3,143 matches
-
personal, necompartimentat. După ce am trecut peste un pod de fier, doamna profesoara ne zice că sunt trei stații cu numele de Calfa la rând, după cum urmează: Calfa Sat, Calfa Peron și Calfa, iar noi trebuie sa coborâm la stația Calfa Peron. în acest sat locuia, singură, mama doamnei profesoare, Eufrosina Tizu, de 79 de ani. Am cunoscut, într-o căsuță acoperită cu stuf, la 200-300 de metri de stația de cale ferată Calfa Peron, un suflet mare de româncă. Soțul domniei sale
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
noi trebuie sa coborâm la stația Calfa Peron. în acest sat locuia, singură, mama doamnei profesoare, Eufrosina Tizu, de 79 de ani. Am cunoscut, într-o căsuță acoperită cu stuf, la 200-300 de metri de stația de cale ferată Calfa Peron, un suflet mare de româncă. Soțul domniei sale, Gheorghe Tizu, fusese înrolat, împotriva voinței sale, în armata sovietică, armata de ocupație a Basarabiei, și trimis în războiul din 1944, de unde nu sa mai întors niciodată. Nici măcar mormântul nu i se știe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pentru a ocupa un loc în acceleratul de Cluj părintelui Ritti Emil care ducea în Ardeal bani preoților greco-catolici rămași în clandestinitate, lipsiți de mijloace de existență. Agenții de securitate ce erau pe urmele lor i-au arestat chiar pe peronul gării. La percheziția corporală, asupra pr. Ghiță au găsit două plicuri ce le luase de la preoții Crasler și Tocănel din Galați, în vizita ce mi-o făcuse la șantierul la care lucram și care urma să le dea la București
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sirin (Petre avea 16 ani, mama sa 42) a staționat multă vreme. Doamna Sirin a reușit să-l convingă pe soldatul care păzea vagonul, plătindu-l cu toți banii pe care-i avea, să-i permită să coboare puțin pe peron. Planul era simplu: pe peronul alăturat se pregătea de plecare un alt tren în direcția Cernăuți-București. Câteva secunde au fost de ajuns: cei doi se aflau de-acum în trenul ce tocmai se îndepărta. Bucuria nu a durat prea mult
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mama sa 42) a staționat multă vreme. Doamna Sirin a reușit să-l convingă pe soldatul care păzea vagonul, plătindu-l cu toți banii pe care-i avea, să-i permită să coboare puțin pe peron. Planul era simplu: pe peronul alăturat se pregătea de plecare un alt tren în direcția Cernăuți-București. Câteva secunde au fost de ajuns: cei doi se aflau de-acum în trenul ce tocmai se îndepărta. Bucuria nu a durat prea mult. La controlul biletelor, Petre și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o trădare, și-n timp ce mi-o mărturisea, pretindea totodată că n-ar putea să-mi facă niciodată ceva rău. După două zile am poftit-o să-și facă bagajul și-am condus-o la gară. Interzicându-mi pe peron să mai scot batista pentru a face semne de rămas-bun, batista în care să plâng. Cât despre batista în care-ți faci nod ca să nu uiți, de ea oricum nu aveam nevoie - nodul mi se pusese în gât. La doi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pleca nicăieri, cel mult la dracu’. și au râs zicându-mi că voi dormi mai bine în celulă, căci acolo oricum patul nu se zgâlțâie decât la cutremur. Ceilalți călători și-au încărcat maldărele de bagaje, îndreptându-se încet spre peron. Cei doi civili au șoptit ceva între ei, apoi unul a făcut semn cu arătătorul întins în jos spre pardoseală, să nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu arătătorul întins în jos spre pardoseală, să nu mă clintesc de-acolo cu un pas, mi-a spus el, cu nici un centimetru, a spus celălalt, s-aștept acolo - după care au plecat. Călătorii ceilalți ajunseseră acum toți afară pe peron, hala gării era înaltă, largă și pustie, mirosea a praf de purici și a clor. Mi-am proptit geanta de voiaj între picioare, am stat și m-am uitat în sus la frescele socialiste cu batoze și țărănci cu zâmbet
