4,933 matches
-
supună unui exercițiu obligatoriu: darea de seamă elogioasă, chiar ditirambică, în fața celor care l-au trimis în călătorie, uneori finanțându-i-o. Odată cu lansarea planului cincinal, începând din 1928, natura călătoriilor începe să devieze: guvernul caută să atragă și în afara partizanilor regimului. în 1935, un mare patron francez, Ernest Mercier, conduce o delegație de antreprenori și revine entuziasmat de realizările industriale: barajul de la Nipropetrovsk, siderurgia de la Magnitogorsk, metroul de la Moscova. Câteva voci disonante încearcă, din 1927, să se facă auzite, dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Politbiuro, apoi din Comitetul Central și, în cele din urmă, din PCUS, în 1927, și trimis în exil în Kazahstan. Expulzat din URSS* în 1929, începe o peregrinare care îl poartă din Norvegia în Franța, apoi în Mexic. în URSS, partizanii săi se grupează, în 1924-1925, în Opoziția de Stânga, apoi în Opoziția Unită, unde li se alătură și alți bolșevici - Zinoviev, Kamenev sau Kristian Rakovski. Troțkiștii*, însă, sunt sistematic îndepărtați din instanțele conducătoare de către Stalin, înainte de a fi stigmatizați în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-a, întreținând, în același timp, legături cu intelectuali revoluționari, cum e suprarealistul Andrî Breton. La 20 august 1940, însă, după mai multe tentative nereușite de asasinat*, este ucis la Mexico de către Ramon Mercader, un agent al lui Stalin, lăsându-și partizanii orfani. TROȚKIȘTI La 3 septembrie 1938, Internaționala a IV-a este fondată în Franța, de către partizanii lui Troțki*, în locuința unui vechi sindicalist* revoluționar, Alfred Rosmer. în 1940, moartea „Bătrânului” - supranume acordat de partizanii săi lui Troțki - îi lasă orfani
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
august 1940, însă, după mai multe tentative nereușite de asasinat*, este ucis la Mexico de către Ramon Mercader, un agent al lui Stalin, lăsându-și partizanii orfani. TROȚKIȘTI La 3 septembrie 1938, Internaționala a IV-a este fondată în Franța, de către partizanii lui Troțki*, în locuința unui vechi sindicalist* revoluționar, Alfred Rosmer. în 1940, moartea „Bătrânului” - supranume acordat de partizanii săi lui Troțki - îi lasă orfani. Internaționala a IV-a nu depășește atunci câteva mii de membri, dar ea constituie o rețea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agent al lui Stalin, lăsându-și partizanii orfani. TROȚKIȘTI La 3 septembrie 1938, Internaționala a IV-a este fondată în Franța, de către partizanii lui Troțki*, în locuința unui vechi sindicalist* revoluționar, Alfred Rosmer. în 1940, moartea „Bătrânului” - supranume acordat de partizanii săi lui Troțki - îi lasă orfani. Internaționala a IV-a nu depășește atunci câteva mii de membri, dar ea constituie o rețea solidă de coordonare între activiști. Abia născută, se și fărâmițează în nenumărate organizații, într-atât interpretările limbajului lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suferințele și durerile unui tânăr soldat, este salutat la Cannes în 1960 și obține premiul pentru cea mai bună participare și premiul de cel mai bun film pentru tineret. Copilăria lui Ivan, povestea unui băiat adoptat de un detașament de partizani și care moare tragic, ca un erou, primul film al lui Andrei Tarkovski, este premiat la Festivalul de la Veneția cu Leul de Aur, în 1962. Asistăm, pe scena internă, la un reviriment al comediilor ușoare. Noaptea de carnaval de Eldar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1905 de către Japonia. Discuțiile cele mai aprige au loc pe tema Poloniei, în special în legătură cu guvernul aflat în exil la Londra, susținut de occidentali, în timp ce Stalin a instalat deja la Varșovia Comitetul de la Lublin, controlat de comuniști. Churchill este un partizan al fermității, dar Roosevelt, după ce a obținut satisfacție pe tema ONU și pe cea a Japoniei, este gata de concesii. Stalin nu consimte decât să extindă Comitetul de la, iar cei doi occidentali acceptă să-l „reorganizeze”, termen foarte vag care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Anarhistă Iberică Federația Rusă Federația Sindicală Internațională Federația Sindicală Mondială (vezi FSM) femei finlandezi FLN FMI FMTD Fondul Monetar Internațional (vezi FMI) Forțele Armate Revoluționare din Columbia (vezi FARC) Forțele Franceze din Interior Forumul Democratic Fracțiunea Armata Roșie franctirori și partizani FRELIMO Frontul Independenței Frontul Patriei Frontul de Eliberare din Eritreea Frontul de Elibeare Națională a Kurdistanului Frontul Salvării Naționale Front Național Frontul Național Anticomunist Frontul Național de Eliberare Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei fronturi FSB FSM FTP-MOI futurism G Stânga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
