2,861 matches
-
personală, fără vreo referire la eventualele dificultăți din țară. Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică” În termenii sociologului francez Robert Estivals (v. „Schémas pour l’Avant-garde“, în Les Avant-gardes Littéraires au XXe siécle, vol. II THÉORIE, publié par le Centre d’Étude des Avant-gardes Littéraires de l’Université de Bruxelles sous la direction de Jean Weisgerber, Akademiai Kiado, Budapest, 1984, pp. 1085-1120), prima avangardă românească (formată în jurul revistelor Contimporanul, Punct, 75 HP, Integral) este o avangardă estetică, „secularizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exclude Sfințenia eului, pentru că e revoluția mea”. Oarecum pe aceeași linie, într-un amplu comentariu publicat la rubrica „Notițe” a numărului 12 (Les surréalistes et la revolution. La révolution et les intellectuels. Que peuvent faire les surréalistes? Position de la question, par A.D., Paris, 1926, André Breton: Légitime defense, dans La Révolution surréaliste, no. 8, dec. 1926), Benjamin Fondane aduce una dintre cele mai importante contribuții teoretice autohtone în problema raporturilor dintre suprarealism și comunism. Pornind de la un punct de vedere poetico-metafizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1998 Fundoianu, B., Imagini și cărți din Franța, Editura Socec, București, 1922 Fundoianu, B., Imagini și cărți, ediție de Vasile Teodorescu, studiu introductiv de Mircea Martin, traducere de Sorin Mărculescu, Editura Minerva, București, 1980 Fundoianu/Fondane et l’Avant-garde, ed. par Petre Răileanu et Michel Carassou, Fondation Culturelle Roumaine, Bucarest, 1999 Futurisme et futurismes, sous la direction de Pontus Hulten, Le Chemin Vert, 1986 George, Alexandru, „O legendă”, în vol. Semne și repere, Cartea Românească, București, 1971 Gourmont, Rémy de, Eseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
anii copilăriei și ai primei sale tinereți bucureștene și conchise: ...Așa că eu sunt, cum vedeți, pe jumătate român și cu sufletul mă simt mai departe legat de țara asta. Gheorghiu-Dej își scoase șapca de pe cap și își netezi cu mâna parul zbârlit din creștet. Acum el căpătase un aer de om blajin și cumsecade, care ajunsese acolo unde ajunsese datorită unui joc al destinului, căruia trebuise să i se supună. Ei, asta-mi place să aud, tovarășe!... declară el cu sporită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită a Aspidei, cu chip alunecos de femeie fatală. Ea intră în tine și te chinuiește până la epuizare, dacă nu e exorcizată la timp. Dar tu nu pari a fi fost atins de înger, deși îngerul s-a aplecat deasupra ta și te-a mângâiat cu aripa lui neputincioasă. Ai refuzat protecția îngerului. Dacă ai fost tu primul care ai privit intens în ochii Vasiliscului, nu vei muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el din alergare. Amnarul căzu ricoșând cu un sunet metalic pe pardoseala din piatră, În timp ce el Încerca să-și păstreze echilibrul. Mâna Îi fugi spre mânerul dăgii. Dar când reuși să o scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul de pari. Rămase nemișcat, Încordându-și auzul pană la chin, spre a Încerca să deslușească vreun zgomot În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare de coastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-ți splendide, Iar tu, să te măriți curând ... Te căutam cu mâini avide Și-n jarul poftelor arzând Priveam în noapte Perseide Punându-ne dorințe-n gând ... Dar tatăl tău, un om bolând, Veni cu vorbele-i acide Și-un par în mână fluturând, De m-au trecut duhori fetide, Privind în noapte Perseide ... Rondelul rochiței Rochița albă cu buline, Ce o purtai provocator, Avea efect, știai tu bine, Eram încins ca un cuptor. Ai scos-o-n cameră la tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tine, se impacientează Regizorașul, doar n-ai luat-o de bună, lasă-mă mai bine să-ți spun despre ce e vorba, se încăpățînează. Liniștește-te, îi recomandă Comandantul, ce naiba, am aruncat și eu o vorbă, n-am dat cu parul, zic și eu ce vorbește lumea. Greșesc cu ceva? — Am fost și sînt imparțial, se laudă Regizorul, dacă nu ar fi fost așa, crezi că m aș mai fi aflat acum aici? — Aici, unde? Ar trebui să lași la o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi s-a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia domnul Moduna, Înfipt ca un par În stratul cu țelină. Pe onoarea mea! Am spălat butoiul cu grijă din totdeauna, vă rog să mă credeți. Eu... De emoție, mâna dreaptă În care ținea cana cu vin Începu să-i tremure, așa Încât se văzu nevoit să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un noroc pe capul lui. Poate își dăduse seama că-i intrase în casă un posibil ginere care nu va cere zestre mare. Nu știai niciodată ce era în capul lui. Era ca un bivol, bătrânul, bunicul tău. - Ca un par în lună, ziceam eu. - Ca o piatră de moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fără mine. După ce o urmărisem cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din care fusese făcut cortul tatălui meu. Peste tot în jur, corturile erau la pământ, parii erau adunați în snopuri, frânghiile rulate. Casa mea se desfăcea în bucăți. Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tatălui nostru să ceară ca dar de nuntă pielea acestuia. Cu adevărat, hai să cerem ca toți bărbații din Salem să devină ca noi. Hai să-i punem să-și taie membranele și să le ridice atât de sus ca parul din cortul tatălui nostru, așa încât fiii lor și fiii noștri să facă pipi la fel, să se împreuneze la fel și nimeni să nu ne mai poată deosebi. Și astfel, tribul lui Iacob va crește nu doar cu generațiile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