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nu mă mai gândeam la nimic. Apoi am ridicat geanta de jos, mi-am petrecut-o pe după umăr și-am părăsit bucata aia de pardoseală. Am plecat de-acolo fără bilet și buletin, nu capul, ci picioarele mele reacționaseră. Pe peron mă așteptau cei doi civili. În acel moment am înțeles care le fusese planul. Era, ca de obicei, un teatru murdar și viclean: mă puseseră la încercare să vadă ce voi face după ce-mi ordonaseră să nu părăsesc hala
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
prea tâmpită să pricep până și cele mai elementare lucruri. Ambele variante ar fi fost pentru ei un joc distractiv - amenințări condimentate cu înjurături, tot felul de aluzii vulgare, mojicii aruncate cu îngâmfare. Dar iată că mă vedeau acum pe peron. Pregătiseră însă o variantă și pentru această eventualitate: m-au luat între ei, îmbrâncindu-mă și lovindu-mă cu schimbul, cu coateleși picioarele. Mă-mpleticeam între ei încoace și-ncolo; nu spuneau nimic, iar eu mi-am mușcat buzele și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să mă oprească să plec. Cât au durat aceste îmbrânceli, nimeni n-a scos o vorbă, ca și cum între ei și mine nu mai exista nici o limbă. Pe jos se așternuse un strat subțire de zăpadă sfărâmicioasă, nu ardea nici un bec, peronul, cufundat într-un întuneric de nepătruns, era tăcut și pustiu. Toată lumea urcase în vagoane. Mă auzeam împiedicându-mă și căzând de parcă aș fi fost nu eu, ci o altă persoană. și mă ridicam iarăși, continuând să merg împleticit între cei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în vagoane. Mă auzeam împiedicându-mă și căzând de parcă aș fi fost nu eu, ci o altă persoană. și mă ridicam iarăși, continuând să merg împleticit între cei doi până ce am ajuns la vagonul de dormit aflat tocmai la capătul peronului. Acolo, cei doi s-au postat unul în stânga, celălalt în dreapta scării vagonului. Cel din stânga mi-a dat biletul, cel din dreapta buletinul. Mi-au urat rânjind „Călătorie plăcută“, suna de parcă ar fi zis: „Călătorie pierdută“, m-am urcat în vagon - iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în apropiere de granița ungară - o mică gară de frontieră. Eram vreo douăzeci de oameni care așteptam trenul în penumbra incertă a unei săli dosnice, sub supravegherea miliției. N-aveai voie să părăsești sala de așteptare, nici să urci pe peron decât după ce milițianul îți dădea voie. O ultimă amenințare pe scara vagonului: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit așezată în compartiment, în acel tren, stând pe locul meu ca un palton fără om într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în iad, fie că ești vinovat ori nu. Clar? Unde sunt bunătatea, blândețea, mila și dragostea Tatălui Ceresc față de fiii Săi tereștri?? Vorbe goale!! Vă amintiți de doctorul morții, înfiorătorul criminal nazist Joseph Mengele, procedând la selectarea evreilor pe suprafața peronului de la Auschwitz în momentul coborârii din vagoane a acestor nefericiți? Și el avea o inimă foarte largă și plină de sentimente "creștine". Pe majoritatea evreilor "îi miluia" trimițându-i direct la camera de gazare, iar de o altă parte dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vagonului, aproape că uitase să-și mai folosească membrele inferioare; îi înțepeniseră, nemaifiind capabile să execute comenzile transmise de la centru. Până la urmă a reușit să se încadreze în barem, iar când tata a atins cu cel de-al doilea picior peronul gării, locomotiva cu un fluierat puternic făcea cunoscută continuarea traseului spre alte orizonturi. Nu mai coborâse nimeni. Trenul prinsese viteză și era acum departe. Stătea singur-singurel, descumpănit și descurajat în fața clădirii cu un etaj, care-l privea rece, distant și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de acest lucru, ne trebuie un bilet pe colț de masă pentru a ne reaminti. Am condus-o pe Caterina la gară. Se întoarce la Paris, după un week-end petrecut la Geneva. Ultimul. După scurgerea lentă a TGV-ului de la peron, senzație de moarte, de pustiu, de descompunere lentă. Totul s-a sfârșit. În tramvai nu mă pot abține să nu mă gândesc la povestea noastră. Un amestec extraordinar de rafinament burghez și comportament de fată de țară "sănătoasă", seducție și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ușa lor, strigându-le jovial și aiurea: „Am ajuns, tovarășe Enescu! Ce facem?”