2,501 matches
-
culturală provocată de aceste saloane internaționale în organizarea Bibliotecii "Gh. Asachi" din Iași, pe vremea când ocupa spațiul potrivit în Palatul culturii. Dacă am evoca cele 15 ediții ale frumoaselor saloane (din perioada 1992-2006), adoptând stilul confesiv fără a fi patetici, poate ideile s-ar înlănțui firesc, iar deasupra mărturisirilor ar cădea o lumină senină de cronicar al cărții, crescut și trăit în atmosfera privilegiată a unui mediu constituit din "catedrale de aer", temeinicite cu ideile și sufletele scriitorilor "închiși" în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în mi bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și ies apoi în libertatea văzduhului. Capricioasele stări sufletești nu izbutesc să estompeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
pe calea progresiei geometrice, diferența fiind sesizabilă. De reținut adevărul calculat al viziunii matematice. 3 Ce ți-e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar și atâția alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne simțim parcă mai puțin răvășiți de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ne îndepărtăm de eșecurile producătoare de nevroze și excluderi iremediabile. Apropierea de carte e gura de oxigen ce însuflețește spiritul gata-gata să sucombe. 33 Fără a fi prea patetici, recunoaștem că nu suntem decât biete umbre care dispar iremediabil, ceea ce nu se întâmplă cu veșnicia nicicând, această teribilă și eternă veșnicie, abstractă și impenetrabilă gândirii noastre. Sunt tresăriri, uneori tulburătoare la ideea trecerii dincolo... 34 Deschidem o carte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Reagan. Sindromul Rocky-Rambo expune masculinitatea în forma sa neprelucrată, aflată la originile ideologiei și sociologiei conservatoare. Singurul mod prin care Rambo și Rocky pot dobîndi recunoaștere socială și afirmare de sine este acela al unei auto-etalări agresive. Iar nevoia patetică de dragoste a lui Rambo, de la finalul primelor două filme, indică faptul că societatea nu oferă, în cadrul comunității, structurile adecvate de sprijin reciproc atît de necesare dezvoltării unor relații interpersonale și idealuri sănătoase ale ego-ului masculin în cadrul acestei culturi. Din
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
DRT, unde vederile politice ale fiecărui personaj sînt definite în termenii stilului cultural. Nici unul dintre diferitele personaje nu a fost implicat în vreo organizație, mișcare ori luptă politică, iar boicotul lui Buggin'Out de la "Pizzeria lui Sal" este o caricatură patetică a adevăratelor lupte inițiate de oamenii de culoare pentru supraviețuire și obținerea drepturilor legitime. Aspecte concrete ale politicii negrilor au fost reduse în DRT la simple grafitti inscripționate pe pereți unde putem citi sloganuri precum: "Tawana a spus adevărul", "Scăpați
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Madonei ca obiect propriu divertismentului, ca obiect al plăcerii voyeuriste, cadrul în care apar aceste imagini împiedică procesul de fetișizare prin identificarea voyeurismului și a obiectizării trupului feminin ca parte a unui proces social care exploatează femeia pentru divertismentul bărbaților patetici și perverși. Susan Bordo (1992) susține, cu toate acestea, că videoclipul accentuează spectacolul transformării corpului feminin în obiect, că spectatorul nu este cu adevărat debusolat de acest videoclip, în ciuda "ambiguităților" pe care le conține din punctul de vedere al formei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
regele Carol I îl rostea întotdeauna la deschiderea Corpurilor Legiuitoare, solemnitate ce avea loc în fiecare an la 15 noiembrie; măsurile legislative impuse de guvernul liberal al lui I.C. Brătianu pentru dezvoltarea mai accelerată a industriei naționale (aprilie 1887); un patetic apel adresat poporului român de către unul dintre fruntașii politici bulgari ai vremii, Zahari Stoianov, într-un moment în care se punea problema creării unui stat dualist româno bulgar prin aducerea pe tronul vacant al țării vecine a regelui Carol I
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
