155,605 matches
-
în ultimă instanță, un ocean al intimității fiecăruia: o pagină ruptă dintr-o carte de telefoane, un petic de fustă, un bilet vechi la cinematograf, timbre, mărunte obiecte fără rost, dar care și-au avut cîndva locul într-un univers personal. Licitația, metonimic anexată metaforei testamentului, precum și acest cimitir de mașini, sînt, aș zice, simboluri ale unui microcosmos în criză. La nivelul macrocosmosului, al pînzei Oedipei, totul pare coerent și articulat, motiv pentru care eroina și acceptă căutarea. Însă la nivelul
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
de șah cu adversarii de temut, ideologici. Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul la mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
legate de rolul literaturii în societate, de felul în care privim tradiția, de gradul de toleranță pe care-l manifestăm astăzi față de conceptul de valoare și mai cu seamă de felul în care literatura ne somează, cumva, la un răspuns personal, la o relație directă și intimă cu textul citit. Că există o conexiune importantă între literatură și identitate națională e un lucru prea bine știut. Că, prin urmare, idolatrizarea unui poet poate funcționa drept mecanism de autoîncurajare și reconfirmare la
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este mai curînd semnul unei idiosincrasii, mărturisire implicită a unui gust, sau a unei pasiuni personale, care mai curînd se scuză retrăgîndu-se în intimitatea celui care o împărtășește, decît se impune celorlalți cu argumente și arțag. Ambele forme de monumentalizare se regăsesc explicit dintr-o anchetă, care m-a surprins inițial, făcută de revista Times Literary
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
atras de istorie decît de ficțiune, s-a întrebat, alături de cîți alții, Nu cred că risc mult prognozînd că nici una dintre aceste cărți "ale anului" nu va rămîne în vreo arhivă (sigur, nepunîndu-l la socoteală pe Borges), alta decît una personală, a autorilor menționațI, și poate a unei comunități anume cu care aceștia se identifică, pe cînd Dante, Cervantes sau Shakespeare sînt deja de neclintit de pe rafturile unor muzee reale și mentale. Nimic nu l-a împiedicat, însă, pe Rorty de
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
le-a plăcut, sau I-a impresionat într-un fel sau altul. Recunoscînd cele două paliere ale fenomenului de monumentalizare, fiecare dintre cei întrebați s-a identificat pe sine, de fapt, în dubla relație cu literatura, cea impersonală și cea personală. E drept, din aceste două relații pornesc școli distincte de gîndire, dar cred că puțin ar nega că în principiu orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
orice critic sau teoretician literar subscrie la amîndouă. Necazul apare cînd le confundăm, cînd idiosincrasia se încăpățînează să dureze monumente publice (și fie izbutește, prin capriciu de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una personală, nici una profesională.
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
de tiran, fie cade în ridicol), ori cînd raționamentul impersonal solicită adeziuni individuale, participări personale și chiar intimiste. Iar confuzia devine mult mai gravă atunci cînd e preluată de inși care nu au nici un fel de relație cu literatura, nici una personală, nici una profesională.
