2,546 matches
-
12 iulie 1713 este martor la proces pentru semnele de hotar cu mănăstirea Galata<footnote Ibidem, documentul 453, p. 400 footnote>. Iustin este egumen între 1718-1728. El apare ca martor la 1 martie 1718, când se vinde o casă cu pivniță și loc pe Ulița Rusească de la Gheorghiță călăraș către Diamandi mare medelnicer<footnote Ibidem, documentul 553, p. 483 footnote>, apare cu Neofit călugăr la Cetățuia, la 26 februarie 1720 când fiul lui Neofit dăruiește mănăstirii Cetățuia două vii de câte
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai 1739 este martor în procesul unor dugheni se amintește de Neofit fără însă a-l prezenta ca fiind egumenul de la Cetățuia. Neofit este egumen al mănăstirii din 1739. S-a judecat pentru neplata unei chirii pentru un loc de pivniță<footnote Ibidem, documentul 317, p. 228 footnote>. La 20 martie 1739 egumenul Neofit al Cetățuiei apare într-un document prin care este însărcinat să trimită ajutor la Sfântul Mormânt<footnote Ibidem, documentul 352, p. 254 footnote>. La 16 octombrie 1741
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Cetățuiei. Acesta este Hristofor<footnote Ibidem, documentul 577, p. 354 footnote>. Tot Neofit în 31 august 1742 se judecă pentru o casă din fața Uliței Rusești<footnote Ibidem, documentul 43, p. 32 footnote>, la 29 februarie 1742 se judecă pentru o pivniță de pe Podul Hagioaiei<footnote Ibidem, documentul 194, p. 108 footnote>, iar la 31 august 1752 Mihail Racoviță scutește mănăstirea de dări pentru repararea zidului, a caselor și chiliilor, iar cu banii rămași să ajute Sfântul Mormânt<footnote Ibidem, documentul 662
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
stare, pentru bunica lui, să facă orice; chiar se schimbase În bine, după multă vreme, e drept. Dacă nu cumva și el o stricase nițel pe bunică, urcînd-o prea des pe motocicletă și coborînd-o, uneori, prin cine știe ce bar de noapte, pivniță sau pușcărie cîndva, cocoțînd-o acolo, alături, pe un scaun Înalt, să vadă și ea că viața de noapte nu era chiar ușoară. Cu baba la iarmaroc! - lui Thomas Îi plăcea nemaipomenit. O privea cum gustă din votcă, cum trage din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cumpărături nu ne lăsau. Face o figură lividă. Am rămas între patru pereți. Atât. Jowida spune mai multe. - Am făcut parte dintr-o rețea care dădea lecții private pe ascuns, la mine acasă sau la vecini, de cele mai multe ori în pivnițe. Am avut în timp cam 300 de eleve. Veneau pe rând, câte zece, cam câte o oră fiecare grupă. Am zis că este un cerc de țesut covoare, că le învăț să țeasă. Vecinii mințeau cot la cot cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebui să fi eliminat până și din memorie rustica practică, uitată de tatăl lui Cipriano Algor. Din fericire mai sunt cărțile. Le putem uita pe un raft sau în cufăr, le putem lăsa pradă prafului și moliilor, abandona în întunericul pivnițelor, putem să nu ne uităm la ele și să nu le atingem de ani de zile, dar lor nu le pasă, așteaptă în tăcere, închise în sine pentru ca nimic dinăuntru să nu se piardă, momentul care vine mereu, ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Originalitatea localului o dau farfuriile umplute cu pepperoni care înlocuiesc clasicele alune, măsline, grisine sau sărățele. Se pare că pepperoni stimulează grozav consumul de alcool. Ca și cum acest consum ar fi trebuit stimulat. Bistroul are doar parter, iar dedesubt există o pivniță în care se intră printr-un chepeng aflat în spatele tejghelei. Mai trebuie spus că lumina e cât se poate de intimă - domnului Claude nu-i place să arunce banii pe fereastră -, iar atmosfera e întreținută de un difuzor la care
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lui Roman. Darmite ei, în Polonia. — Asta cam așa e, confirmă Roman. — Unde-o fi Claude, că nu l-am văzut? se impacientează Kiril. Mâine-mi vine un transport de pepperoni. Deschid lista de comenzi. Domnul Claude se află în pivniță împreună cu domnul Sami Hirsch, agent de asigurări. Patronul bistroului tocmai s-a decis să-și facă o asigurare împotriva inundațiilor. Unii, mai suspicioși, s-ar putea mira că l-a apucat prevederea tocmai duminică seara, dar o asigurare este o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
