8,430 matches
-
ca o cursă cu obstacole, ci ca o „călătorie inițiatică de transformare personală” (a passage of personal transformation)174. Această personal transformation i se pare lui Doll jr. cheia depășirii paradigmei curriculare moderniste și trecerea la paradigma postmodernă. După el, paradigma modernistă (modernist paradigm) s-a cristalizat de-a lungul a 3-400 de ani. Este perioada în care știința a devenit elementul central al vieții individuale și sociale, al culturii și al școlii, al producției materiale și al creației spirituale. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ani. Este perioada în care știința a devenit elementul central al vieții individuale și sociale, al culturii și al școlii, al producției materiale și al creației spirituale. Este disciplina în jurul căreia se dezvoltă și se va dezvolta în continuare și paradigma postmodernă (postmodern paradigm). Dar între modernist paradigm și postmodern paradigm există cel puțin o deosebire fundamentală. Discursul paradigmei moderniste este dominat de metaforele „mașinii” și „productivității” și de credința nestrămutată în „religia” adevărului, raționalității și eficienței. Discursul paradigmei postmoderne provoacă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
al școlii, al producției materiale și al creației spirituale. Este disciplina în jurul căreia se dezvoltă și se va dezvolta în continuare și paradigma postmodernă (postmodern paradigm). Dar între modernist paradigm și postmodern paradigm există cel puțin o deosebire fundamentală. Discursul paradigmei moderniste este dominat de metaforele „mașinii” și „productivității” și de credința nestrămutată în „religia” adevărului, raționalității și eficienței. Discursul paradigmei postmoderne provoacă „limbajul mașinii și al productivității” cu un limbaj nou, dominat de concepte și concepții ale dezvoltării, dialogului, căutării
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
continuare și paradigma postmodernă (postmodern paradigm). Dar între modernist paradigm și postmodern paradigm există cel puțin o deosebire fundamentală. Discursul paradigmei moderniste este dominat de metaforele „mașinii” și „productivității” și de credința nestrămutată în „religia” adevărului, raționalității și eficienței. Discursul paradigmei postmoderne provoacă „limbajul mașinii și al productivității” cu un limbaj nou, dominat de concepte și concepții ale dezvoltării, dialogului, căutării și transformării. William E. Doll jr. este totuși un autor curios. El înscrie lucrările lui John Dewey, Jean Piaget și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
E. Doll jr. a publicat, în 1993, în Journal of Curriculum and Supervision, eseul „Curriculum Possibilities in a «Post-»future”. Era menit să clarifice câteva dintre aporiile lansate în lucrarea anterioară. Anticipând criticile, Doll a stăruit asupra „semnificației paradoxurilor” în paradigma curriculară postmodernă. După el, paradoxurile postmodernismului sunt provocate mai ales de atenția acordată de cercetători separării arbitrare a subiectului de obiect în metafizica modernă carteziană. În planul curriculumului, separarea carteziană a luat forma despărțirii și a distanțării dintre educator și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
marea cultură a lumii și îmbrățișează, cu căldură și respect egal, toate culturile naționale ale acestei lumi. 15.4. Evoluții și devoluții recentetc "15.4. Evoluții și devoluții recente" 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelortc " 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor" Duelul dintre modernism și postmodernism - cel puțin în cercetarea curriculară - pare să fie generat de un ciudat și obscur „complex al tatălui și fiului”. Totuși, confruntarea dintre cele două paradigme este mai acerbă decât pare și nu se rezumă la
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
4.1. Sensul confruntării paradigmelortc " 15.4.1. Sensul confruntării paradigmelor" Duelul dintre modernism și postmodernism - cel puțin în cercetarea curriculară - pare să fie generat de un ciudat și obscur „complex al tatălui și fiului”. Totuși, confruntarea dintre cele două paradigme este mai acerbă decât pare și nu se rezumă la o poveste sentimentală care se încheie cu happy-end. Este o dialectică nemiloasă în care paradigmele se neagă reciproc pentru a da naștere unei sinteze superioare. Există, desigur, și dimensiunea afectivă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de un ciudat și obscur „complex al tatălui și fiului”. Totuși, confruntarea dintre cele două paradigme este mai acerbă decât pare și nu se rezumă la o poveste sentimentală care se încheie cu happy-end. Este o dialectică nemiloasă în care paradigmele se neagă reciproc pentru a da naștere unei sinteze superioare. Există, desigur, și dimensiunea afectivă, pentru că postmodernismul poate fi considerat un fel de enfant terrible al modernismului. Se confruntă două exagerări pe motivul etern al îngerului și diavolului. Fiul își
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
