6,847 matches
-
fund, spre norocul meu nu m-am lovit prea tare, m-am uitat în sus și l-am văzut pe Remus Frunză aplecat peste parapetul postului de observație, de unde mi-a spus cu voce hârâită să alerg cât mă țin plămânii, fiindcă acum e vai de viața mea, că m-ar ajunge din urmă și dac-aș avea un avans de două sute de metri, și atunci am simțit că mă ustură mâna și uitându-mă, am văzut că-mi curge sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
făclia, și atunci mi-am adus aminte de dârele de catran care împânzeau lanul, auzind în același timp cum, sfârâind, iau foc, și deja știam ce-o să urmeze, de ce au zis că n-am decât să alerg cât mă țin plămânii, flăcările au și ajuns lângă mine, am văzut cum șerpuiesc prin grâu, grâul încă nu luase foc, și atunci toată lumea a început să strige, și ai noștri, și ai lor, cu toții au ieșit din lan, între timp focul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fi cazul să mă întorc și să ies din lan, pentru că și paiele, și grâul ard ca untdelemnul, dar cu toate astea n-am putut să mă întorc, cu toate astea am continuat să alerg direct spre flăcări, gura și plămânii mi se umpluseră de fumul negru și usturător, simțeam că mă apucă tusea, urlând și agitându-și mâinile în aer, cineva a trecut în goană pe lângă mine, dar nu l-am recunoscut, am alergat în continuare spre flăcări, știam c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zahăr, dar nu era prea bună, mă și certase tata când a observat. Și de vreo trei ani nu mai mâncasem nici un fel de fructe exotice, și de-aia am luat-o la picior spre strada Hangya cât mă țineau plămânii. Rumoarea se auzea bine de departe, când am dat colțul, am văzut și coada, se întindea până în mijlocul străzii, să tot fi avut vreo patruzeci de metri, în spate stăteau și câte patru-cinci unul lângă altul, dar la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de beton, nopțile îmi erau terorizate de teama că o să mă sufoc sub plapumă, mi-a spus să nu mă gândesc la sufocare, să-mi imaginez cum stau în vârf de munte, lăsând aerul proaspăt și curat să-mi umple plămânii, am și încercat să-mi imaginez, dar degeaba am închis ochii, tot numai întuneric era, și mă gândeam că, dacă rămân blocat în cotlonul ăsta, n-o să mă mai găsească nimeni, niciodată, o să mor și-o să rămân acolo pe vecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
voiau să nu răcească. Lucas parcurse rapid raportul de autopsie și se duse spre Marie, care stătea la marginea falezei. - Legistul e sigur de concluzii? Întrebă ea cu voce surdă, fără să se Întoarcă. - A găsit apă de mare În plămîni și o concentrație anormală de antidepresive În sînge. Lexomil. Jandarmii recuperaseră două tuburi goale dinn buzunarele lui Loïc. Marie se gîndi la fratele ei, venit s-o vadă atunci cînd ea era În comă. De ce nu avusese puterea să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la căderea serii va trebui să le ude. Continuă să citească Tout l’Univers, sau cărți din colecția Cent questions sur; Michel absoarbe cunoștințe. De asemeni, pleacă adesea cu bicicleta pe drumurile de țară. Pedalează din toate puterile, umplându-și plămânii cu mireasma eternității. Eternitatea copilăriei este o eternitate scurtă, dar el Încă nu știe; peisajul defilează. La Charny n-a mai rămas decât o băcănie; Însă dubița măcelarului trece miercurea, cea a negustorului de pește vinerea; adesea, sâmbătă la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Fac mari eforturi să nu izbucnesc În plîns. Lissy... ce mai pot să fac acum ? Ce ? — Du-te, spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gîfÎind, cu plămînii arzîndu-mi. CÎnd ajung la șosea mă uit Înnebunită În stînga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
