47,342 matches
-
Primul capitol e o poză de interior, În intimitatea căminului. Unde se arată firea omului, dezlegat de toate canoanele care te mai fac, din cînd în cînd, să exclami: l'enfer, c'est les autres... Numai că, dacă între patru pereți și ochii consoartei și ai feciorului, "naturelul" își ia revanșa, divorțul de politețe, crezut temporar și liber consimțit are, spune doctorul Colonaș, toate șansele să devină permanent. Adică, cel care-l practică decade, pentru totdeauna, din tagma, mai subțire acum
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Dacă afirmația din urmă pare prea categorică, o îndulcesc puțin: artistic vorbind, căpetenia ștrumfilor a ajuns la fundul sacului. Ici-colo, imagini frumoase și versuri notabile ("un exercițiu împotriva depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
frățească. Mi se pare că sub nasul...meu, care există și pe care îl simt ori de cîte ori duc mîna pe față, se naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde în ceața minții, imaginației, ceața fizică și metafizică care plutește pe străzile medievale, prin misterul ființei, prin umanul angoasat de nimicnicie, de trufie, de frici mici. Undeva, în spatele actorilor, zăresc pe sub văluri semitransparente, peretele de oglinzi. Iluzia perfectă a jocului realului cu irealul, iluziei că ceea ce se vede poate să fie concret tot așa cum poate să nu fie. La fel cum nasul poate să fie pe fața lui Platon Cuzmici după treisprezece zile de
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
rând trebuie cunoscute care sunt cazurile de proprietate forțată. O primă categorie de bunuri aflate în coproprietate forțată sunt acele bunuri care sunt considerate părți comune, precum: terenul pe care se află construcția, fundația construcției, curtea interioară, structura de rezistență, pereții perimetrali și despărțitori dintre proprietăți, spațiile comune, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii, ascensoarele, instalațiile de apă și canalizare, electrice, de telecomunicații, de încălzire și gaze de la branșament/racord
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
muribundului așa cum a știut ea mai bine. Victor nu pierdea nici el timpul. A mutat În viteză toate oalele arse și pregătite pentru a fi duse la târg reușind să realizeze un spațiu lat de un metru și ceva Între peretele din fundul casei și peretele clădit din cele câteva sute de oale. A lăsat numai o „ușă” prin care Maria a improvizat un pat din câteva lăicere și o pernă veche. Cu grijă și cu mare greutate l-au mutat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai bine. Victor nu pierdea nici el timpul. A mutat În viteză toate oalele arse și pregătite pentru a fi duse la târg reușind să realizeze un spațiu lat de un metru și ceva Între peretele din fundul casei și peretele clădit din cele câteva sute de oale. A lăsat numai o „ușă” prin care Maria a improvizat un pat din câteva lăicere și o pernă veche. Cu grijă și cu mare greutate l-au mutat pe Ștefan care nu a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă rog și de la Biserică vine cu capul plin de tot felul de pilde pe care le Înțelege În felul ei! Așa gândea, când Într-o pauză făcută de Vizanti, amândoi auziră foarte clar o voce slăbită care venea de după peretele din oale: Oameni buni, ... mă doare foarte tare, ... Îmi arde capul, ... ajutați-mă, ... fiți buni cu mine, ... nu Înțeleg nimic, ...mi se Învârte capul și .. și ..un cerc de foc am ... În ...jurul ...fru... frun...ții! În momentul următor, Victor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dacă vin lângă tine, nu cer nimic, nu ofer nimic și nici nu spun nimănui nimic! Fata, fără a mai sta pe gânduri, se mișcă felin și precis, intră sub așternut, acolo unde băiatul s-a tras cât mai lângă perete. Cu un simț suplimentar, băiatul a realizat faptul că micul și delicatul ei capoțel fusese „uitat” În celălalt pat, ca și celelalte. Au stat așa un timp nefiresc de lung, apoi o anumită chemare a făcut ca Tuți să Întindă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
