9,829 matches
-
de a nu vedea, / de a nu te gândi / la durerea ta...” (O cale mai rapidă, 2008:63). Omul ruffillian este suferința însăși a poetului: ”menită să mă bântuie / luându-mi cu ea, / cine știe oare pentru / cât timp, somnul” (Picături, 2008:62), acea neodihnă datorată grijii față de fiindul căzut în negândire, cauză a căutărilor lui neîncetate și a negăsirii unui răspuns față de toate nevoile ce îl stăpânesc. Celula este locul frământărilor: ”Cât face acel ceva / care circulă în perimetrul / celulei
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc cu flori de măr. Tu, verde drag, iar inima îmi furi! De ce-aș fi tristă! De ce-aș fi tristă, când tu m-ai învățat libertatea! Am gustat-o împreună, picătură cu picătură. De ce-aș fi tristă, când știu că vei veni cu cerul în priviri și zâmbetul deschis spre alte orizonturi... Întâmplare simplă Tot vorbind mereu de stele m-am surpins, gândind la steaua mea. O vedeam acolo, între
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
în livezi și prin păduri. Mă-mpodobesc cu flori de măr. Tu, verde drag, iar inima îmi furi! De ce-aș fi tristă! De ce-aș fi tristă, când tu m-ai învățat libertatea! Am gustat-o împreună, picătură cu picătură. De ce-aș fi tristă, când știu că vei veni cu cerul în priviri și zâmbetul deschis spre alte orizonturi... Întâmplare simplă Tot vorbind mereu de stele m-am surpins, gândind la steaua mea. O vedeam acolo, între ele și
DRAGOSTE DE MAI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354079_a_355408]
-
mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , formând constelații imperiale de metafore, datorită ploii secetoase ce abundă drumuri,păduri,străzi,și... suflete curate. Iar eu,îmi doresc o calomnie a înțelepciunii și a bunătății omenirii în care fiecare picătură de ploaie,fiecare lacrima prelinsă pe acest pământ dezbinat, să semnifice, câte un gram de bunătate intrinsecă,dumnezeiască. Să te curățești prin ploaie,să aspiri la idealuri perseverente, iar sufletul încătușat în cușca nesimțirii să evadeze ,să fugă și să
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Câteodată plutea într-o tranșă ciudată; Zidurile lumii se topeau că de ceară, Zeii se prăbușeau din înaltele sfere, Iar el atingea, cu palma, steaua polara. Răsucea axa Carului Mare- Picături ale ploii de aur cădeau, Oceanul devenea străveziu Când palatele lui de mărgean străluceau... Iarbă creștea cu un tiv de mătase, Ascultând un arpegiu de epoci uitate; Pământul părea un briliant între astre Sub puterea energiilor descătușate... Prin văzduh zburau
DEMIURG de MARIUS NANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353088_a_354417]
-
că v-am transmis-o. Sigur că acum doriți să știți ce gândeam, ce simțeam...Acolo...între sânii doamnei. Hei, la aceste dimensiuni, aceștia mi se păreau doi munți marțieni iar valea adâncă dintre sâni, groapa Mindanao din Pacific. O picătură de transpirație ce se prelingea printre sâni, valuri uriașe provocate de uragan. Bătăile inimii frumoasei doamne, o infernală canonadă de artilerie. Deși frica mi se amplifica, m-am obișnuit repede cu starea asta de acarian. Apoi...începusem aventura vieții mele
FRAGMENT 1 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353097_a_354426]
-
Publicat în: Ediția nr. 1323 din 15 august 2014 Toate Articolele Autorului Șoptește amurgul în tainice gânduri, mătasea durerii mă penetrază, îmi mângâie perfid sufletul înnorat de iluzii incolore, explodează în schije de vise, se încolăcește pe arterele unor fade picături de speranță le sufocă, subjugarea lor jalnică mă înfioară, le adulmecă pofticios și cu plăcere sadică ucide stele. Referință Bibliografică: Șoptește amurgul în tainice gânduri... / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1323, Anul IV, 15 august 2014. Drepturi
ŞOPTEŞTE AMURGUL ÎN TAINICE GÂNDURI... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353150_a_354479]
-
din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Ciclul "Dragobete" Volumul "Ucenic în dragoste" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DORUL / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1511
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353200_a_354529]
-
