2,508 matches
-
ușurință prin crăpăturile inimii, lasă urme adânci pe apusuri târzii, o amprentă a suferinței în ram de pelin așezată pe doruri și visuri albastre se pogoară printre îndepărtatele astre o lume pierdută între iluzii și fantasme deșarte. Tu care-ți picuri veninul de moarte pe sufletele înstrăinate, oprește-ți amarul, îneacă-l într-un suspin înainte ca speranța să moară înainte ca trecerea ta, prea tare să doară. Ești departe... Dimineața își prelinge, razele de lumină pe trupul înfiorat, al zilei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-i pe un munte, sus. Sunt singură prin ea mereu. Iubitu-i dus Să caute ceva, s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc gutuia ce-mi colindă geamul înflorit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
arată, se-ntunecă cerul. Mi-e sânge prin dor și mi-e dorul prin sânge, Mi-e aerul greu și mă hăuie plângeri, Mi-e greu fără tine și arși îmi sunt îngeri, Mi-e șchioapă și umbra, din ochi picur sânge. Din mâini curge gheața în țurțuri tăioși Și ochii-mi aleargă spre tine setoși, Pe gură îmi crește un mușchi ce-ți arată: Din nord te izbește în suflet o piatră. Mi-e iarnă pe buze, mi-e vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
unde cerul se unește cu pământul. Ca o lumânare aprinsă în urme de timp, se și ni se dăruie ca un torent ce inundă sunetul care străbate veșnicia într-un dans nesfârșit. Prin paginile acestei carți, în reflexii spre nicăieri, picura viață, viața ei...(Marius Iulian Zinca) Întrecerea gândurilor Rostesc închipuindu-mi dincolo de cuvinte deschid culoar minții încep întrecerea gândurilor nerostite se depășesc periculos într-o luptă a sincerităților mor prematur în accidente devin iluzii neatinse în poarta sufletului flutură doliul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
care cântă lângă fereastra ta deschisă atât de frumos cântă încât pianul din odaia cu miros de gutuie aplaudă în alb și negru eu nu am plecat este doar o iluzie ascultă ploaia prietene și vei auzi cum lacrimile mele picură peste amurguri peste tăceri și peste amintiri eu nu am plecat prietene prin aceste versuri îți sunt atât de aproape încât poți să-mi asculți bătăile de inimă ca pe niște clopote nemuritoare Laurențiu BELIZAN <biography> Poetul și prozatorul Laurențiu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zâmbind neastâmpărului din noi precum chipuri de bunici îngăduitoare ciobani bălai cu ochi de stele adună flăcări din huila serii în mijlocul stânii pentru filonul de aur ce fierbe-n ceaunul cel veșnic toropită sub țolul aspru aud cașul ce-și picură zerul sub bârna de lemn afumată trupul copilului trudit de hârjoană întins pe scândura goală urda proaspătă îmbietoare dulce cum zorile în creștetul munților vântul hăulind înspăimîntă flacăra Florea mioriticul izgonește răgușit lupii monstruoși visele prea grele de atâta imaginație
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ea apoi cu mâinile tremurânde să desfaci plicul și să mângâi rândurile care curg în ochii tăi ca un râuleț grăbit de primăvară să te uiți prin părți și să asculți de unde vine freamătul de frunze ah da și el picură dintre rânduri a toamnă mereu a toamnă uitată să plece din inimă apoi să recitești în căutarea ochilor mei și a cuvintelor ascunse în tăcerile dintre propoziții îți cauți grăbită în buzunar batista ai văzut un licăr printre gene și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a toamnă uitată să plece din inimă apoi să recitești în căutarea ochilor mei și a cuvintelor ascunse în tăcerile dintre propoziții îți cauți grăbită în buzunar batista ai văzut un licăr printre gene și ți-e frică să nu picure până la pietrele de care mi-am legat diminețile cu funii din mătăsurile veșniciilor deseară vei citi și lângă icoane pentru toți ai casei tale singuratice ar trebui să-ți scriu o scrisoare ca pe vremuri iartă-mă poate o mai