La revedere, domnule Lionel și, vă rog, nici o vorbă despre năravul Fatimei: e o femeie respectabilă. Sau, mă rog, a fost. Lionel iese pe ușă și se îndreaptă spre serviciu. E ora 8.10. Roman și Claude se află în pivnița bistroului. Roman are la picioare o uriașă geantă cu scule și un pachet plin cu țevi de diverse mărimi. Claude deschide un robinet din care nu curge nici o picătură de apă. — Am închis alimentarea cu apă de la conducta principală și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de la procuratură. Mai mulți curioși stau în preajma perimetrului blocat de poliție. Clovis se agită cel mai tare. Lionel plătește și coboară. Taximetristul oprește motorul, coboară și îngroașă rândurile curioșilor. Lionel nu îndrăznește să se-apropie: pompele care scot apa din pivniță îl fac să se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet cât îl țin plămânii, după care se face mic, să nu-l fi auzit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Toată lumea știe de înclinația lui spre băutură. A lui Roman, nu a lui Clovis, încearcă Liliane să înlăture orice posibil echivoc. Mie, când mi-a montat chiuveta, mi-a băut trei sticle de Courvoisier de la lichidarea fondului de comerț al Pivnițelor Costellot. E drept că nu mi-a mai cerut nici un ban pentru manoperă. N-are rost să mai vorbim: o altă coincidență nefericită. — Două coincidențe mortale. Ghicitoarea ne-a spus exact - se corectează - le-a spus exact cum o să moară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de scuze. Aduc imediat altă sticlă. Lionel se simte obligat să-i îndulcească lui Robert pierderea a două mii de euro: — Sticla asta puteți s-o vindeți la pahar, ca vinul casei. — La bețivi, intră în vorbă Liliane. Gustave coboară în pivnița cu vinuri. Toată lumea îl urmărește cu privirea, ca pe un condamnat la moarte. Numai că Gustave nu s-a născut ieri și nu se lasă păcălit de un client cu toane. După ce stă fix două minute în beci, revine exact
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și mai toarnă puțină Coca. Mai gustă o dată. Satisfăcut, se întoarce spre Gustave și-i spune: — Abia acum e perfect. Mie-mi plac vinurile mai dulci. Gustave leșină. E prins în ultima clipă de doi picoli care-l târăsc în pivniță. Lionel îi toarnă niște carcalete de Château Pétrus și lui Robespierre, care e pe cale să-și schimbe complet părerea despre bărbații cu ochelari. Robert se pregătește să anunțe felul de rezistență al serii. Scutură un clopoțel și dă impresia că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
jos din patul primit ieri cadou de la hotelul de lângă gara din Nantes - pat căruia îi cunoaște toate arcurile pe dinafară - este să deschidă ușa de la balcon. Trebuie să aerisească pentru că majoritatea obiectelor de decor primite provin din magazii, debarale, garaje, pivnițe și poduri. Vede de pe balcon că în jurul casei s-au adunat deja câteva sute de simpatizanți ai mișcării Salvați-l pe Lionel! Se ferește deocamdată să fie văzut, pentru a nu da ocazia unor strigăte care i-ar putea trezi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de‐ar fi și moartea ta, Puiul mamii, dumneata. 7 februarie 1989. Deva SCRISORI CĂTRE MAMA Să mai vii pe‐acasă, mamă, Să mai vii de peste moarte, Uitătorii fii te cheamă De departe, prea departe. Scara podului se frânse, Scara pivniții e bună. Pe pereți un fel de plâns e, Om cu om nu e‐ mpreună. Apa din fântână are De la moartea ta încoace Gust de lacrimă și sare. Mamă, tata ce mai face? Prin comuna noastră oarbă Nu mai vine