care suferă de fobie socială vă pot împiedica să obțineți beneficiile sperate de pe urma eforturilor susținute depuse pe parcursul exercițiilor de expunere. Aceste obiceiuri cognitive pot fi sintetizate astfel: Minimalizarea De exemplu: Deci am reușit să pun o întrebare în clasă. E patetic, în comparație cu ceea ce pot face ceilalți. Sau: Da, am prins autobuzul, dar nu era foarte aglomerat și nu am mers decît cîteva stații, așa că nu prea contează. Ar trebui să pot lua autobuzul în orele de vîrf, dar nu pot. Parcurgeți
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
s-ar putea să fiu așa și fiindcă încrederea pe care mi-a arătat-o de la început un ilustru necunoscut (în plan fizic ca să zic așa!) D.R. Popescu, să-mi fi dat încredere în ceea ce scriu. D.R. nu e un patetic de orice oră, recunosc că mă simt onorat de tot ce-a făcut pentru poezia mea, arătînd-o lumii în mod insistent. La Cluj, dus pentru prima dată anul acesta-n aprilie, m-a surprins faptul că eram foarte cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
din cauza zăpezii și aparentei bunătăți a locuitorilor. N-am mai stat, ca alteori, cu o pălărie pe ochi, ca să creadă îngerii că dorm, acum m-am complăcut în a mă minți că nu-s singur din moment ce eram cu niște oameni patetici, oameni răscoliți de amintiri și rachiu. Mi-amintesc că la Iași, privindu-vă pe voi (tu și Camelia), am avut pentru prima dată sentimentul că și pentru un poet viața în doi poate fi o fericire. Cu condiția ca EA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
au auzit de acest ștefan că nu cunosc decît pe mircea vintilă și "Muncă, Marfă, Bani" de karl marx trebuie înțeleasă descumpănirea isoldei (tristan muncea, pe atunci, la încărcatul vagoanelor) întrucît ea nu găsise lumea mai bună decît o lăsase pateticul nostru d-zeu și fericirea e mizerabilă cînd nu mai crezi în revoluții cînd nu mai întrebi necunoscuții de ce se pierd partiturile domnului wagner ca o nebună umbla isolda prin grădina copou studenții îl citeau pe descartes chivuțele vindeau numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
trebuie să-i dau un telefon. D.R. îi împuiase capul cu aprecieri la adresa mea și, curios, la destinul meu literar! Mai mult de atît nici că se putea. Îi sînt recunoscător d-lui D.R., chiar dacă mă lăuda prea mult și patetic. Dar poate că într-adevăr îi place foarte mult cum scriu. Mă simt ușurat după ce-am scăpat de acel manuscris! Numai că acum sînt niște zile tulburi, sînt cu nervii praf, îmi sare țandăra din orice, nu suport nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a fost extrem de dulce cu mine <...>. El are nevoie de aer și soare și să fie hrănit. Căpșorul îi este plin de bucle, fețișoara cam solemnă, și ocazional, surâde, ceea ce face să îi apară gropițe în obraji. Are totuși ceva patetic în el, ceea ce desigur n-ar trebui să aibă. St. John pare să se bucure foarte mult să fie din nou într-o companie umană”. Marți, 20 februarie. „L-am vizitat pe Mihai care stătea solemn la ceai, extrem de adorabil
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
o datorie care trece peste durerile și inconvenientele omenești. El trebuie să rămâie, dacă nu în alt rol, cel puțin în acela [de] portdrapel. El trebuie să ție fâlfâind stindardul Dinastiei și României”. „În toată această dramă, figura cea mai patetică este Mihăiță. El rămâne singur victima împrejurărilor, neputincios, fără experiență, în mijlocul acestei haite de lupi și hiene. El e singurul care s-a opus din răsputeri. El n-o voit să accepte această soluțiune”, sinteza Carol al II-lea. După ce
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
acestui sentiment al nimicniciei care m-a bântuit dintotdeauna. O nimicnicie caldă, apropiată, umană, cum am reușit să descopăr abia odată cu volumul Drumul furnicilor (1997), adevărată placă turnantă a operei mele. A.B. Constantin Abăluță ne propune un text autobiografic, patetic prin luciditate și lirism, de o izbitoare forță perceptivă, de un conținut tragism, în care omul secolului al 21-lea se regăsește ludic. Necurmatei treceri care supune omenescul destin, poetul îi opune, prin simbolistica nimicului, nesfârșita întindere a clipei. Universal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de neglijată de lucrătorii unor ziare și reviste, unele chiar literare, de unii lucrători ai unor posturi de televiziune, de aroganța snoabă, de agramatisme, semidoctism, de neologisme folosite anapoda și de gravă, gravă incultură. Oprește-mă, că încep să devin patetic! A.B.De ce și pentru cine scrie poetul Nicolae Grigore Mărășanu? Cum întrebarea are două capete, simt nevoia să disjung: De ce scriu?, am mai fost întrebat. Și nu pot da alt răspuns, că ar însemna să nu mai știu de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