specifice care i-au dat naștere vor fi eliminate. Astfel, Jeremy Bentham credea că rivalitatea pentru colonii stătea la baza tuturor conflictelor internaționale. „Emancipează-ți coloniile!” era sfatul său adresat guvernanților, iar conflictul internațional va dispărea în mod obligatoriu 6. Partizanii liberului-schimb, cum ar fi Cobden 7 și Proudhon 8, erau convinși că dispariția barierelor în schimburile comerciale reprezenta singura condiție pentru stabilirea unei armonii permanente între națiuni și ar putea conduce chiar la dispariția politicii internaționale. „La un oarecare viitor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Marea Britanie a trecut prin aceleași momente cu India, ale cărei forțe naționale au sprijinit, fără voință și cu rezerve, politicile externe ale stăpânului lor străin - sau au ajuns să-l ajute pe inamicul acestui stăpân, cum au făcut Bose și partizanii săi în al doilea război mondial. Napoleon și Hitler au învățat, spre nefericirea lor, că sprijinul popular pentru politicile învingătorului nu se regăsește neapărat printre victimele cuceririi externe. Cantitatea și puterea susținerii de care a beneficiat Hitler, de exemplu, în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
clar absența unor precondiții sociale și morale ale unei organizări care să semene cu statul mondial decât paradoxul moral că un om care ar dori să acționeze în calitate de cetățean al lumii ar fi, în condițiile actuale, forțat să acționeze ca partizan al altei națiuni și trădător al propriului stat. Pentru că mai presus de propriul stat nu se situează nici o entitate politică în numele căreia un individ ar putea acționa. Sunt numai alte state aflate pe aceeași treaptă cu al său. În sfârșit, popoarele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
produs deja dilacerarea planurilor musculare profunde. Incizia perineului, în momentul când acesta se albește, se constituie într-o perineotomie de necesitate, dar nu una profilactică. În privința practicării inciziei pe linie mediană sau laterală, părerile obstetricienilor nu sunt unanime. Unii sunt partizanii inciziei mediane pe considerentul că refacerea ei asigură o restaurare anatomică perfectă a planșeului perineal și dă un procent mai mare de vindecări per primam. Deoarece această incizie prin prelungirea ei poate leza sfincterul anal și rectul, alți obstetricieni preferă
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
de opioide. O parte din autori susțin că eficiența metodei este modestă, o mică parte din pacienți renunțând efectiv la droguri, iar că riscul efectelor secundare grave este inacceptabil de mare; pe de altă parte o serie de experți sunt partizanii metodei, susținând că eficiența metodei poate fi semnificativă, în condițiile aplicării corecte și integrării metodei într-un program complex de asistență a pacienților (6 8Ă. Concluzii: Dependența de opioide reprezintă o problemă majoră a societății moderne, care pune probleme serioase
DETOXIFIEREA ULTRARAPIDA DE OPIOIDE. In: CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Dorel Săndesc () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1043]
-
și inițiativă (fără a o confunda cu utilizarea procedeelor necinstite); comunicativitate (capacitatea de a stabili rapid contactele verbale); inteligență (care nu trebuie să însemne slăbiciune și sentimentalism); entuziasm. Apoi, discursul potrivit căruia trăsăturile liderului ar fi înnăscute s‑a atenuat. Partizanii teoriei trăsăturilor consideră astăzi că, deși există un potențial înnăscut, acesta poate fi cultivat și dezvoltat. Chiar titlurile unor lucrări sunt semnificative din acest punct de vedere. John C. Maxwell își intitulează cărțile astfel: Dezvoltă liderul din tine (1993); Dezvoltă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
definitiv, o eficacitate cât mai percutantă (Le Saget, 1992/1993, p. 307). # De asemenea, ea nu se centrează exclusiv pe rolul liderului ca persoană, ci se referă și la impactul acestuia asupra celorlalți, îndeosebi asupra echipei sale. Managerul intuitiv, „frecvent partizan al muncii în echipă”, scoate la lumină potențialitățile și calitățile colaboratorilor săi pe care aceștia nu și le cunosc. Concluzia finală a autoarei condensează în ea mai toate rolurile noului tip de manager: # Managerul intuitiv încearcă și suscită în jurul lui
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
E. Thorsrud o lucrare dedicată formelor și conținuturilor democrației industriale, prilej cu care intră într-o problemă controversată. Inspectând sistemul de codeterminare german, Emery arăta că acesta, ca reprezentant al intereselor acționarilor, nu ar trebui să fie deranjat de interesele partizanilor în numele angajaților sau clienților. Ca urmare, el propune ca participarea să fie limitată doar la baza piramidei organizaționale, la nivelurile inferioare unde ar fi cea mai mare nevoie de ea și unde ea ar fi cea mai eficientă. Deși opinia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere, în exercitarea controlului gestiunii organizației, fie prin participare directă, fie prin reprezentanți sau delegați); caracter economic (presupune participarea la repartizarea rezultatelor obținute). Această dimensiune a participării ridică cel puțin două probleme în fața celor chemați să investigheze participarea. Cercetătorii sunt partizanii unor puncte de vedere, a unor concepții și teorii. Unii dintre ei împărtășesc, să spunem, punctul