insuportabile când cineva i-ar fi aruncat capul cu tâmpla dreaptă pe jar! Atunci mușca perna sau mâneca bluzei de training pentru a estompa geamătul de durere, gândind tot timpul la eventualitatea nefastă de a fi auzit de cineva. Apoi peretele de oale lua forma muntelui Pietricica, străchinoiul cu smalțul lucind creștea până la dimensiunile soarelui abia răsărit pe muntele său drag, verdele oalelor de lapte era cel al brazilor care rândurirânduri defilau prin fața lui, conurile acestora se transformau În clopoței maron
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
al neu”, așa cum Îi spunea Maria, Își putea purta singur de grijă În punctele cele mai delicate. În spațiul său avea un scaun, hârtie și un pix. Victor săpase, Într-o noapte cu tunete și cu trăsnete, o ușă În peretele care dădea În ieslea calului. Așa că domnul Fănel, așa cum Îi spunea el, mai nou chiupului cel mare, putea să meargă numai noaptea la privată. Vecinii nu prea Înțelegeau de ce Victor mutase privata mai lângă colțul din spate al casei dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
când Ștefan se visa la mare, Într-un alt hotel, Într-o altă cameră și Într-un pat unde ținea În brațe pe subordonata sa iubită, cu care plecase de la Iași, fu trezit de o melodie scoasă de soneria din perete. Se dezmetici și Întrebă: cine-i? și În același timp se Îndreptă spre ușă. Auzise o voce dar nu Înțelese nimic. Când deschise ușa, se trezi față În față cu o femeie brunetă, tânără și Îmbrăcată europenește și provocator. Își
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și În casa modestă a lui Victor Olaru se făceau pregătiri intense pentru a Întâmpina Nașterea Domnului, așa cum Îl Învățase bunicul său, dascălul și așa cum se obișnuia și În casa părinților săi din „satul cu rușânia”. Maria trăgea „brâie” pe pereții care miroseau a var proaspăt și se pregătea să scuture lăicerile mai vechi ori mai noi, pichirile grena și cele cu galben și negru, să prindă perdelele proaspăt spălate și călcate, să ștergă geamurile, ușile pentru ca abia la urmă să
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În neregulă. În frigider găsești bere, pepsi și vin” Semnat: „G”. A admirat parchetul stratificat, faianța și gresia din import, elemente foarte rare, arcadele și lipsa ușilor din living, acvariul care l-a fascinat și nișele cu tablouri luminoase din pereți. A auzit soneria muzicală și nu a știut cum să reacționeze, nu avea nicio indicație În acest sens. Pe când se gândea dacă să deschidă sau nu, se auzi o cheie Învârtindu-se În broască, apoi ușa se deschise fără zgomot
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
alții, parcă bănuind că soarta vrea să le forțeze mâna, luau un bilețel și, înainte de a-l scoate cu totul din pantof, îl aruncau înapoi și luau altul. Timpul trecea incredibil de greu, iar bărbatul numit Voisin ședea proptit de perete, cu țigara neaprinsă între buze, fără să le dea nici cea mai mică atenție. Șansele lui Chavel scăzuseră până la unu la opt, când funcționarul între două vârste - se numea Lenôtre - trase cel de-al doilea bilețel însemnat. Tuși ușor, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
îl speria. Își dorea ca totul să se termine cât mai repede, parcă era o partidă de cărți care se prelungise prea mult, își dorea să facă cineva o mișcare și să închidă jocul. Lenôtre se așeză lângă Voisin, la perete, și întoarse bilețelul: pe partea cealaltă erau frânturi din scrisoare. De la soția ta? întrebă Voisin. —De la fiica mea, răspunse Lenôtre. Te rog să mă scuzi. Se duse acolo unde își avea așternuturile făcute sul și scoase un bloc de corespondență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în ziarul Figaro un anunț și o adresă în apropiere de Boulevard Haussmann, într-o clădire înaltă, cenușie, la etajul trei. În biroul în care intră parcă tocmai se făcuse curățenie după ocupația inamică: praful și paiele erau îngrămădite pe lângă pereți, mobila arăta ca și cum fusese de curând scoasă din lăzile în care stătuse depozitată o perioadă foarte mare de timp. Când se sfârșește un război nu ne dăm seama cât de mult am îmbătrânit, și noi, și lumea în care trăim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