était seulement le soleil que l'on voyat; le soleil nous attirait le regard même quand on essayait d'analyser les autres symboles (une aile noire de corbeau sur une tache grise, avec un peu de violet, un rocher usé par le temps, et encore un symbole une forme entre un mur noir et un chatteau en fer). Ces symboles semblaient constituer (elles créaient l'illusion optique qu'on prenait pour une seconde réalité interferrant la réalité commune, notre réalité) des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
constituer (elles créaient l'illusion optique qu'on prenait pour une seconde réalité interferrant la réalité commune, notre réalité) des petits tableaux que l'on voyat derrière le tableau du soleil, comme un système, destinés (qui semblaient ètre mises là par le décorateur de la galérie avec l'intention de) à intensifier l'effet du premier. (Avec et sans coleur) La chambre de Claude est très jolie. Le papier peint, pleine de papillons multicolores surpris dans un coin fleuri de la nature, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lor, m-a întrebat de câteva ori cate ceva. De fiecare data intra în vorba cu un ,,Excuse me", apropiindu-se de mine. Mi-a oferit chiar și alune. Era de o statură medie, puțin slăbuț, fata alungita, fruntea înalta, parul blond, poate puțin peste 30 de ani. Pe culoarul trenului însă am putut vorbi mai pe îndelete. Venea din estul Europei și pleca acasă la Kiev. Totuși va poposi în drumul de întoarcere la Iași. Lucra în construcții. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului, era un parazit, se văzu pe sine împachetat, amendat și vărsat la pușcărie. Priponit cu brațele la spate de un par, undeva, într-o curte interioară, uitat de contemporani, va sta în șezut și va cânta folosindu- se de degetele de la picioare, la o gamelă. 259 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și căzu, ca și cum o scândură s-ar fi desprins
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar există căi... — Nu înțelegi deloc! strigă ea. Este o viață. O ființă vie. Inocentă. Sacră. Eu am băut elixirul tocmai din cauză că am crezut că viața e sacră. Nu poți să omori o viațăă Poate că nu ești omul care pari a fi, adăugă ea, recăpătându-și suflul. Acela ar fi... își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
i se învălmășeau, Vultur-în-Zbor își dori să vadă chipul din spatele vălului. Și încă ceva, spuse Liv. Grimus este un bărbat foarte atrăgător. Poate așa se explică unele lucruriă Deggle obișnuia să-l numească frumușelul. Irina spunsese: „Nu ești omul care pari a fi...“ Gribb la picioarele patului, murmurând: „Remarcabil. Remarcabil“. Privirile de recunoaștere pe care le văzuse în Elbaroom și vorbele lui Peckenpaw, spunând: „Jones și un necunoscut“, spuse cu vocea aceea plină de înțelesuri. Spectrul Trandafirului de Piatră. Spectrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
buiguiți cu luna? De-ți face-o, de nu-ți face-o... tot una e, tot una. De nu-ți fi voi în lume din nou să prăsiți neamul, Oricare vită șue, oricare tont e-Adamul Vieței viitoare... și fie-un par de gard, Femei rămîe-n lume, de doru-i toate ard. O, moarte! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară, Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară - Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-i bolnav, ba n-are vreme Să te ducă la primblat. De faci muzică el cască, Dacă râzi el e ursuz - Să vorbești de vrei ai voie, Da nici glasul nu-i auzi. Când s-apropie, drăguță Fată! - funia de par, Atunci chin! Moșneagu-ntr-una Scîrțiește ca un car. Nu doresc, nepoată dragă, Să ajungi la așa hal... Știi ce pace e aceea? E tăcerea din spital. {EminescuOpIV 530} Alta-i pacea sufletească Care e rodul iubirii - Și acolo e tăcere, Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de ciment ale prăvăliei. Negri, tăcuți, cu fețele supte și ochii arși de nesomn. Strigau la neveste, măsurau cu pașii pământul cumpărat, scuipau în silă. In câteva zile își ridicaseră și ei odăile cu geamuri oarbe, legaseră un câine de par și se numeau stăpâni. Cîrciumaruî îi vedea numai seara, când se întorceau 74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obosit, să am o casă, să stau liniștit într-o mahala, unde să nu mă știe nimeni ce-am făcut și ce-am dres. Ehe, și mi-ar place să cresc porumbei, să le fac un coteț cocoțat pe un par, unde să-i ademenesc și să-i prind cu clei. Tu știi ce frumos miroase cleiul de păsări? Își mai aprinse o țigară. Trase adânc în piept fumul ardeiat al tutunului ieftin și vorbi fără să-l privească pe ucenic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de fier tăind zăpada. Iute i-au cădulit pe grânari. Florea a ridicat țeava scurtă a puștii și-a tras un foc spre cer. Caii din fată s-au speriat și-au răsturnat săniile. Din mestecăniș, au sărit ceilalți cu pari în mână. - Ho! a strigat Nicu-Piele. Mierliseră negustorii. - Banii! a zis Oacă. Florea le-a descheiat chimirele, le-a deșertat băierile și când le-a strâns sutele în nădragii lui, Sandu-Mînă-mică a lovit caii, și săniile au luat-o razna
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]