia acolo, eroic, făcut strecurătoare. Nu mă enervasem cu-adevărat, dar lăsam impresia că mi-au sărit papucii. Îmi modulasem și vocea, să sune urât. Așa (pardon, așea) și trebuia. Mihnea s-a înmuiat. „Gata, domne, nu mai zic nimic.“ „Ba da. Spune-mi dacă ies pe centură.“ „Nu. Ține-o peste pod, o tăiem direct spre-Agigea, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pe prima pagină. Îi împrumutasem odată un roman lui Cezar și mă trezisem cu el gata conspectat: sublinieri, corecturi, adaosuri, note de subsol. Pe ultima pagină era trecut și-un număr de telefon, cu pixul gros, albastru. Îmi cam săreau papucii la chestii de-astea. Nu mă deranja să-mi rupi cartea (o lăsam întreagă și se întorcea cu paginile sărind din cotor; nici o problemă, există bandă adezivă pentru asta), dar detestam însemnările. Vocea personală a celui care citea și el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
zilele când bătrâna țigancă lipsea, o înlocuia fata ei. Își așeza gălețile tot la colț, lângă policlinică. Pe trotuarul de vizavi, altă echipă, formată din cinci-șase indivizi bronzați, bărbieriți și bine îmbrăcați, vindea de toate: sandale, ceasuri, ochelari de soare, papuci, aparate foto digitale. În fiecare vineri, apărea un echipaj de poliție, într-o Dacie avariată. Din mașină cobora un tinerel în uniformă; strângea bani de la florăreasă și de la echipa cu bazarul, după care pleca. Dar să mă întorc la fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ca toate viețile din lume. Îți venea să stai liniștit și să plângi de bucurie. Mariei nu-i plăceau praful, izmenele, pijamalele mele cu dungi, urmele de pastă de dinți pe care le lăsam în chiuvetă dimineața. Nu suporta târșâitul papucilor (zicea că semăn cu un moș), grămezile de vase murdare (cățărându-se pe pervazul ferestrei, cum le lăsam eu la prânz), firimiturile de pe masă (asta era de înțeles, nici pe mine nu mă încântau la alții). Îmi ascundea punga de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
parter, putrezea o doamnă cu vârstă incertă: genul de văduvă perpetuă, care nu răspunde la sonerie și studiază lumea pe geam din spatele perdelei. Vecina purta un capot universal, decolorat, din care nu se dezlipea nici iarna, nici vara și niște papuci muștar, decupați la degete: pe-acolo țâșnea șoseta, mototolită ca un căluș. Ansamblul strâmt și neaerisit demara o dată la cinci zile spre piață, de unde se întorcea cu-o pâine și-o plasă de cartofi. Doamna Matei era cuminte ca un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Cezar. Mă îmbrăcam la rândul meu ciudat, când de meci, când ca un vagabond. La cumpărături mergeam în trening și cu-o izotermă. Dacă dădeam o tură la colț, să-mi iau ziarul, se întâmpla să mai ies și-n papuci. Seara, mă plimbam la braț cu Maria prin cartier: tot în trening, cu bentiță pe cap și adidași în picioare. În timpul liber, aveam aspect de infractor, nu de profesor universitar. Nu era vorba că-mi lipseau hainele; dimpotrivă. Dulapul nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
arhitectura florală a lui Mincu te scoteau din minți. Când toate fetele plecau la sport, pentru săritura la groapa cu nisip sau teribila partidă de oină, rămâneam cu Mihnea și patinam prin clasă sau în cabinetul de CSP, echipați cu papuci ca la muzeu. Ne declaram mereu scutiți, inapți, bolnavi, profesoara Begu (poreclită, inevitabil, Blegu) rămânea perplexă văzându-ne după ore cum jucam atacanți împotriva celor de la „Spiru“. Prin toamna lui ’85, la una din ușile școlii (care semăna izbitor cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]