3,204 matches
-
mare era iarmarocul din luna august. Pe un teren viran din afara orașului, se instala un bâlci itinerant. Circul cu clovni care ademeneau lumea, barăci cu tot felul de curio zități - femeia cu barbă, cel mai înalt om, cel mai pitic pitic -, tarabe de tras la țintă unde se ofereau premii, ciocane de încercat puterea, corturi cu ghicitoare în palmă, roata norocului, călușei, muzici cacofonice pretutindeni, restaurante improvizate cu fleici și mititei, fum, gălăgie, lumini stridente, mirosuri - distracție, nu glumă. Și mergeam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
doua zi găsesc în cutia de scrisori volumul ei Epitaf, cu dedicația „Surorii mele dragi“. Cu Mircea Suntimbreanu am avut de curând un episod penibil. Îmi era antipatic, fiindcă, de câte ori îi întâlneam în jurul Pieței Rosetti, silueta uriașă însoțită de cățelul pitic, nu-mi răspundea la salut. De știut mă știa de la redacție și din vacanțele la mare, dar probabil că slăbănoaga de corectoare era ca și inexistentă pentru el. Într-o zi, când se descărca pâinea, treceam spre coada cozii, iar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
băieții cu mașini. Se dădeau în vânt după ele. Le lipeau pe caietele lor. Făceau schimb între ei. Pe la 22 de ani scriam într-un poem așa: Mă simt de parcă-aș fi mama mamei mele. Mi-e frică de viața pitică de clanul pitic de clanul cel mare lăsați-mă să fiu nimic lăsați-mă cum sunt: o sperietoare. N-am fost conștientă de ceea ce comunismul mi-a luat decât după 1990. Mai ales când am ieșit prima dată din țară
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Se dădeau în vânt după ele. Le lipeau pe caietele lor. Făceau schimb între ei. Pe la 22 de ani scriam într-un poem așa: Mă simt de parcă-aș fi mama mamei mele. Mi-e frică de viața pitică de clanul pitic de clanul cel mare lăsați-mă să fiu nimic lăsați-mă cum sunt: o sperietoare. N-am fost conștientă de ceea ce comunismul mi-a luat decât după 1990. Mai ales când am ieșit prima dată din țară. Aveam 25 de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
voi aminti nici măcar în treacăt despre comandamentele politice în fața cărora respectivul domn stă smirnă, sau despre haosul și delăsarea din această instituție. Și nu, TVR nu e „un colos cu picioare de lut“, cum se spune, ci dea dreptul un pitic cu picioare de oțel! (2009) Delicatese pentru copii și pensionari Revelionul este, de regulă, cel mai deprimant moment al anului. Presiunea care se exercită asupra noastră, a tuturor, „în noaptea de cumpănă dintre ani“ (bleah, ce expresie grețoasă!) este grozavă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
selectează cîteva exemple și din paginile ei? Pe aici, la Universitate și facultate adică, lucrurile nu sunt bune. Dacă Jean n-a ieșit la facultate președinte de sindicat (mafia a lucrat tare, cel care l-a atacat cu violență fiind piticul Al. Andriescu), pe Universitate președinte a ieșit Pavel (e, automat, membru în biroul senat[ului]). O campanie se pregătise împotriva lui prin articolul din Convorbiri literare al lui Al. D . (dirijat din umbră de Rector, depistat acum de mare plagiator
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
a câștigat, realmente, Între 44,98% și 47% din voturi iar maniștii, brătieniștii, titeliștii (PSD) și maghiarii ar fi putut lesne constitui un guvern cu o bună susținere parlamentară. N-a fost să fie așa și datorită cruntelor pretenții ale piticului asasin Stalin (1,60 m. Înălțime) care nu voia să scape din mână nici o țară din cele care i-au revenit după Împărțeala frățească pe care a avut-o cu slinosul Churchill. În sfârșit, după această mare monstruozitate ruso-română, „alegerile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
democrate din Întreaga lume”: „Măi, tovarăși, nu se poate ca fabrica asta să-mi poarte numele! Numai numele Marelui Stalin, În viață fiind, poate fi dat fabricilor, uzinelor, orașelor, tractoarelor, șuruburilor, mutelcilor, șaibelor, cheilor de 14-17, etc.! Eu sunt un pitic În comparație cu el așa că schimbați-i numele!”. În anii ’60 ai secolului trecut, am regăsit-o În presa vremii cu numele de „Proletarul roșu” și nu știm de ce deoarece proletar verde sau albastru În dungi galbene ne Îndoim că a existat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