este antiraționalistă - în sensul că atacă exagerările teoretice și practice ale raționalismului. Tocmai pentru că nu este irațională (cum s-a întâmplat la antimoderniștii începutului de veac XX), gândirea postmodernă a intrat într-un dialog fructuos cu gândirea modernă. Cele două paradigme pot fi asemănate cu doi experți, dintr-o anumită branșă, care au ce discuta - chiar dacă se contrazic vehement: vorbesc despre aceleași lucruri, comunică în același limbaj de specialitate, urmăresc aceleași scopuri. Nu urmăresc să se ucidă unul pe celălalt, dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
definitiv încheiat. De pildă, Brent G. Wilson (1997)222, care a reușit, de pe poziția de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu numai să polemizeze viguros cu postmoderniștii, ci și să găsească o „cale de compromis” între „paradigma modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223. După Wilson (1997), secolul XXI va aparține sintezei și continuității dintre modernism și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pildă, Brent G. Wilson (1997)222, care a reușit, de pe poziția de specialist al designului instrucțional clasic și al curriculumului modern, nu numai să polemizeze viguros cu postmoderniștii, ci și să găsească o „cale de compromis” între „paradigma modernă” și „paradigma postmodernă”; a demonstrat că acestea nu sunt despărțite de o genune de netrecut, ci, dimpotrivă, că între ele există numeroase punți extrem de profitabile 223. După Wilson (1997), secolul XXI va aparține sintezei și continuității dintre modernism și postmodernism. Ar exista
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional" Wilson (1994) s-a folosit de un exemplu de „deconstrucție” postmodernă a unui model modern de design instrucțional pentru a identifica aceste utile legături de continuitate. A ales paradigma de proiectare pedagogică propusă în anii ’60-’70 ai secolului trecut de către Robert M. Gagné: condițiile învățării. Noi am prezentat-o deja, dar suntem nevoiți să o reluăm aici din perspectiva lui B.G. Wilson. Paradigma lui Gagné (conditions-of-learning paradigm) - așa cum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
legături de continuitate. A ales paradigma de proiectare pedagogică propusă în anii ’60-’70 ai secolului trecut de către Robert M. Gagné: condițiile învățării. Noi am prezentat-o deja, dar suntem nevoiți să o reluăm aici din perspectiva lui B.G. Wilson. Paradigma lui Gagné (conditions-of-learning paradigm) - așa cum am menționat în alt capitol - a fost descrisă de către acesta în 1966234 și a generat numeroase modele convergente de design instrucțional. Wilson (1994) a ales „modelul clasic”, conceput de Reigeluth în 1983235 în conformitate cu principiile formulate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ales „modelul clasic”, conceput de Reigeluth în 1983235 în conformitate cu principiile formulate de Gagné și de principalii săi colaboratori: L.J. Briggs și M.D. Merrill. Wilson (1994) s-a folosit de o descriere simplificată realizată împreună cu P. Cole (1991)236. După el, „paradigma lui Gagné” a dominat teoria și practica mondială a designului instrucțional, mai ales după eșecul instruirii programate skinneriene din anii ’70. Gagné a identificat din puzderia de teorii ale învățării, elaborate în prima jumătate a secolului XX, o ierarhie formată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ale instruirii formulând prescripții (reguli) de acțiune pedagogică. Rezultă astfel o „inginerie instrucțională” care simplifică enorm procesul educativ oferindu-i educatorului un instrument relativ facil pentru a concepe și a realiza o instruire de calitate și eficientă. Câteva trăsături ale „paradigmei lui Gagné” au suscitat însă observații critice. B. Wilson (1997) le-a menționat pe cele referitoare la raportul dintre „descriptiv” și „prescriptiv” în ansamblul modelului. Cele mai severe critici le-a formulat Simon (1983)237. Gagné s-a ambiționat să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
principii de eficiență, conține anumite trăsături pozitive și urmează o anumită „cale bună”. Toate acestea se pot constata examinând produsul instruirii ca atare; procesul formării este mai greu de examinat. După B. Wilson (1997), ultima definiție caracterizează cel mai bine „paradigma lui Gagné”. Dovada ar constitui-o „lecțiile proiectate în manieră Gagné”, care avansează prin „evenimente instrucționale” ce presupun: organizare, scriere clară, exemple, aplicații practice ș.a.; avem așadar de-a face cu un proces coerent care determină o „bună instruire”. Este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
