4,013 matches
-
piardă pălăria și capul. Erau două părți ale corpului său care i s-ar fi putut desprinde de rest și cădea - În timpul tanțului: Întâi pălăria: mă Încordam, mă concentram asupra pălăriei, o păstram pe capul Moșului; fiindcă știam: dacă-i pică pălăria, capul, rămas fără acoperiș, are să-și piardă și temelia: are să se desprindă de gât și are să se rostogolească În colbul bătăturii. Și-atunci, chiar că Moș Iacob cel fără cap n-are să mai poată fi oprit din ciocabocănit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de aniversare roz cu alb... Perlele din urechi, de la gât și de la încheieturi erau ca micile bile decorative argintii. Deschise gura și o privi fix. Peste tot prin cameră, surorile și mătușile lui, bunica și mama, se înghionteau. Fata asta picase la toate examenele pe care le dăduse vreodată, era adevărat, dar avea ea ceva, nu-i așa? Erau foarte mulțumite și foarte mândre de treaba bună pe care o făcuseră, în ciuda împrejurărilor dificile. Hungry Hop se retrase cu capul vâjâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
muncă! Și pentru ce? Ca să porți discuții intime despre formații de rock gotic și leacuri pentru coșuri până când puștiul împlinește optișpe ani și se cară pentru un an prin lume? Nu, mulțumesc. Eu n-aș face așa ceva nici să mă pici cu ceară. Alison a început să râdă. Și-ar fi dorit să poată să exprime gândurile așa de liber, numai că nu-i stătea în fire. Și tu? a zis Fiona întorcându-se către Susan. Ai supraviețuit week-end-ului cu teribila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
păsa. —Soțul meu tocmai a făcut un copil cu fosta nevastă. Ce pizda mă-sii! Am dreptul să înjur. Încă una din trăsăturile tale lipsite de eleganță, a mormăit el. Julia și-a dat seama că n-ar trebui să pice în cursa asta, că n-ar trebui să se certe pentru ceva care nu avea nici o legătură cu infidelitatea lui James, dar nu s-a putut abține. Era de-acum într-o dispoziție războinică. Cum adică încă una? Nu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și pătrunzătorului siroco din ultimele zile. Din câte putuse înțelege, rătăciseră fără țintă mai mult de o săptămână printre dune și terenuri pietroase și nu știură să spună de unde vin, cine sunt, nici încotro se îndreaptă. Era ca și cum ar fi picat dintr-o dată pe una din acele stele căzătoare, și Gacel îi vizita în fiecare dimineață și după-amiază, intrigat de înfățișarea lor de oameni de la oraș, de straiele lor atât de nepotrivite ca să străbați deșertul și de frazele de neînțeles pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de a scăpa, în cea mai lungă agonie ce se poate imagina. Din toate aceste motive înainta acum foarte încet spre nord, încercând să ocolească acea întindere albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
vezi, iar văduvia a fost pentru ea un șoc îndeajuns de puternic pentru a o arunca în altă amăgire: dorul și iubirea de frate, carevasăzică; singurul ei frate și singura ei familie la o adică. Așa se face că ai picat bine, Rafaele, în apartamentul cu trei camere din Vitan, ca să reîntregești familia celor fără de familie ori familia destrămată de moartea maistrului militar - tot un drac. Scuteai banii de gazdă, în definitiv, și uite că ți-ar fi dat mâna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cap și îndeajuns de lat ca să-ți închipui că Elenuța ieșise din el. Unii vecini din bloc se uitau la Rafael ca la un soț sau ca la un concubin ce luase prea repede locul defunctului, și aproape că le pica bine confuzia asta. Domnul și doamna Ogrinjan - familia lor reîntregită sub numele otrăvitei cu sodă. Tot e bine că Elenuța începuse să țină la numele ăsta, numele ei de fată, de fapt, măcar că păstra plăcuța de pe ușa apartamentului inscripționată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
grija pentru prietene, după care somnul greu, străbătut de vise cu bărbați goi și virilități enorme, îmboboșate, pe care le legăna în brațe ca pe niște bebeluși gângurind sub mângâierile și sărutările ei înfometate. Se trezea asudată și speriată, ca picată din altă lume, iar oboseala nu-i mai permitea să se gândească la lipsa unui bărbat lângă care să se trezească dimineața, lăsându-se cotropită și totodată eliberându-se de moleșeala aceea dulce care-o invada în vis, Mirelo, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu pâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca și cum ar fi plutit pe lângă ispitele atâtor ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia de Mirela ar mânca-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