parte din "generația etică", hotărâtă să schimbe fața lumii. La noi, circula o formulă largă, "generația de sacrificiu", iar Cezar Petrescu invoca într-o povestire (Omul de calcar) "generația descumpănită"; ulterior, contradictoriul Miron Radu Paraschivescu se referea la o "generație patetică...". În cazul generațiilor, nu doar cronologia își spune cuvântul, ci și contextul plurivalent determinând fie acordul, fie dezacordul; intră în acțiune cadrul mobil, arborescent, în care se manifestă subiecții în dialog. Contează, în mare măsură, timpul subiectiv, individual, timp ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
asemenea, un important intelectual și poet francez actual, Michel Camus, intenționează să dea drumul la o colecție specială de poezie românească. Deci poezia românească începe să fie așezată la adevărata ei valoare; eu, o repet, cu riscul de a deveni patetic, cred că este una dintre cele mai mari care s-au scris în acest secol în lume, poezia românească de după război. A.B.Cum credeți că ar trebui să se procedeze, pentru ca revistele de cultură să nu mai trăiască înfricoșate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fredonării după ureche, gângăvelii și piticizării de către orice mămăiță. Și, poate că genul este cu adevărat ușor, dacă ai talentul specific, dacă ai izbutit să pui cap-compas spre categoriile estetice proprii acestei literaturi: culoarea, hiperbola, ritmul, verva și fantezia, accentul patetic, adică să deții vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
n-a făcut omul veșnic. Acest gând a fost sprijinul meu atunciși de atunci, de-a lungul anilor mei triști. Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Lecția de anatomie S-a vorbit mult, aluvionar, inflamat, patetic ori sobru și speculativ despre ceea ce s-a întâmplat în închisoarea comunistă de la Pitești între 1949 și 1951. Fenomenul sau experimentul de aici a fost analizat, din 1990 încoace, ca un soi de traumă națională majoră, cel puțin așa cum a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
luni de zile. Ca să nu mai vorbesc că dum- neavoastră nu ne-ați tratat niciodată ca pe niște ospătari, ci aproape la fel ca pe însoțitorii cu care veneați... Domnule Vasile, iertați-mă, vă rog, încă o dată că sunt așa patetic, dar vreau să vă spun că atunci eram un student foarte sărac. Și strângeam bani nu doar pentru studii, ci și pentru familia mea, care a fost una extrem de săracă. Vreau doar să știți că prin acel simplu gest am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ciclu superb de lieduri Kindertotenliederă, față de care - o armată tăcută, gravă, În care Spiritul existenței și Sensul ei se ascund miraculos! - ar trebui să ne simțim cu toții adânc culpabili, adânc vinovați! Atunci când ne trădăm, Într-o manieră sau alta, pulsiunile patetice ale tinereții, acele pulsiuni care au creat vastul și genialul curent romantic al Europei În muzică, poezie, filosofie și mișcări sociale, moment În care am fost din nou pe culmi, precum Grecii, În acel ciclu spre care ne Întorc de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din mărturiile formidabile ale unor deținuți politici, care au suferit infinit mai mult, mai brutal decât mine, aflăm din cărțile pilduitoare, dramatice și profund „inițiatice” ale unui Ion Ioanid, episcopul unit Ion Ploscariu sau Steinhard, „Evreul renegat” și „Românul, ortodoxul patetic”, că aceștia și alți câțiva au făcut din pușcăriile mizerabile, de un primitivism sălbatec medieval, ale comunismului autohton, tocmai „cheia și unealta” mântuirii, o mântuire care În fiecare din cazurile de mai sus lua o altă, adâncă formă umană. Încât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau limitativ În care trebuie să trăiască și să-și publice texetele - indiferent că el este de tipul tiraniei militare sau politice sau de tipul democrației liberale, care Își pune și ea pecețile cenzurii economice, oricum! Oricât ar suna de patetic, eu cred că numai „cel care a luptat și suferit” sau cel care a „izbândit” În folosul său, dar și al colectivității, poate „Înțelege” și judeca. Dacă vrea neapărat să „judece” o epocă sau pe unii și pe alții. Da
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]