2,745 matches
-
existe. Mai este ceva, în momentul de față nu se mai poate vorbi de un scriitor cu sinceritate, nu mai poți să-l judeci cu măsura serioasă și farmaceutică a unui critic foarte competent, pentru că îl pui în cea mai penibilă lumină față de o nulitate sprijinită de o parte din reviste. Și atunci, trebuie să-l afirmi tu pe cel care este bun, chiar dacă ultima lui carte are o sumedenie de lipsuri. S-a pierdut unitatea de măsură. Bunul și răul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
mă duceam ceva mai des, acum aproape deloc. N-am făcut-o niciodată cu plăcere. Nu sunt un tip oral. Nu am nimic mai mult de spus decât ceea ce am spus în carte. Mă simt în fața cititorilor ca un exponat penibil. Cred că mi-am scris cărțile foarte cinstit. Cel puțin, aceasta este convingerea mea. Am spus tot ce am avut de spus în cartea respectivă, eu, ca persoană fizică, nu contez. De aceea nu-mi plac întâlnirile cu cititorii, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
poziției CSN, Kissinger a și otrăvit-o. Succesorii săi au întâmpinat greutăți în a-i asigura pe toți că nu încercau să-l copieze pe Kissinger, dar unii dintre aceștia nu au fost capabili să facă față încercării. Cele mai penibile exemple au fost, în administrația Reagan, Bud McFarlane și John Poindexter, care au urmărit să întreprindă o negociere clandestină cu Iranul pentru a-i elibera pe americanii reținuți de răpitori în Orientul Mijlociu. Aranjând un transport de arme către ayatollah, CSN
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
pentru că nu vor fi informați sau nu-i vor acorda destulă importanță ca să păstreze amintirea și să i-o povestească mai tîrziu eroului. Dar asta e suficient pentru ca să spunem că a fost cu adevărat singur? Noutatea și intensitatea impresiei, impresie penibilă de abandon, impresie stranie de surpriză în fața unei întîmplări neașteptate, nemaivăzute și prin care nu mai trecuse, să explice faptul că gîndirea i-a fost deturnată dinspre părinți? Oare nu cumva, dimpotrivă, tocmai pentru că era copil, adică mai strîns prins
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
unui ceasornic sau după ritmul adoptat de alții, care nu ține cont de preferințele mele, să economisesc timpul și să nu-l pierd, pentru că altfel aș compromite unele șanse și avantaje oferite de viața în societate. Dar poate cel mai penibil e că mă simt mereu constrîns să privesc sub aspectul măsurii viața și evenimentele care o umplu. Nu numai că mă gîndesc cu anxietate la vîrsta mea, exprimată într-un număr de ani, și la anii care mi-au mai
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
oamenii indiferent de vârstă, situația materială, de rasă sau religie cu niciun fel de restricție, că de iubire nu se moare, ci numai din suferință și necazuri. Fără devotament, cumpătare, abnegație, sacrificiu și curaj, în medicină te așteaptă o viață penibilă. Arta și meșteșugul medicului, trebuie să izvorască din inimă. Omul vine la noi, nu din plăcere, ci împovărat de temeri, suferință și incertitudini. De ce să i amărâm sufletul și cu orgolii inutile și să nu-i dovedim de la început respect
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
hipofiză, celulele Leydig, tumorile mamare, dar rolul fiziologic este neclar. A. Criza de tetanie: anunțată prin parestezii ale extremităților, rău general contracturi simetrice ale extremităților, mână de mamoș hiperextensia gambelor și picioarelor contractura musculaturii peribucale hiperextensia trunchiului = opistotonus Contracturile sunt penibile, nedureroase, pacienții sunt speriați, transpirați. Criza durează câteva minute, cedează spontan sau la calciu intravenos. Uneori apar fenomene de însoțire, contracturi ale musculaturii netede: laringospasm bronhospasm spasm frenic, gastric, piloric. C. Tulburările trofice Sunt expresia tardivă a unei hipoparatiroidii vechi
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de a-i discredita pe unii (care fuseseră asemenea "persoane de încredere", dar nu mai erau în 1989, sau care erau prevăzute a fi "recrutate", dar nimic nu dovedea că și fuseseră). Nu am să fac aici lista acestor acte penibile, dar ele nu pot fi trecute cu vederea din perspectiva "istoricului grupului". Pentru mine, asemenea conflicte intestine violente au marcat moartea simbolică a fostului "grup", atât cât a existat el, prin ruperea legăturilor dintre unii dintre membrii acestuia și singularizarea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu le numește "document direct al ecoului trezit în sufletul unei fete de lirica lui Lucian Blaga"!!"95. Ținând cont de aceste considerente, Lucian Valea concluzionează că Albatrosul nu se deosebește cu nimic de publicațiile vremii nici sub