de vedere sociologic lansat de Jean Woodward, potrivit căruia esențiale în buna funcționare a unei organizații sunt structurile organizatorice, în care se regăsesc integrate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și teorii. Unii dintre ei împărtășesc, să spunem, punctul de vedere sociologic lansat de Jean Woodward, potrivit căruia esențiale în buna funcționare a unei organizații sunt structurile organizatorice, în care se regăsesc integrate comportamentele individuale și de grup. Alții sunt partizanii teoriei „relațiilor umane” sau a „resurselor umane”, potrivit cărora esențiale sunt contactele interpersonale dintre oameni, moralul oamenilor, climatul psihosocial al grupurilor. În teoriile de mai sus își găsesc expresia caracterul psihosociologic și cel sociologic și juridic al participării. În aceste
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
d. Modelele participării. În 1959, Yves Delamotte s-a referit pentru prima dată la două modele ale participării: modelul participării idilice sau participarea provocată: este vorba despre participarea dorită de angajați sau despre cea provocată de specialiștii în științele socioumane partizani ai teoriei relațiilor umane; modelul participării conflictuale, rezultat din exercitarea puterii sindicale. În primul caz, conflictele de interese sunt ignorate sau puse între paranteze, iar participarea este calificată ca fiind idilică, deoarece se speră ca interesele comune să devină preocuparea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
drastică a sistemului. Escaladarea conflictului este un moment decisiv în evoluția acestuia. Acum are loc creșterea sancțiunilor reciproce, apariția polarizărilor care constă în formarea unor blocuri de conflicte de o parte și de alta, având loc totodată transformarea neutrilor în partizani și ruperea echilibrului care ar putea opri lupta. Termenul de escaladare are două înțelesuri. # El se poate referi la faptul că unul dintre participanții la conflict folosește tactici mai dure decât înainte, face presiuni asupra celuilalt participant. Sau se poate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
presupune implicarea foarte mare a partenerilor în oferirea de idei, sugestii, opinii, etc. fapt care conduce la apariția unui efect aproape incredibil: „cu cât cineva dă mai mult, cu atât obține mai mult” (efect de neimaginat și de neconceput pentru partizanii negocierii câștig-pierdere). Filosofia de la care pornește negocierea de tip câștig-câștig este mult mai complexă și mai realistă, fiind o filosofie profund umanistă și optimistă, de inspirație hedonică. Oamenii caută fericirea și satisfacția − or, nu poți obține nici una, nici alta fiind
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a celei puternice) se impune, de regulă, față de cea a părții adverse (mai slabă). Cum niciodată identitățile părților aflate în conflict nu sunt egale și la fel de puternice, conflictul va persista și va deveni chiar imposibil de rezolvat. De aceea, pentru partizanii acestor modele, evitarea sau reducerea conflictului este preferabilă conflictului în sine, cu atât mai mult cu cât ei susțin și nocivitatea conflictului. Contrar acestor opinii, cercetătorii au argumentat ambivalența conflictelor, deci faptul că dispun atât de efecte nocive, distructive dar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Între metropolele iberice și coloniile lor. Numeroase sunt și tensiunile dintre Spania și Franța, mai ales după Revoluție, și cu atât mai mult sub Napoleon. În 1808, armatele Imperiului invadează Spania și Portugalia, ceea ce Împiedică aceste state să-și susțină partizanii din America Latină, oferind adversarilor lor o ocazie unică de a-și câștiga independența. Scăpată de invadatorii francezi, Spania reușește să-și recapete temporar controlul asupra câtorva teritorii pierdute din Mexic, Venezuela și Chile, Între 1812 și 1814. Revenirea a fost
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru o perioadă redusă, dar decisivă, politica acestui stat față de coloniile sale. Ferdinand al VII-lea, În urma unui pronunciamento, a fost obligat vreme de trei ani să cedeze guvernarea liberalilor. Or liberalii, indiferent de unde ar proveni, nu au fost niciodată partizani ai colonizării: ei consideră că aceasta este contrară principiilor lor, dar și că este prea costisitoare și că se poate beneficia de avantajele sale fără a-i suporta și inconvenientele. Astfel Încât guvernământul liberal a lăsat America să se descurce singură
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
exemplu, tocmai cunoscuse o teribilă insurecție populară condusă de José Gabriel Condorcanqui, zis și Tupac Amaru, În 1780. În mai multe regiuni, printre care Mexic și Peru, luptele sociale și rasiale au fost de mai mare amploare decât cele dintre partizanii și adversarii colonizării. Tipologia conflictelor a fost așadar foarte complexă și diferită de la o țară la alta. Elitele creole Încercau să se impună atât În fața metropolelor și partizanilor lor, cât și În fața claselor populare (țărani, mineri, pătura de mijloc) ale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]