s-a înroșit de sângele lui. Cu toate acestea, tânărul nu s-a lăsat și l-a eliberat pe Soare. Imediat, câmpurile au înverzit... - Florile au înflorit, păsările au cântat și toate alea! - Așa cum zici! Pe locul unde au căzut picăturile de sânge ale voinicului, zăpada s-a topit și au răsărit ghiocei. Ca să-l cinstească pe flăcăul care a eliberat Soarele, băieții împletesc ciucurași roșii ca sângele lui și albi ca zăpada topită de el și le dăruiesc fetelor pe
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
îmi susțin financiar studiile, pur și simplu pentru a-mi demonstra că nu aveam nevoie de el în viața mea. Nu îmi plăcea să fiu dominată, să fiu controlată și să mi se îngrădească mișcările. - Semeni cu el, cum seamănă picăturile de apă dintr-un pahar, obișnuia să-mi spună mama, știind că lucrul acesta mă scotea de-a dreptul din minți! Una peste alta, prezența tatălui meu în viața mea, a existat și nu prea, iar când a existat, s-
NECUNOSCUTUL MEU TATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352590_a_353919]
-
articulații. Se apropie ploaia. Dar cât de frumoasă e, uneori, ploaia! Mira adora, în copilărie,să privească pe geam, ascunzându-se sub perdea, spectacolul romantic al ploii. Zgomotul ploii o liniștea de fiecare dată. Urmărea mișcarea dezarmantă a frunzelor în fața picăturilor căzute din înalturi. Cu câtă fericire și umilință, în același timp, primeau aceste corecții ale naturii. Cu câtă sete și recunoaștere se lăsau devorate de hazard! Asemeni lor se simțea și ea, cerând Cerului dovadă că este vie, că tot
5 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352665_a_353994]
-
plece la Călărași și a pornit grăbit spre ferma de vaci. Când a văzut-o pe tânăra sa colaboratoare în ce stare se află, cât era el de trecut prin viață, s-a speriat. Fata avea chipul palid, fără nicio picătură de sânge care să-l mai coloreze și privea în gol, bolborosind continuu vorbe fără noimă. A chemat mașina și s-a urcat cu fata, plecând direct la dispensarul comunal. Medicul dispensarului a analizat starea fetei și când a aflat
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
Joseph aplecă urechea spre, prefăcându-se că nu a auzit. -Ascult, domnișoară ! Era mai aproape. Trebuia să scape de acolo. Urgent. Guvernanta n-a reușit, să treacă peste momentul hilar. A privit la copii. Se amuzau copios. Figura mătușii Annie, picătura care a umplut paharul. Era într-o comedie. Tumultul ei interior a crescut ca o furtună și hohotele de râs s-au dezlănțuit umplând camera. Nu râsese demult așa cu poftă. - Îmi cer scuze, făcu o reverență rapidă ieșind în
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce să jertfească «pentru o picătură de ploaie»; «supusă dăruirii», se vede «spintecând cerul [iubitului] lăuntric, învolburat», cere să fie descătușată / „slobozită“ «de va veni furtuna», de măsălar / gustar fiind, convinsă că iubirea mișcă și munții din loc, Ea și El / Iubitul par a fi doi
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
prietene, uit de lume și cauzele ei. ADAGIATO Adagiato ieri șu un petalo di roșa ha sognato di veder la sua anima nuda e leggera, di porla în una mano da lontano amica, dimentico del mondo e dei suoi perché. PICĂTURI DE PLOAIE Când se termină o dragoste, suntem că picătuturile de ploaie, odată ce au atins solul, dispar. cu toate acestea încă ploaia nu încetează. GOCCE DI PIOGGIA Quando finisce un amore, siamo come gocce di pioggia che, una volta toccata
BUNĂ DIMINEAŢA / BUONGIORNO (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353580_a_354909]
-
din cei doi n-ar fi știut de prezența celuilalt în acel loc. Omul din fața sa aștepta nemișcat cu mâna pe mănunchiul sabiei romane care îi atârna la șold. Centurionul era ud iar de pe lorica segmentata se mai scurgeau încă picături de ploaie. Procuratorul îl privi, apoi se așeză pe jilț, împinse puțin hărțile de pe masa de lucru apoi se ridică și își spălă mâinile într-un vas cu apă aflat acolo, cu același gest făcut cu ceva timp mai înainte
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]
-
Acasa > Poeme > Devotament > STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 1164 din 09 martie 2014 Toate Articolele Autorului Tu, picătură de rouă! Eu, picur de ploaie Strivit între pleoapele tale. Visuri, speranțe, tăcere... Gânduri hoinare, Săruturi gen fluture Noi rătăciți în căderile toamnei! Incendiați de dor, Cristale de nisip Ne strecurăm în tine Clepsidră fără de sfârșit! Frunze și noi Fire