chiar minore de câteva minute, să nu ajungă În presa scrisă sau audio-vizuală unele cuvinte neconforme cu ideologia și „morala” socialistă. b.i. 1971 - anul molipsirii de „dictatorită” a lui Ceaușescu Totodată, acest an a fost unul de ruptură dintre pitic și poporul român datorită ideilor cu care gnomul venise din Orientul Îndepărtat odată cu vizitarea Coreii de Nord păstorite de crudul Kim Ir Sen. Aici, ca și În China, a luat contact cu „revoluția culturală” care nu a fost altceva decât
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
special, le tăiau fustele scurte pentru a le mai lungi, chipurile (???) iar băieților le scurtau pantalonii evazați ori le tundeau favoriții și părul lung cu foarfecele vechilor lor meserii de ciobani pe la târlele ceapeurilor sau ale particularilor. În mod curios, piticul buzat ot Scornicești ordonase ca măsura să nu fie aplicată studenților și... fotbaliștilor! De studenți se cam temea că ăștia erau răi de gură și tari În spirit dar de ce oare rezerva fusese aplicată și mingicarilor?! Din păcate, urechiatul nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
deciuplina”, vorba lui Moș Teacă a nemuritorului Anton Bacalbașa. Titlul anapoda Îi sărise-n ochi tov-ului Zamfirescu și pentru că urma să apară pe aceeași pagină cu „iepocala” vizită În România a valorosului prezident al faimoasei Republici Somalia, bun „pretin” cu piticul bâlbâit de la București. b.p. Investițiile la Fabrica de rulmenți Bârlad - strict secrete! Dând și peste astfel de interdicții de la publicare, ne punem această Întrebare: gazetarii de atunci chiar nu fuseseră instruiți pentru aceste cazuri speciale sau chiar și instruirile
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
noastră”. Puse În aceeași balanță, lipsa aprobării atârnase greu În talger. b.v. Despre ceapeuri, mucles! Ele sînt dovada succesului partidului În agricultură! Dacă predecesorul ceaușescului permitea criticarea vreunui colhoz de tip sovietic, atunci regula s-a schimbat după Întronizarea piticului. Ei, bine, li se interzisese ziariștilor să formuleze anumite păreri personale despre soarta și activitatea acestor adunături de pământuri luate, de cele mai multe ori cu japca, bulanul milițianului și pistolul securistului ori al activistului de partid. Cum anul 1968
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unde un jurnalist distrat ori neacomodat suficient cu mașina de scris, a schimbat sensul unei fraze aparținând chiar „celui mai iubit fiu al poporului român”, cum aveau să-i spună lui Ceaușescu ceva mai târziu lingușitorii de serviciu. Iată zicerea piticului vizavi de Avram Iancu, În varianta ziaristului vasluian: „Născut În aceeași vatră a suferinței ca și Horia, a cărui pildă revoluționară l-a Îmbătat (subl.În orig.) În acțiunile sale...”. Evident, Avram Iancu n-avea voie să se Îmbete dar
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
la nunta din titlu îmbrăcat în alb și cu o pereche de aripi în spinare. La final, acest înger aleargă în direcția bisericii în timp ce comuniștii trag în el. și kitschul ăsta încă nu-i nimic pe lîngă kitschul secvențelor cu pitici. Oh, da, cu pitici. Căci în satul lui Mălăele trăiește și un piticuț. și la un moment dat (ține-mă, Doamne, să-mi pot încheia raportul fără să-mi iau cîmpii) vine circul. și piticuțul nostru se îndrăgostește de o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îmbrăcat în alb și cu o pereche de aripi în spinare. La final, acest înger aleargă în direcția bisericii în timp ce comuniștii trag în el. și kitschul ăsta încă nu-i nimic pe lîngă kitschul secvențelor cu pitici. Oh, da, cu pitici. Căci în satul lui Mălăele trăiește și un piticuț. și la un moment dat (ține-mă, Doamne, să-mi pot încheia raportul fără să-mi iau cîmpii) vine circul. și piticuțul nostru se îndrăgostește de o piticuță cu nas roșu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mari au motive să fie triști, deci e mai bine de noi, că rămînem toată viața copii. Atunci de ce vor copiii să devină oameni mari ?, întreabă piticuțul. De proști, răspunde ea. Ba prost e gustul cineaștilor care se folosesc de pitici în felul ăsta : mai întîi le exploatează ciudățenia (pentru că, nu-i așa ?, orice film în care apar devine instantaneu mai oniric, mai artistic) și apoi îi complimentează făcîndu-i copii. Mălăele și Lustig sînt niște sentimentaliști din ăia nereabilitabili : în esență
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