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
șarpe de ceață o întindere volatilă impactul și viața mea triunghiul bermudelor din adânc de privire cineva a căzut în ochiul meu drept pare-mi-se când l-am privit ori s-a apropiat în gene de lumină tras înlăuntru picura estetic și a alunecat în inimă țipătul unei lacrimi de fericire nu se aude până departe cu degetele în pleoapa de jos strigă nu mă căutați am coborât într-o viață cuvântul a fost la început sau iubirea am sădit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
negru de noapte Când ceasurile bat a clopote deșarte Și am plătit amarnic semeața cugetare. De mi-ai călcat tărâmul, ți-e veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne, potopul Tău! De lume mă voi ocupa personal. Firesc Am hotărât. De astăzi învăț. Să scriu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Am închis ochii și am visat, fiindcă lumea noastră, lumea care ne devorează sufletele, ni le răpește și ni le torturează, le face să zbiere, să țipe, nu exista. Se pierde printre frumusețile paradisului, își pierde întreaga culoare până la ultimul picur în lupta cu tabloul cromatic creat de paradisul pierdut. Creat de acest paradis uitat de sufletul omului, izgonit de noi, muritorii, dar păstrat, adorat și reclădit de natură, de această zeiță Bendis, de divinitatea absolută. Moldovan Flavia, clasa a VII
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu. Razele soarelui mă mângâiau ușor și liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că voi deveni un om integru, onest, pregătit pentru viață și provocările ei. Te iubesc, cum nici nu îți imaginezi, mamă! Urloi Andreea, clasa a VIII-a Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu” Breaza - Prahova profesor coordonator Diaconu Veronica Lacrimi de prezent Picură stropii de ploaie reci, transparenți și în fiecare pulsează o secundă. Ploaia curge cu timpul ori timpul înșiră mărgăritare de ploaie... Demult, cineva ne-a făcut cadou o dulce povară: ceasul. Dacă timpul n-ar curge nestăvilit, n-am avea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta de metri de zonă accidentată care despărțea tumulusul celtic de drumeag. Opri mașina lîngă vehiculul pompierilor, deschise portiera din spate dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pe masa cenușie a unuia, șiroiau două pîrÎiașe purpurii. SÎnge! Ținîndu-și respirația, Marie ridică ochii și văzu de unde porneau. Pe frontonul menhirului, sîngele părea să izvorască din chiar inima unui semn adînc săpat În granit. Din miezul stîncii sîngele va picura... Un semn În forma literei V. Niște aripi desfăcute. O pasăre. Un pescăruș mort În vălul de mireasă. Niște pescăruși Înverșunîndu-se asupra trupului lui Gildas. O apucă amețeala, care o făcu să-și reamintească cele petrecute În ajun. Să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agățată În hățișurile de la jumătatea drumului Între far și tumulus. În caz că putea fi ceva important, el nu se atinsese de obiect, dar Îi putea arăta locul. Îl urmă, nu fără a mai arunca o ultimă privire pietrei care continua să picure sînge. Mai tîrziu, analiza avea să confirme temerile ei cele mai rele. SÎngele era al lui Gildas. Cursese pe menhir la cîteva ceasuri după ce el murise. * * * - Fratele tău ne-a părăsit... și tot ce găsești tu de făcut e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prăvăli În brațele lui Gwen și izbucni În plîns, cerîndu-i iertare. Era destul de tîrziu În cursul dimineții cînd ea ajunse la fabrica de faianță, unde vestea morții lui Gildas făcuse deja Înconjurul atelierelor. La fel ca vestea despre menhirul care picura sînge. Gwen puse În mod ferm capăt zvonurilor care mai de care mai aiuritoare care Începeau deja să circule. - Primul pe care-l mai aud spunînd că s-au