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nostalgie, ca ratare ori ca speranță. Insatisfacțiile, complexele, reticențele, i-au alterat felul de a o privi. De aci ironia cvasipermanentă cu care vorbește despre ea. Și tot de aci figura uneori caricaturală („Amorul, hidos ca un satir”)12), alteori penibilă a „amorului”: „Carbonizat, amorul fumega -”13). Adică, după ce arsese, trăgea să moară. E adevărat, în „Poemă în oglindă”, există versul (care - semn de insistență - se repetă) „Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare”14). Dar, comparația cu alte contexte arată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-au avut contact cu bărbații, din cauza abstinenței impuse, fie de prejudițiile sociale, fie din cauza vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește”, un naturalist ieșean, prof. dr. Nicolae Leon, pornind de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cerul e rece/ La infinit...”)10) și din „Requiem” („Dar, tot aceeași poezie la infinit!?”) 11), indispune și irită. Bacovia consemnează, apoi, existența unui „infinit demonic” (formulă reținută, se pare, din „Ruga de seară” a lui Arghezi) ce avivează amintiri penibile: „Un infinit demonic/ Și ironii amare,/ Dureri ce-au răsunat/ în umbre solitare...” 12) E atracția unei lumi de care se credea detașat. Scriitor Bacovia a fost scriitor atît în sensul actual al cuvîntului, cît și în cel vechi. în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aduc la o imagine dedusă din poezia sa. Formulate tîrziu, multe dintre aceste „amintiri” n-au prospețime, nu raportează decît rar vorbe de-ale poetului, nu l surprind pe acesta în ansamblul manifestărilor sale, a celor favorabile și a celor penibile. Octavian Voicu a fost de părere că monotonia lor provine din faptul că aproape toți cei care le au scris sînt cam de aceeași vîrstă, foști învățători. Parțial e adevărat, însă pricina eu o văd în altă parte: în prejudecata
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aburii lui de alcool etc... Bacovia a fost un frustrat de sine însuși, a fost încontinuu într-un deficit existențial”. („Orizont”, 27, nr. 19, 12 mai 1977, p. 5) Eu caut omul sub toate înfățișările sale, chiar și sub cele penibile. „Umbra de fluturi” a visat azurul, dar s-a atins și de noroi. După 1945, Agatha simte că, în sfîrșit, i-a venit apa la moară. Fără îndoială, ea e „vinovată” de unele din ieșirile lui Bacovia în lume. Sărbătoririle
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toute să personne" [Zola, Une page d'amour, p.114]. Parisul rămâne spațiul stabil de referință și excursia în afara incintei este trăită de Pariziana că un lucru incitant, dar riscant, ca în Une pârtie de campagne de Maupassant 257, sau penibil și înfiorător 258, ca în scenă călătoriei lui Madeleine Forestier în ținutul Normandiei. Călătoriile fac și mai evidentă atașarea Parizienei față de orașul său: "J'étais tout à fait grisée par le grand air, le soleil et la mer. Regardez, mon
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
modurilor condițional, imperativ și conjunctiv. Ezitarea, așteptarea și reticența sunt modalități pentru a ocoli un verdict negativ categoric [Hoffet, 1953, p.30-31]. Acolo unde anglo-saxonii insistă să pună toate punctele pe i, francezii preferă să se eschiveze de la o conversatie penibilă și neplăcută. Dacă va fi necesar să se hotărască să articuleze un refuz, parizianul îl va mască cu o mulțime de complimente, promisiuni, elogii, astfel că va fi greu de înțeles ce vrea, de fapt, să spună. Printre stratagemele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fosta bunăciune a lui Caramitru (cea din "bună seara, iubito!", măritată strategic cu un boss de la Media Pro), azi expirată, cu saboți de Harlem, cu un decolteu năvalnic din care ugerele siliconate stăteau să explodeze, care tocmai încheiase cea mai penibilă sesiune de răgete false auzite la televizor de la Marina Voica încoace. Nu reveni, te rog, că de-abia se liniștise un pic Andreea Marin!. 