The Conditions of Learning, Holt, Rinehart & Winston, New York, 1966. 235. C.M. Reigeluth este unul dintre cei mai fervenți discipoli ai lui R.M. Gagné. De-a lungul deceniului nouă al secolului trecut a optimizat un model de design instrucțional bazat pe „paradigma condițiilor învățării”. A început în 1980 cu un studiu realizat împreună cu M.D. Merrill, B.G. Wilson și R.T. Spiller („The Elaboration Theory of Instruction: A Model for Structuring Instruction”, Instructional Science, 9/1980, pp. 195-219). Studiile din anii următori au vizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Gagné ne-au determinat să aducem serioase amendamente modelului instrucțional pe care l-am conceput și l-am experimentat în școlile românești în anii 1980-1990 pentru determinarea eficacității generale a instruirii. Modelul meu de design instrucțional a fost inspirat de paradigma lui Gagné. A trebuit însă să-i completez sugestiile cu principii mastery learning (Carroll, 1963; Carroll și Bloom, 1968); am adoptat taxonomia lui Bloom-Krathwohl-Harrow și am preluat procedura de operaționalizare a obiectivelor pedagogice propusă de G. de Landsheere (1979); de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de asemenea, a trebuit să asimilez armonizarea ierarhiei lui Gagné cu taxonomia lui Bloom realizată de Merrill (1974) și să folosesc lista „verbelor de acțiune” a lui Metfessell și a colaboratorilor săi; toate acestea depășesc, evident, cadrul teleologic strâmt al paradigmei lui Gagné (vezi cărțile mele: Didactica Nova sau Arta de a-i învăța pe toți - aproape - totul, Aramis, București, 2005; Inspecția școlară și designul instrucțional, în colab. cu I. Jinga, Aramis, București, 2004). 239. Wilson, op. cit. (nota 2). 240. D.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
supune exegezei aici o operă atât de vestită și nu vom pleda pentru utilizarea ei sub formă de „curriculum al viitorului”. Susținem doar că în Pampaedia - și, mai larg, în De rerum humanarum emendatione consultatio catholica - se pot afla atât paradigma elaborării unui model universal de construire a curriculumului, cât și elementele esențiale ale unei teorii generale a curriculumului. Altfel spus, ceea ce este mai dificil de realizat în acest sens s-a realizat deja încă din secolul al XVII-lea! * Desigur
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
convingeri. Procesul de aliniere a unei populații sau a unui grup la o nouă doctrină este complicat și necesită timp. Nu vom acorda aici un spațiu extins expunerii teoriilor manipulării și practicilor de a obține supunerea la autoritate. Specialiștii invocă paradigma lui Milgram, o tehnică de laborator pentru transformarea individului într-un automat supus. Secretul e confruntarea cu o sursă de autoritate care se exercită prin violență: în cele mai multe cazuri, conștiința lui se înclină în fața autorității. Milgram relatează un caz din
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se poate reproșa? Cartea de față s-a născut în urma discuțiilor cu colegii și studenții mei. În dezbaterile care aveau loc în cadrul Laboratorului de psihologie socială de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași încercam adesea să aplicăm teorii, concepte și paradigme psihosociologice la realitatea noastră, la trecutul recent și la noul context. Încercam să descoperim mecanismele prin care trecutul recent comandă prezentului, să identificăm modul cum se formează noua identitate socială, se construiesc noile reprezentări despre lumea noastră și se instaurează
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Câmpeanu a fost scrisă în România anilor 1986-1987 și a circulat clandestin. Autorul, fost activist și membru al partidului din ilegalitate, constată cu amărăciune că „România devine sub Ceaușescu țara cel mai prost hrănită din Europa”. Industrializarea forțată a viciat paradigma dezvoltării, alimentarea producției a însemnat subalimentarea producătorilor, introducerea controlului indivizilor prin raționalizarea produselor și inventarea instituției cozii. Observând viața oamenilor în ultimii ani ai lui Ceaușescu, sociologul Pavel Câmpeanu constată: „Dominată de goana după hrană, viața lor cotidiană, marcată în
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
foloseau obiectele din cauza penuriei anilor ’80. 1. Proeminența relativă a abordărilor de economie politică asupra abordărilor simbolice în etnografia consumului socialist În ultimii 30 de ani, problema consumului a căpătat statutul de subiect central în antropologia culturală. Diferite critici ale paradigmei marxiste (Miller, 1995a; Appadurai, 1986) au sugerat că atenția concentrată exclusiv asupra producției nu este suficientă. Arjun Appadurai situează această schimbare de interes în contextul criticii lui Jean Baudrillard privitoare la modalitate, în care gândirea secolului al XIX-lea a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reprezentate doar prin prisma economiei și de a reda într-un mod adecvat dimensiunea de calcul a societăților ș„tradiționale”ț descrise simplist doar prin prisma solidarității” (Appadurai, 1986, p. 12). Potrivit lui James Carrier și Josiah Heyman (1996), există două paradigme principale ale studiilor despre consum. Pe de o parte, există preocuparea pentru puterea de cumpărare și pentru poziția cumpărătorului într-un sistem de inegalitate. Principalul subiect în astfel de cercetări este relația dintre clasa socială și consum, interes ce ridică
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]