scările. —O să-mi scot pantofii, spuse el umil și păși în urma ei, simțind sub tălpi răcoarea parchetului. Totul era puțin schimbat, în rău, casa intrase pe mâna unor străini, asta era limpede: oglinda cea mare fusese dată jos, iar pe perete rămăsese o pată urâtă, mutaseră și scrinul din loc, un scaun dispăruse, placheta gravată dedicată unei bătălii navale de lângă Brest se găsea acum în alt loc, cam nepotrivit, după părerea lui. Căută zadarnic tabloul tatălui său și întrebă brusc, furios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o fotografie a mamei sale în ramă de argint. Purta o rochie cu guler înalt pus pe balene și privea neclintit, perfect calmă, o scenă ce nu se schimbase niciodată. Moartea, tortura, pierderile nu lăsaseră nici o urmă asupra peticului de perete din fața ochilor ei, acoperit de tapetul cu buchețele de flori ales de soacra ei. Deasupra unui buchețel era un desen în creion, un chip de fată care, la paisprezece ani, poate avusese pentru el o semnificație, acum uitată - poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită cu un cearceaf ca să o protejeze de praf, iar pe pereți portretele membrilor dispăruți ai familiei atârnau cam strâmb. Încă din veacul al șaptesprezecelea toți cei din neamul Chavel fuseseră juriști, excepție făcând numai câțiva fii care luaseră calea bisericii. Între ferestre se afla portretul unui episcop cu nasul mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
al șaptesprezecelea toți cei din neamul Chavel fuseseră juriști, excepție făcând numai câțiva fii care luaseră calea bisericii. Între ferestre se afla portretul unui episcop cu nasul mare, iar nasul mare se regăsea în fiecare dintre portretele care atârnau pe pereți, de jur împrejurul sufrageriei. —Ce adunătură! comentă ea. Cred că nici el nu avea cum să fie altfel decât ăștia toți. Chavel ridică spre portretul bunicului propriul său nas mare, iar bărbatul îmbrăcat în robă privi în jos din tablou spre cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
știu cum să-l interpretez? — N-are nici un rost. Doar ai să pleci înainte să se lumineze de ziuă. A coborât deja cortina. Fii bun și eliberează-mi patul. — Avem loc amândoi, spuse actorul și se trase puțin mai spre perete. Aflat la ananghie, parcă se întorcea amuzat și detașat la anii tinereții lui sordide și vulgare. Nu mai era marele Carosse aflat în plină maturitate. Tinerețea i se strecura prin vine și pe sub straturile de grăsime într-un mod aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cât atmosfera mai era încărcată de emoție, datorită mie. N-aș vrea să știu că-ți datorez ceva. —Și de ce nu? N-ai nimic cu mine. Uiți că nu sunt Chavel. Căscă și se întinse, apoi se așeză comod lângă perete. — Mă rog, nu contează. Stinge lumina, așa, bravo! zise el și adormi imediat. Charlot se așeză pe scaunul tare de bucătărie, singurul loc pe care se putea sta. În jurul lui erau atâtea semne care-i arătau cât de bine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atinse un tablou al cărui geam se făcu țăndări. La al doilea lanterna căzu pe podea trasând o mică dâră de lumină spre ușă. Fața lui Chavel se crispă de durere. Ceva ca o lovitură de pumn îl trânti de perete, apoi șocul primei dureri se domoli: o criză de apendicită îi produsese mai multă durere. Când deschise ochii, Carosse dispăruse, iar Thérèse stătea în fața lui. —Ești rănit? — Nu, nu m-a nimerit, uită-te la tablou, răspunse el. Împușcăturile veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ajutor, du-te la preot. Și Roche ți-ar putea fi de folos. Nu uita că numele lui adevărat e Carosse, e actor. — Cred că ești rănit, spuse fata. —Ba nu, m-a atins doar glonțul care a ricoșat din perete. E o nimica toată. Mai mult o sperietură. Dă-mi un creion și hârtie. Vreau să scriu o declarație până aduci tu poliția. Ea îi aduse tot ce-i ceruse și rămase încurcată în fața lui. Temându-se că o să leșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]