STRIVIT ÎNTRE PLEOAPELE TALE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353642_a_354971]
-
ca cineva să nu o împingă spre abisul din care abia a fost scoasă de acest bărbat interesant, chiar deosebit de frumos, ai putea spune. Își revedea mereu mental zborul peste parapet și apoi se așternea liniștea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor, îi apăreau ca niște steluțe viu strălucitoare. Era zborul său interstelar. Licăririle i se păreau, atunci când plutea prin aer, stele vii pictate pe un cer plumburiu. Amintirile rămase au fost fixate într-o
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
a obișnuit în toate scrierile sale. „Revino și-ți / voi mai naște / mângâieri de cuvânt / pe care să le porți / între palme, / strivite. (Revino!, pag. 41). Este chemarea acestei poete, care se închină în Sfintele mânăstiri zidind în muzeul acestora picătura de nemurire a picturilor sale, mulțumind Tatălui pentru rodirea și ocrotirea gândului bun. „Te caut în Sfânta Liturghie / Începută în sunet de clopot.” (Te caut, pag. 41). Se înclină în fața pânzei albe, care-i nemurește visele: „Încă o pasăre - / Se
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
după o zi lungă în desert.Cerea și dăruia în același timp.Nu avu timp să protesteze.Macar din cochetarie.Palmele lui îi cuprinseră față începu să o sărute adânc și uitat,cu dăruire și nevoie. Îi șopti numele printre picături și o cuprinse strâns în brațe când îi simți buzele raspunzandu-i la sărut. "Vrei să mergem înapoi?" Aproape că nu-și recunoscu vocea. Pentru o secundă lungă încerca să-i descifreze ochii în noaptea adâncă și transparenta.Vroia să
POVESTE DE DRAGOSTE(3) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354073_a_355402]
-
a pierdut ușor iubirea. Speranța mi-a adus dezamăgirea Și cutezanța stresul și tortura. Azi nu mai știu și nici n-am înțeles La ce mi-a folosit să știu cuvântul, Când am stricat și-am otrăvit pământul Cătând o picătură de progres ? Mi-e scârbă de progres și de cetate. M-am săturat de numele de OM. Mă vreau din nou în peșteră sau pom, În picătura mea de libertate. --> DIN UMBRA TA MI-AM DESENAT DESTINUL
ÎN PICĂTURA MEA DE LIBERTATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354106_a_355435]
-
folosit să știu cuvântul, Când am stricat și-am otrăvit pământul Cătând o picătură de progres ? Mi-e scârbă de progres și de cetate. M-am săturat de numele de OM. Mă vreau din nou în peșteră sau pom, În picătura mea de libertate. --> DIN UMBRA TA MI-AM DESENAT DESTINUL
ÎN PICĂTURA MEA DE LIBERTATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354106_a_355435]
-
adăugă el zâmbind. Cam așa, căci a reușit să mă facă să nu mă mai intereseze persoana ei! Rămâi aici, că-ntr-un an o să-ți treacă! Zic asta știind că ai un copil cu ea. ─O fetiță! Sorbeam ultima picătură din acel Ness rece oferit de șefu', când el se ridică de la masă zicând: Mergi și tu sau vrei să mai rămâi aici? Eu mă retrag acasă... Căldura asta îngrozitoare și prețul de un dolar și cincizeci de cenți la
...JAFFO, LOC ANTIC AL REVELATIILOR! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354040_a_355369]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > MI-E SETE Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului trec nori surzi acoperișul capului lasă ploaia să cadă încet număr picăturile din minte-mi coboară frânghia în apa fântânii din mine cine ridică ciutura apei spre a nu-mi mai fi sete de lumină? . Viorel Muha Referință Bibliografică: Mi-e sete / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 270, Anul
MI-E SETE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354207_a_355536]
-
din ce in ce mai tare în bătaia vântului. Ochii mari și albaștri ai Anei priveau cu teamă în jur. Începea furtună și ea... era singura. S-a îndepărtat prea mult de grup și acum nici drumul de întoarcere nu îl mai zarea. Primele picături de ploaie au început să cadă, iar Ana continuă să alerge sperând că într-un final îi va prinde pe colegii ei din urmă și se vor ascunde cu toții de furtună. Dar speranțele Anei nu se concretizau. Cerul tuna de
CAND INGERII PLANG de FLORINA PETRE în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354227_a_355556]