. El nu deschise, articulând clar și brusc neprietenos: „Noi mai rămânem! Ne întâlnim la Ambasadă!”. Totul mi se spulberă în gara Kievskaia: nu mă aștepta nimeni pe peronul imens, abundent populat peste care se revărsa din nu știu câte difuzoare: Tomnaia noci cântată indiscutabil de Mark Bernes, prima romanță sovietică auzită cândva, când intraseră rușii în București și tata țâțâia ca T. în compartiment. Încremenit, am auzit cum explodează în
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
compartiment. Încremenit, am auzit cum explodează în mine o panică nouă, neașteptată, din care se adunară câteva silabe, rămase și ele în viață dintr-o rusă învățată cântând Tomnaia noci, Dasfidanie, mama...: Pasolstvo... ambasadă... rumînskoie pasolstvo! Sau rumînskaia? Am străbătut peronul întrebând, fără să aștept răspuns, și Cuda rumînskoie pasolstvo? Și Cuda rumînskaia...?, genul adjectivului mărindu-mi spaima; mă loveam de oameni, alternând femininul cu neutrul; până când o bătrânică m-a luat de mâna în care țineam valiza și m-a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
citea, impasibilă, o carte cartonată, un Pușkin pentru copii, probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Trezit din somn de zgomotul bocancilor pe podea, băiețelul nostru ne-a privit speriat. Nu pricepeam nici noi ce se întâmplă. Eram la un punct de trecere a frontierei, iar „invadatorii“ făceau parte dintr-o unitate specială de securitate. De pe peronul gării s-au auzit voci, lătrat de câini. Vânătoarea a fost scurtă. Prada: doi bărbați tineri, cu mâinile legate, strașnic păziți, îmbrânciți brutal și demonstrativ cu patul puștii. Încercaseră probabil să treacă ilegal frontiera ascunzându-se într-unul dintre vagoanele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cute urîte sub rotulă ; pe celălalt picior, ciorapul stătea întins. Genunchii se apropiau din cînd în cînd și se frecau discret ; cutele rămîneau, încăpățî nate, pe poziție. Fata nu mai știa ce să facă de rușine, era sigură că tot peronul se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se uită la ea și rîde, și de aceea nici nu avea curajul să privească împrejur. Stătea cu bărbia în piept, cu o gentuță la subsuoară, cu genunchii mai apropiați și pantofii negri de lac puțin mai depărtați, înfiptă în peronul acela al unei gări, gara Titu, într-o zi însorită, cu gîze multe. Ea stătea, iar oamenii în jurul ei se agitau neîncetat, strigau unii după alții, icneau ridicînd saci, se pupau, asudau cumplit și mîncau pîine cu brînză și ceapă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz, când se îndreaptă spre nordul Moldovei, și pe înserat, când face cale întoarsă. Cei
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
subiect de încântare: câmpia, munții, apele, podurile, mișcarea pe câmp și prin sate, mișcarea și zgomotul în gări. La Bacău am schimbat trenul; a trebuit s-așteptăm pe cel ce venea din București, să ne amestecăm în mulțimea care inunda peronul, de-a lungul căruia bogate crengi de viță sălbatecă aruncau o umbră plăcută. La Roman, unde am ajuns pe la aprinsul lumânărilor, am putut admira alte lucruri noi și variate, între peronul animat și luminile crepusculului, văzute prin aburii ușori ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din București, să ne amestecăm în mulțimea care inunda peronul, de-a lungul căruia bogate crengi de viță sălbatecă aruncau o umbră plăcută. La Roman, unde am ajuns pe la aprinsul lumânărilor, am putut admira alte lucruri noi și variate, între peronul animat și luminile crepusculului, văzute prin aburii ușori ce se ridicau în valea Siretului și a Moldovei. Am luat masa la Pașcani, cel mai important nod de cale ferată al Moldovei, pe atunci; destul de important de altfel și astăzi. Restaurantul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]