agasa. Țigările pe care le aprindea erau fără număr. Uita de cele mai multe sau le rupea. Zăceau ca niște bețișoare de cretă În scrumierele de cristal. Dar și organismul lui șchiopăta. Meteahna sa biologică era predispoziția spre o inimă slabă și plămâni șubrezi. Prelungirea vieții nu constituia Însă unul din țelurile lui Ravelstein. Riscul, limitele, umbra morții erau pezente În fiecare clipă din viața lui. Când tușea, auzeai ecoul colectorului de apă din fundul unei mine. Am Încetat să‑l mai Întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pachet de Marlboro. Rosamund Îi fusese studentă și el o Învățase că un discipol al lui trebuie să Înțeleagă - trebuie să pătrundă fundamentele și asumările sistemului ezoteric. Și ea a Înțeles, desigur, că Ravelstein de‑abia Începuse să respire cu plămânii lui și că fumatul Îi era dăunător, primejdios - cu siguranță interzis. - Nu‑i nevoie să‑mi spui că‑mi face rău să fumez. Dar dacă n‑aș fuma, mi‑ar face și mai rău, i‑a declarat el lui Rosie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
susținut de vechimea lui În spital - cardiologul‑șef. Nu vorbea mult. Nu avea nevoie. - Domnule Ravelstein, Îți dai seama că abia ai ieșit de sub terapia intensivă? Numai cu câteva ore În urmă nu puteai să respiri. Și acum Îți umpli plămânii șubrezi cu fum? E un lucru foarte grav, a spus Schley aruncându‑mi și mie o privire rece, piezișă. Firește, eu n‑ar fi trebuit să‑l las să‑și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Rosamund În adâncurile ei, când se dusese să‑i cumpere țigări, Abe avea să facă neabătut tot ce făcuse Întotdeauna. Nu va juca niciodată rolul ipohondrului. - Domnule Ravelstein, Îți cer să renunți la țigări până când ți se mai ameliorează starea plămânilor. Ravelstein nu a scos un cuvânt, s‑a mulțumit doar să dea din cap. Dar nu În semn de acceptare. Nici măcar nu se uita la doctorul Schley - privea dincolo de el. Schley nu era medicul lui primar. Doctorul Abern era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
la reanimarea secției de cardiologie și acolo, În acea noapte, am suferit un infarct. Dar despre asta nu‑mi prea amintesc. Nici de sala de reanimare de la boli pulmonare, unde am fost mutat ulterior. Rosamund Îmi povestește că ambii mei plămâni erau cotropiți de pneumonie. Un aparat respira În locul meu - tuburi mi‑erau băgate pe gât și În nas. Nu știam unde mă găsesc și nu eram conștient că Rosamund dormea alături de mine, pe un pat pliant. Își petrecea adeseori nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
diversele spitale și, cu acea stupiditate firească omului teafăr, sănătos, m‑am gândit cum ar fi dacă eu aș zăcea lungit acolo, conectat la tot felul de mașinării care te mențin În viață. Și iată că acum eu eram muribundul. Plămânii Îmi cedaseră. Un aparat respira În locul meu. Fiind inconștient, nu știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul meu (presupun că era capul) clocotea de vedenii, năluciri, halucinații. Care nu erau visuri sau coșmaruri. Coșmarurile au o portiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o serie de paturi de campanie, pliabile. Nu se dădea nici un film. Sutele de scaune din sala de cinematograf se Înșirau goale. Am Înțeles că aerul din ea era tratat Într‑un fel special și că‑ți făcea bine la plămâni să‑l respiri. Îți grăbeai vindecarea dacă‑ți petreceai noaptea acolo. Așa Încât m‑am alăturat altor vreo șase pasageri și m‑am culcat. Soția mea trebuia să vină a doua zi să mă ia. Mașina era parcată undeva În apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai mult. PARASCHIV: Cum adică? MACABEUS: Te cureți. Te duci pe copcă. PARASCHIV: Ia te uită! MACABEUS: Da, da, îți vomiți plămânii... Știu eu. PARASCHIV: Ia te uită! Vrei una peste bot? MACABEUS: Da. Drept să-ți spun, tare aș vrea să te văd că-mi dai una peste bot. Hai, dă-mi una peste bot! Crezi c-o să mă doară? Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