exploatează ciudățenia (pentru că, nu-i așa ?, orice film în care apar devine instantaneu mai oniric, mai artistic) și apoi îi complimentează făcîndu-i copii. Mălăele și Lustig sînt niște sentimentaliști din ăia nereabilitabili : în esență, îi iau de sus și pe pitici, și pe copii nu sînt în stare să-i privească nici pe unii, nici pe alții, ca pe niște oameni. și stați, că încă n-am ajuns la mireasa care are pe gît o pată în forma hărții Romîniei. și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
moment hitchcockian din Omul care știa prea multe (1934). Ceea ce nu înseamnă că Mălăele i-a studiat pe Hitchcock și pe Spielberg ; dacă i-ar fi studiat, ar fi descoperit, poate, că arta cinematografică nu se face umplînd ecranul de pitici cu nas de clovn și de mirese pătate simbolic. Nunta mută e, întîi de toate, filmul unui om lipsit de cultură cinematografică. Astea fiind zise, regia lui e mai puțin stîngace decît a multor veterani. Singura lui inepție frapantă este
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu mai pridideam să văd, să cunosc cât mai mult frumusețea deosebită a muntelui, pentru mine fiind o noutate. Ne aflam sus, la peste două mii de metri, în locuri în care brazii falnici de la poalele muntelui fuseseră înlocuiți cu arbuști pitici și ierburi suculente pentru brânzeturi de calitate... Tare frumos mai era timpul la început de septembrie, cu un soare blând ce emana o lumină galbenă ca mierea florilor de tei! De sus priveam în depărtări străvezii, cu priviri iscoditoare ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
genul de discurs care-l recomandă pe acest erou al mulțimii stă sub semnul a ceea ce Michel Lacroix numește megalografie ămégalographieă. Se află aici substanța oratorică și fascinul exercitat de către dictatorii secolului XX ? Este delirul maselor ceea ce va constitui suportul piticilor deveniți uriași genocidari precum Hitler ? Caragiale nu fixează îngrijorat viitorul din perspectiva succesului politic repurtat de Coriolan, succes derivat din discurs, însă acest gen de magnetism există, iar revolu- ționarismul junelui furios este convertibil în ulteriorul său radicalism instituțional. Sosa
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
încă din copilărie să răzbesc ușor, elegant, fără sforțări vizibile, fără transpirație, icneli și poticneli, atât în anii de școală, cât și în cei ce au urmat. Începuturi Aș vrea să merg din nou la școală, în clasa-ntâia, la "pitici", să mă apropii cu pași mici, să mă așez în banca goală, să scot penarul și abecedarul și-n liniștea aceea mută, să-mi iau viața înapoi tot buchisind la "oi" și "boi"! De mic, fără să mi se ceară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mei Închiși. Ele apar și dispar, fără ca observatorul somnoros să participe la ele, dar se deosebesc esențial de imaginile din vis, căci el este stăpân pe simțurile lui. Deseori sunt grotești. Sunt sâcâit de profiluri de tâlhari, de câte un pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu flori care Încadra pământul lui roșiatic. După o noapte umedă, terenul căpăta un luciu maroniu și liniile albe erau revopsite cu cretă lichidă, dintr-o găleată verde, de către Dmitri, cel mai scund și mai bătrân grădinar al nostru, un pitic blajin, cu cizme negre și rubașcă roșie, care se retrăgea Încet, Încovoiat de spate, În timp ce trasa linia cu pensula. Un gard viu din tufe de mazăre siberiană („acacia galbenă“ din nordul Rusiei), cu o deschidere În mijloc, care corespundea cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Carpen, caprifoi, plop piramidal. Ah, ba nu! O foaie Împăturită!“). Desigur, de multe ori sunt În stare să determin poziția geografică a cutărui sau cutărui parc după o caracteristică anume sau după o combinație de caracteristici; bordurile ca niște cutii pitice ce Încadrau aleile Înguste presărate cu pietriș, care se adunau laolaltă ca personajele unei piese de teatru; o bancă lungă, albastră, sprijinită de un gard viu de tisă, de forma unui cub; un strat pătrat de trandafiri Încadrat de un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să intru și să ies pe poarta cetății. S-a uscat, acolo, în par. Dumnezeu să-l hodinească... Atunci au plătit cu capul și boier Lazea Pitic și Șandru de Dorohoi și alți boieri, mai mari, mai mici, judecați pentru "hiclenie de țară". Și domnia ta minune! ai scăpat basma curată. O fi pus o vorbă bună soru-sa de apărătură? Ce apărătură?! Cine?! Aista?! Aista-i turc! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]