educație. Umbla și atârna Roșioara, Mirelo, și ea ca orișicare, tot în nădejdea că ar da peste un fraier care să rămână lipit de ea, cel puțin pentru o vreme dacă nu pe viață, nu poți să știi de unde-ți pică. Orice zdreanță de sac își găsește peticul, măcar că nu era cine știe ce de capul ei cu fața aia lătăreață și țigănoasă și cu fundu’ ăla lăsat, ca un hopa-mitică și ca o pară mălăiață gata să se borșească, și cu copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mâncat în fund să te-ncurci cu idiotu’ de Ticuță... N-avea decât să se încurajeze de una singură. I se vlăguise tot curajul pe care i se păruse că i-l dădea Velicu. Cât de rău i-ar fi picat, nu s-ar fi rușinat și nu s-ar fi dat înapoi. Trebuia să-și câștige curajul cumva, chiar dacă nu mai era ce fusese. Se tăiase, se terminase cu sacoșele cu mâncare și, de la o zi la alta, se ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și cu buze pline, umed-strălucitoare și tremurând imperceptibil, de-ai zice că-i în toiul trebii, Rafaele, păi, bineînțeles c-a înnebunit lumea. Te lingi pe buze, mort de foame și de sete, deh, nu te mai uita, că-ți pică, ie să-ți vină rău fetița asta, o grădină a deliciilor, a demenței, ie să-ți vină și nu-ți mai vine. Uită-te ca să-ți vină, cum e vorba aia înțeleaptă că parcă-i făcut, în ciuda pulii, aha, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea, mai întâi să vedem ce facem cu vânzarea casei, și pe urmă ne-om agăța și de o slujbă, și tu, și eu, da, au tot amânat și de bună seamă că nu-i nici acum un moment prielnic. Pică lumea-n stradă de zăpușeală, zi de zi peste patruzeci de grade la umbră, încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici acum un moment prielnic. Pică lumea-n stradă de zăpușeală, zi de zi peste patruzeci de grade la umbră, încât nu-i de mirare că ne-am puturoșit mai rău decât arabii. De luni de zile n-a mai picat strop de ploaie, ba de ani, după cât s-au gălbejit pajiștile din jurul bălții, șirurile de boscheți și pâlcurile de plopi și de tei. Umblă seceta și lasă-n urmă o tăvălitură de paie tocate, iarba verde de acasă care-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se făcuse de școală. Copilul, da, încă o grijă printre atâtea altele... Care grijă, Mirelo, uită-te la Roșioara că nici cu trei habar n-are?!... Atâta că ea nu-i ca Roșioara, s-atârne și s-aștepte să-i pice. Unde ar ajunge dacă ar sta în nădejdea lui Velicu pentru posturi de dispecere și secretare? Ba tocmai că, de-acum, atârna la Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut cu nasul pe sus și s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atârna la pricopseala lor. Îl simțeai că-i cu capul plecat și nu mișcă-n front la o adică. Ca și o slugă, deh, își alina și el cum putea osteneala și umilința. Se dedulcea și gusta din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea, cum ar fi bunăoară Mirela, și uite că tot așa îi pica și ei firimitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din ce le pica stăpânilor pe de lături. Își îngăduia mici scăpări, care să nu bată la ochi și care, la o adică, i s-ar trece cu vederea, cum ar fi bunăoară Mirela, și uite că tot așa îi pica și ei firimitura de la masa altora, trebuind să se mulțumească cu o jumătate sau un sfert de bărbat. Mai mult nu i se dădea și știa că mai mult n-are cum să obțină, oricât de tare s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
picior trăiește colonelu’ Cremenaru și câtă lume aduce la petrecerile lui. Lume bună, deh, și uite că și Mirela și Velicu deveniseră de-ai casei - un cuplu vesel și simpatic și care punea umărul la întreținerea tonusului atmosferei; le mai pica și lor câte ceva de la masa colonelului. Păi, bineînțeles că nu era chiar de colea un bănuț, un salam, un cașcaval, o sticlă de băutură mai acătării... N-avea decât să se bucure Mirela, să uite pe moment de oful și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lume n-ar mai sta la mâna lui, să știe bine că moare-n casă de foame cu copil cu tot. Ce și-o fi închipuit el că o cumpără la second-hand, cu resturi de la mesele altora? Din ce-i pică de la prietenii lui ăia stricați? Să-și ia gândul. Să-i intre bine-n cap: ea e mai mult decât ar vrea el s-o facă să creadă. Încă-i tânără și arată bine și n-ar fi nimic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
care recunoscu câțiva pe care ar fi trebuit să-i ia pe inventar peste două ore. Fugiseră, desigur, a fost un bun prilej ca să fugă, războiul și distracția asta cu oameni împușcați căzând pe lângă el, care lui nu-i mai pica bine deloc. Nu-i de tine, Rafaele, măcar că dă să se strângă aici toată familia celor fără familie. Copii, bătrâni trențăroși, cerșetori luați de valul mulțimii și grupuri de adolescenți care strigă ca pe stadion Jos Ceaușescu și Jos Dictatoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și cerșetori internaționali, cu permis de liberă trecere prin toată Europa, vezi, se emancipaseră de-acum, Occidentul venise să-i ia de suflet cu ajutoare și cadouri. Adevărul e că a picat și a curs ca din cer și ca de la un Dumnezeu al orfanilor, care a lăsat să dea din belșug pe afară, miluind toată suflarea școlii. Păi, bineînțeles că datorită lor, orfanilor ăstora oligofreni, știe el domnu’ Ogrinjan ce știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să facă rost de alții, și dus a fost. Nu l-a mai văzut de atunci. A fost ca și cum presimțise sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută... Păi, băutura, ce să-i faci, Mirelo, s-a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
râie. Într-un târziu, se înmuie văzându-l cu lacrimi în ochi la ușa ei. Chiar plângea, cretinu’, de-ai fi zis că murise, Mirelo, păi, de bună seamă că pentru el chiar murise... Adică, vezi cât de greu îi pica lui hotărârea ei ca s-o rupă definitiv, și iarăși că regretă, cât de mult regretă și că n-o să se mai întâmple și că ce însemni tu pentru mine, Mirelo, nici nu-ți dai seama, și fără tine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]