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
să se blindeze cu specialiști pentru a se descurca în actul guvernării? Acțiunea firească, nu supranaturală, a noului premier spune multe despre toți acei predecesori ai săi care și-au ales consilierii din alte motive, la fel de firești, precum răsplătirea amicilor personali sau a unor membri ai partidului cu venituri prizărite. În România, banul public e păzit cu strășnicie împotriva neaveniților, dar curge cu larghețe pentru "ai noștri". Un sentimentalism financiar indiferent de culoarea politică a făcut ca obiceiul ceaușist al numirilor
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
Și cum sistemul legislativ autohton pedepsește cu ani de pușcărie un găinar flămînd, dar nu și impostura nutrită cu bani grei și publici, pentru un om nepotrivit cu funcția lui și lipsit de acea modestie pe care o dă valoarea personală trag ponoasele zeci, uneori sute de mii de oameni. Iar alteori întreaga populație. De un deceniu în România se așteaptă miracole, oameni providențiali și capătul tunelului. Iar pînă la apariția lor se folosesc cîrpeli și se investesc speranțe uriașe în
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
anilor mereu cu alte accente. Mărturisesc cinstit că mi-am amintit cu nostalgie de o intens poetică versiune din trecut. Am preferat valsurile cu ambiguitatea jocului între eleganță și gravitate - parfum de vals mai degrabă decât piruetă pe parchet. Viziune personală frapantă, marcată puternic de angoasele și nevrozele timpului nostru, bravură cutezătoare, densitate și rupturi; aștepți crispat momentele de liniște interioară în care Dan Grigore își îngăduie sieși să cânte în demitente atât de frumos cum știe. Un refuz categoric al
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
copil, poetul tinde să descifreze nenumăratele taine ale umanității. Visul și coșmarul se contopesc deopotrivă și scriitorul tinde să integreze ordinea lumii, timid, în armonia universală. Narațiuni poetice cu reguli bine determinate stilistic, poemele d-lui Paul Vinicius își stabilesc personala lor ordine interioară în funcție de anumite avataruri spirituale a căror experiență sau experimentare vizează groaza în fața morții. Ideea de moarte e personificată în lupul singuratic (cel căruia moartea îi uită toate secretele, fiecare secret fiind împărtășit pe rînd fiecăruia) așa încît
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
externă! Și în 2000, ca și în anii scurși, avem de privatizat aceiași monștri industriali și de gestionat aceeași economie dezastruoasă. Și astăzi, ca și ieri, e de așteptat reacția violentă a unei populații pe cât de inertă la capitolul inițiativă personală, pe atât de sindicalizată în manifestările ei publice. Și acum, ca întotdeauna, se promite un viitor de aur, dar nu se suflă nici o vorbă despre clipa începerii lui. Faimosul pachet de reforme fiscale nu e nici el, la o analiză
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
pe care o scriu acum și care este dedicată prieteniei. M.P.M.: Tu ai o calitate aparte de a lega prietenii și asta te ajută, fără îndoială, să abordezi lejer acest subiect, cu viziunea omului modern. I.C.: Poate. E o viziune personală asupra prieteniei, căci ea are în literatură o foarte lungă istorie. Eu mă gândesc ce aspect al prieteniei este mai important, ce riscuri prezintă un anumit comportament. Văd lucrurile diferit de scriitorii din secolul al XVIII-lea, când era la
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
infirmat de realitățile timpurilor de după el, filozofa modest instruindu-ne: Nici unul din așa-zisele drepturi ale omului nu depășește limitele omului egoist, ale omului ca membru al societății civile, adică ca individ închis în sine însuși, minat de interesele lui personale, de bunul său plac personal și separat de întreaga comunitate... Singură legătură care-i unește este necesitatea naturală, nevoia și interesul privat, conservarea proprietății lor și a persoanei lor egoiste." Prin urmare, reîntorcîndu-ne la oarecum uitatul Erasm, să ne amintim
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
nouă cît și celorlalți. Pornind de la asemenea distincții alți teoreticieni merg mai departe, referindu-se chiar la existența mai multor "corpuri" fizice ale fiecăruia dintre noi. Ipoteza apare din ce in ce mai des în diverse studii, bazată fiind întotdeauna pe premisa unei identități personale care nu este un dat, ci se construiește, de către posesorul ei sau de către ceilalți. Jean-Claude Kaufmann scrie o sociologie a corpului femeii pornind de la o situație cotidiană pe care o investighează cu instrumentele teoretice specifice disciplinei (interviu și chestionar), fără