am strâns noi, cu ce chin, cu ce trudă, vorbesc generația mea, într-un întreg ev mediu. Știi doar bine că nu mai prididim - am inventat calculatorul, am inventat orașul-mașină, banda rulantă, uzinele Ford, pescuitul oceanic, telefonia mobilă, sateliții, radarul, plămânul de fier... și uite că nu facem față. Mlaștinile Stixului, îți amintești? Până și marii zei nu îndrăzneau să calce jurământul pe Stix. Ei bine, le-am asanat, le-am redat agriculturii, acolo au fost dezvoltate primele monoculturi modificate genetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pus în temă. Ai avut și timp de orientare, suficient, gândesc... Băcănel zâmbi încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Băcănel zâmbi încurcat, șovăitor: - Dom’ Goncea, evenimentele se arată prea grave, după cum văd eu că le e mersul. Poate că ar trebui să puneți unul mai tânăr, mai cu plămâni. Nu vedeți, acuma, la evenimente, trebuie să țipi, să ai plămâni de măgar, să urli la haut-parleur, că altfel nu te crede nimeni. Te mai și huiduie, aruncă cu bolovani, cu petarde. Îmbulzeală și agitație mare la revoluția asta, ce mai! Zău, nu e pentru mine. Stau prost și cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cu metodă! Oameni serioși, conștientizați, cu activitate de bază, pregătiți de noi cum se cuvine. Pe matale doar vă cheamă să le fiți președinte. De urlat la chestia aia de care ziceai mai adineauri, urlă ei, nicio problemă. Are plămâni zdraveni, sănătoși, are experiență, are tot ce le trebuie să fie convingători. Matale doar stai în față și aprobi. Și mai citești câte o chestie care vine de la centru. Lăsați pe noi organizatoricul, ce să vă mai problematizați, la anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
general. Se răsuci și privi spre capătul cozii de lângă el, unde se așezase Aspasia. Nu o mai zări. Era ferm convins că-și face și radiografie. Nu vii la laborator numai pentru coprocultură. Faci cel puțin și un control la plămâni. Pate chiar și ceva analize de sânge. La anii ăștia nu știi niciodată... Și dacă știi, la ce te-ajută. Stelică le știa pe toate, avea un geamantan de analize. Le păstrase încă de când fusese arestat în ’43 și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sânge. La anii ăștia nu știi niciodată... Și dacă știi, la ce te-ajută. Stelică le știa pe toate, avea un geamantan de analize. Le păstrase încă de când fusese arestat în ’43 și-i găsiseră la Văcărești chestia aia la plămâni. S-a tratat o viață, s-a operat de nici el nu mai știa de câte ori, și la ce i-a ajutat. A avut doar noroc că a rezolvat-o acasă, repede. În nici două săptămâni și-a făcut transferul definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
celulă, pentru că... Îți dai seama ce-i viața, Vergilică? Când ia pă câte unul la distrugere, nu-l mai lasă până într-a șaptea viță. Nepot și băiat de profesori și s-a profilat pe haznale. Încercă să râdă. Dinspre plămâni, sfârșeala aceea se scurgea, ca o apă răcorelnică, înspre picioare. Amorțea toropit, cu carnea dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cheaguri negre de sânge, scorțoase, cu zdrențe de piele atârnând ca țoalele păduchioasei de cerșea la intersecție, chiar în față la „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), cu coastele albicioase, supte de orice urmă de carne, cu plămânii uscți și mațele strânse în ghemotoace vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la naiba, ia ceea ce ți se cuvine, acționează, acționează. - Și ce mai faci? am întrebat-o. Ea a tras un fum și s-a uitat o clipă la baterist. Cavalcada de sunetele percutate devenea insidioasă, bubuielile se loveau de pereții plămânilor. S-a reîntors mișcându-și capul în ritm și a stins țigara în scrumieră. - Lucrez, fac man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori poate deveni plicticoasă rău. - Bine, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]