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Șopti speriată: - Zice lumea că a mai rămas unu’ acolo. Unul Chiru. Din neamul lui Ioanidis, care aveau palatul unde era casa Pionierilor. Chiru n-a vrut să plece și l-au prins apele într-o casă, bodegă, ceva cu pivniță. Mai este Cherhanaua și zice că ar sta acolo. Alții spun că l-ar fi lăsat dinadins, că știa nu știu ce lucruri grele despre unul altul care era mare în ceceu. Stătuse în pușcărie, sau în lagăr cu ăla. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin lume, dați cu var până la jumătatea tulpinii, pentru ca varul să-i apere de furnici și de alte gângănii; toamna, se culeg merele mari, roșii, se așază în lădițele care sunt duse apoi în pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu patru, cinci rânduri de sârmă. La mijlocul lui octombrie 2005, în grădina aceasta, sub unul dintre merii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Kawabata e doar un personaj. -S-o crezi dumneata, mai spune Antoniu, smulgând din mâinile readactorei caietele, și ieșind trântind ușa. Final de carte -Kawabata, nu era singura editură, sunt zeci, poate sute.... O să mai Încerc. Mai nou, locuiesc Într-o pivniță, sub cinematograful ,,Gloria,,. Din cimitir, am fost alungați eu și familia cu cei doi copii, de oameni care vin și-și plâng morții. Ne-au reclamat, că ,,pângărim,, cimitirul Ă a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a pângări Înseamnă a murdăriă și, au chemat polițiști ca să ne măture de-acolo. Nu mai am curajul să mă Întorc, și oricum, din cauza frigului mi se umflaseră picioarele și mă dureau Îngrozitor rinichii. Am descoperit scara care duce la pivnița de sub cinematograf, cu totul Întâmplător: mergând prin oraș fără speranța că voi găsi un adăpost pentru noapte, am ajuns și În preajma cinematografului. Un câine s-a apropiat de mine, gudurându-se. I-am vorbit, l-am mângâiat, i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
căutând un evadat periculos, și au dat peste un mort, și un câine care nu s-a dezlipit de trupul lui, până nu a fost lovit cu picioarele și gonit cu urlete bestiale. Legistul a ieșit de câteva minute din pivniță, după ce a plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iulie 1849, orașul și cetatea Timișoara, unde garnizoana imperială era asediată de forțele revoluționare maghiare. Bombardamentele masive asupra cetății asediate, reducerea considerabilă a cantității de alimente, întreruperea aprovizionării cu apă potabilă, distrugerea de locuințe, aglomerarea populației în clădiri subterane și pivnițe, creșterea vertiginoasă a numărului răniților și morților au constituit factori favorizanți ai holerei și tifosului exantematic. Bombardamentul din 6 iulie 1849 a incendiat spitalul civil și al mezocordienilor, aducând pagube și spitalului militar. Răniții și bolnavii au fost evacuați în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pământul își spală tristețile, rănile, nervii exibați în sinceritatea copacilor, în pielea lui zgâriată, murdară, de animal liber, neocrotit, expus fără milă. zile de februarie, în voi e melopeea seminței gata de încolțire. întunericul când coborâți în noapte ca-n pivnițe cu vinuri de-ntuneric, să nu uitați să luați cu voi trei drobi de sare zgrunțuroasă și cel mai scurt cosor al lunii, să v-așezați cu toate la o masă. când vinul de-ntuneric vă încolțește venele și vintrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
erau dovada calităților deosebite ale casei. Teama de Dumnezeu nu trebuia nici ea uitată. Și legile, și regulile. Și Comisia Medicală Regală, în special directorul general Höjer. Și Comisia Socială. Apoi a arătat spre valizele mele: Le punem jos, în pivniță, a spus ea. E tot ce are cu el? Da, a răspuns tata. Tot. Apoi el și-a luat rămas-bun de la mine. Sau, mai bine zis, nu și-a luat. Voia să evite orice fel de sentimentalism. în special ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și ceasurile. Spațiul și timpul. Poate casa se afla deasupra râului Ume. Sau poate era râul Vindel. Ca toți ceilalți din Västerbotten, eu îi spun Râul. Deasupra lui se afla casa. Prin urmare, într-una din valizele care ajunseseră în pivnița de sub casă se aflau darurile primite cu ocazia terminării școlii. Și a plecării mele. Tata îmi dăduse o muzicuță. Ea ar fi trebuit să țină, într-un fel lipsit de pretenții, locul cântatului mamei la pian. Și al pianului automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]