Întors jefuitorii de corăbii se va duce să-și facă pontajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ținea o scrisoare În mînă... Plicul purta o pecete de ceară ruptă În două. Abia cînd așeză mașinal partea desprinsă peste cealaltă văzu ce reprezenta pecetea. Și deveni lividă. Un V. La fel ca semnul de pe frontonul menhirului pe care picurase sînge. Nu era o Întîmplare. Totul se lega. * * * Cerul era brăzdat de nori grei, vîntul Începuse să bată, se pregătea o aversă, dar Marie nici măcar nu-și dădea seama. În picioare pe marginea falezei, Încercă Încă o dată să dea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Am Întîlnit atîtea lucruri inexplicabile Încît... Da, cred În semne. Așa cum cred În lumea de dincolo și În mesajele pe care ea ni le poate adresa, adesea pe căi piezișe. - Și care e, după dumneata, mesajul unui menhir din care picură sînge? El cătă o clipă spre valurile care pătrundeau cu putere sub podeț. - Face În mod evident trimitere la jefuitorii de corăbii. La memoria colectivă a insulei. CÎt despre pasărea săpată În piatră, poate că se referă la Ryannon, zeița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe punctul să Închid un dosar pentru DCR. - DCR, ce e asta? - Departamentul crimelor ritualice... DCR se ocupă de toate omuciderile legate de elemente care, cum să spun? Care depășesc puterea de Înțelegere. Ca de pildă un menhir din care picură sînge. Și, de ce nu, niște călugări fără cap... Marie tresărise. - O omucidere? Așadar fratele meu a fost cu adevărat Împins de pe faleză... - Nu. Murise deja Înainte să cadă. O văzu pălind și Îi propuse să treacă el la volan, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Inteligentă, curajoasă, echilibrată. Numai că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai despre menhirul acela din care picură sînge? Întrebă el. Marie oftă, cercetase monolitul pe toate părțile, sondase crestăturile adînci care desenau semnul păsării, nu dăduse de nimic anormal În afară de urmele de sînge. - A Început să curgă cam pe la 8:30... La cîteva ore după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din acel oribil coșmar care o chinuia iarăși de cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Un specialist În crime ritualice... Un parizian... Își atinsese ținta. Loïc se Întoarse, cu ochii plini de furie. - Dacă n-ai fi declanșat tu tot circul, ăsta n-ar fi debarcat aici! - Poate crezi cumva că un menhir din care picură sînge poate rămîne secret? Dacă vrei să știi, m-a exclus din anchetă, iar eu mi-am dat demisia, acum ești mulțumit? - În sfîrșit o veste bună! - Dar, Doamne sfinte, se Înfurie ea la rîndul ei, cum poți fi atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
renunța la plăcerea de a-i vîrÎ bine În cap realitatea, aprinzînd lustrele și candelabrele, scoțînd argintăria cu blazon și șervetele de masă cu monograma familiei de Kersaint. Conversația, firește, nu se Învîrti decît În jurul poveștii cu menhirul din care picurase sînge. Arthus Încercă să schimbe subiectul, dar Carline și Armelle, fascinate de Ryan, Îl presau cu Întrebările despre ceea ce constituia pasionantul lui domeniu: legendele și riturile celtice amestecate cu elemente de romanesc, așa cum se Întîmpla În acel moment la Lands
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hașiș i se făcuse rău. Lucas continuă. - După părerea tipilor de la laborator, sînt urme care seamănă cu urmele Înțepăturilor de ac. - Asta ar putea să explice cum a reușit asasinul să-i ia sînge ca să-l poată lăsa apoi să picure peste menhir, se hazardă ea cu presupunerea. - Prelevarea unei asemenea cantități de sînge din degete e practic cu neputință. - Dar un menhir din care picură sînge e cu putință? Ar trebui să ceri laboratorului să aprofundeze cercetările. Lucas simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]