26 noiembrie 2009 Franța medievală credea în miracole, iar noi, ca bravi francofoni, nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mediatic, încercând să ne prostească pe față cu chichițe procedurale (stenogramele nu-s stenograme, ci "transcrieri", și ele nu reprezintă, la rigoare, chiar probe), în cazul unui derbedeu în robă de la "Inalta Curte" care se miorlăia speriat cerându-și scuze penibile unui mafiot economic îmbogățit porcește pe spinarea statului, ce să mai spui altceva decât că sunt cu toții mânjiți și complici ai unui sistem de criminalitate politico-financiară țintit să ne ruineze ca țară. Iar polițiștii și procurorii care administrează prost sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Sergiu Nicolaescu nu l-a iertat, trădându-l în favoarea lui Ion Iliescu. Ceea ce e totuși deranjant la acest filmuleț care- ne-a marcat copilăria și după al cărui succes Nicolăescu a mai făcut încă vreo cinci episoade (inclusiv unul complet penibil în anii trecuți) nu e, din nefericire, numai mesajul propagandistic comunist, grosier, mincinos și indecent azi, ci și slaba calitate regizorală. E un film improvizat, rudimentar, conjunctural (un fel de replică autohtonistă după un serial în vogă atunci Incoruptibilii) cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
acestei simbioze dintre- muzică, interpretare, scenografie și lumini îl atinge în concertul-concept Secret World, DVD pe care eu l-aș preda la școală fie doar și pentru a prezenta tinerilor ce înseamnă cu adevărat muzica în integralitatea ei față de șușele penibile care ne sunt vârâte pe gât de televiziuni și radiouri comerciale, lipsite de scrupule. Țin mine că i-am arătat acest concert soției mele, atunci când scria la singura teză despre sincretism în artele spectacolului publicată vreodată în România până azi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lor conducători, mereu aceiași, prin rotație, sunt, totuși, școlile unde părinții se bat să-și ducă odraslele și unde corpul profesoral are de unde alege. Dar restul? Educația este, de departe, cel mai vitregit sector al societății românești. Cu un buget penibil și cu un haos legislativ intenționat creat de grupurile de interese care sug bugetul pentru manuale, pentru dotări, pentru softuri sau pentru toate serviciile care roiesc în jurul școlii, cu un exemplu de degradare morală și de dispreț la adresa bunei educații
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
față de către scriitorii care îi notificaseră, până la momentul fatal al publicării cronicii, admirația lor sinceră, respectul deosebit, marea lor prețuire? Am fost deci și eu, pe rând, un critic de calibru și un zero profesional, un comentator avizat și un penibil amator, un urmaș al lui Manolescu și un submediocru infatuat. Dacă listez acum aceste variabile, dar mereu apăsate calificative, nu e ca să mă plâng. Sunt riscurile meseriei: să ți se spună că joci pe mormântul tatălui, că ți-ai luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
a fost intenția mea. În general, în romanele mele femeia joacă un rol negativ - iertată limba de lemn -, dar aceasta nu înseamnă că aș fi misogin. Am oroare însă de un fel de psihologism de doi bani sau de idealizări penibile. De aceea întruchipez într-un personaj feminin obscuritatea și necunoscutul care vor scăpa mereu bărbatului și care tocmai de aceea pot îmbrăca un aspect demonic, infernal. Dar, evident, este și aceasta o manieră de care trebuie să fii conștient ca să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
găsesc tot felul de pretexte bizare pentru a chiuli, m-am mai și dus uneori - ceea ce m-a costat o mulțime de emoții. Veneau reprezentanți ai comuniștilor și mă scoteau în fața clasei: „N-ai fost etc.” Era și primejdios, și penibil. Acestea au fost deci cele două conflicte ale mele din liceu. Și totul din cauză că voiam să citesc liber! Citeam tot ce-mi cădea în mână, dar voiam să studiez mai ales singur latină, literatură, filozofie. Nu mă gândeam că dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în cazul insistenței pe imaginea de „amorez” romantic, desuet, inactual. Evident, o simplificare tendențioasă, cu ignorarea, voluntară sau nu, a complexității ideatice din versurile și proza lui Eminescu. Luările de poziție „în apărarea” scriitorului au fost (cu câteva excepții) la fel de penibile. Semnalăm și un fenomen recent: o încercare de „recuperare” a unui Eminescu libertin, autor de versuri licențioase, precursor al exhibărilor pansexualiste din scrierile „postmoderne” ale unor autori care țin să-și ia revanșa, se pare, după ce au suportat pudibonderia afișată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]