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de către posesorul ei sau de către ceilalți. Jean-Claude Kaufmann scrie o sociologie a corpului femeii pornind de la o situație cotidiană pe care o investighează cu instrumentele teoretice specifice disciplinei (interviu și chestionar), fără a se sfii însă să iși lanseze teorii personale (spun că nu se sfiește tocmai pentru că uneori acestea sînt, în anumite privințe, îndrăznețe) și apelînd totodată la o bibliografie contemporană vastă, compusă din cercetări în domeniul studiilor culturale, antropologiei, psihologiei, ori filozofiei. Situația cu pricina este următoarea: practică unora
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
unei formațiuni politice aflate la putere. Dar e greu de crezut că asemenea întrebări îl pot tulbură pe realizatorul emisiunii care îi poartă numele. Marius Țuca se considera, se pare, România însăși, punînd întrebări în numele ei și glăsuindu-si neliniștile personale, de realizator aflat sub vremile sondajelor de audiență, ca și cum România nu stă decît în succesul de public al emisiunii sale. * ZIUA readuce în discuție cazul Pacepa, după ce s-a declarat recurs în anulare împotriva sentinței de condamnare la moarte a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
cu subiect contemporan. Însă diagnosticul ar fi incomplet fără a privi autenticitatea că pe un răspuns la falia pe care procesul mistificării o adîncește în permanență în conștiința contemporană. Interesul își schimbă centrul de greutate pe (auto) biografic, pe experiența personală a lumii care, în cazul scriitorului, devine un pivot al actului narativ, înzestrîndu-l cu o structură proprie. Rezultatele se scriu în termeni că: surprinderea "concretului existențial", a unei densități palpabile a senzațiilor, mobilitatea și tensiunea continuă care își asumă spontaneitatea
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
de inserție evidente în discursul saizecist: puștiul, solitudinea, spaimă, disperarea, duritatea materială, de rocă, a peisajului universal, drumul trudnic, sisific, în fine Neantul ruralizat sînt elementele de reper ale unei tradiții mai recente a liricii noastre, reluate aci. Notă sa personală consista într-o mai atentă lucrătura imagistică, în densificarea texturii. Grandilocventa nu se extinde, ci se comprima, nu se difuzează, ci tinde a se interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
a adăugat și calitatea de galerie de artă în sensul cel mai exact al cuvîntului. Zeci de artiști români și străini, de personalități definite și de tineri la începutul carierei, și-au găsit aici formă de manifestare fie în expoziții personale, fie înlăuntrul unor cuprinzătoare expoziții de grup; aceasta ultima categorie a culminat cu expoziția Spațiul subiectiv din cadrul Salonului municipal, ediția 1998. Fără crispări doctrinare și fără partizanate estetice, în sălile Muzeului... au fost găzduite în timp cele mai diverse formule
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
din jurul lui, părinții, ca o nenorocire, ceea ce într-un fel declanșează criză de identitate a copilului: în ochii plini de milă a celor mari el își citește transformarea. Dar nu aceasta este criza care îl chinuie cu adevarat, ci una personală, expusă cu mare finețe psihologică de scriitor. Pentru copilul Herman părul reprezenta un spațiu simbolic al copilăriei, al afecțiunii și dezmierdării, acea chezășie a siguranței care constituia privilegiul lumii sale de copil, protejată și ferita de dilemele diferenței ori ale
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
asiatic este bine-mersi, sănătate pe care ne-o dorim și nouă! Pînă și Singaporele face mai multe filme pe an decît România, fiind loc și pentru satiră comercială. (Money No Enough, mare succes de casă anul trecut), si pentru filmul personal cu țintă precisă, publicul gay (Bugis Street: The Movie). Chină pare să fi părăsit direcția "istorico-parabolică" (cel putin, din ce-am văzut la Udine) în favoarea "feliei de viață" realiste a că în Tutor, Going to School with Dad on My
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
în stat, există la această oră, în România, căi cu ajutorul cărora cinstea are nevoie să își facă loc; mai mult - căi care se pot dovedi la fel de importante cum e cinstea însăși, atunci tot ceea ce presupune ea, ca de pildă valoarea personală, adevărul, respectul de propria persoană, devin elemente strict circumstanțiale care țin de acel cum bizar al carui rost e de a funcționa că șperaclu cinstit într-un concurs dat. Dacă, acum, în România, cinstea are nevoie și de o cale
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
ofere acestuia garanții pentru care nu avea mandat. O probă importantă de instinct politic pe care premierul a dat-o după momentul Ștefănești, cînd a fost arestat Miron Cozma, a fost aceea că nu a făcut din asta o afacere personală, ci și-a lăsat miniștrii să își etaleze atuurile. Succesele din ultima vreme ale guvernului - negocierile cu Bancă Mondială și cu FMI, precum și, cred, atitudinea Ministerului de Externe față de criză din Kosovo, dar și față de intervenția NATO în Iugoslavia - îi
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]