15,900 matches
-
în legătură cu relația dintre markerii inflamației și calcificările vasculare. Alterările calcifice arteriale cuantificate ecografic și radiologic au fost proporționale, într-un studiu cross-sectional [GuØrin et al., 2000] cuprinzând 120 de pacienți hemodializați cronic, cu vârsta, starea microinflamatoare exprimată prin nivelul fibrinogenului plasmatic și durata prezenței în program de dializă cronică. Wang și col. [2003] au raportat un risc crescut de calcificări valvulare la pacienții tratați prin dializă peritoneală care prezentau niveluri serice ridicate ale proteinei C reactive și ale fibrinogenului. De asemenea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
calciului a fost, cum era de așteptat, mai ridicată în grupul celor care primeau săruri de calciu, iar hipercalcemia a fost mult mai frecventă la aceeași categorie de pacienți. Mai mult, subiecții care primeau săruri de calciu prezentau un nivel plasmatic al parathormonului sub limita dezirabilă la pacienții dializați, de 150-300 pg/ml, situație în care riscul de depunere a sărurilor de calciu în țesuturi, cauzată de turn-over-ul osos redus, este mai mare. La finalul studiului, după un timp de urmărire
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
contradictorii sau incomplete, care va fi atitudinea nefrologului în problema reducerii riscului de apariție/progresie a leziunilor calcifice cardiovasculare? în opinia experților [Hergesell și Ritz, 2002], conduita rațională în lumina cunoștințelor actuale este următoarea: în cazul în care (a) concentrația plasmatică a fosforului este în limite normale în condițiile unei doze relativ reduse de carbonat de calciu, (b) concentrația serică a calciului se situează în limite normale și (c) nu există semne de calcificări ale țesuturilor moi, se va continua cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
asemenea, nefrologul trebuie să se asigure că fixatorul de fosfor este administrat corect, adică în timpul mesei, în doza adaptată la cantitatea de alimente. Nu în ultimul rând, trebuie verificată eficiența dializei (Kt/V efectuat lunar!); în cazul în care concentrația plasmatică a fosforului continuă să rămână ridicată (sau sunt necesare doze inacceptabil de mari de CaCO3, adică mai mari de 3-4 g/ zi), administrarea de sevelamer hidroclorid reprezintă o opțiune pentru pacienții cu speranță de viață mare și șanse minime de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by P. Gusbeth-Tatomir, D.J.A. Goldsmith, A. Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91911_a_92406]
-
în alimentație a grăsimilor mononesaturate și polinesaturate scad acest risc (12). National Cholesterol Education Program recomandă limitarea consumului de grăsimi saturate, inițial la mai puțin de 10% din aportul caloric și, dacă nu se obține o scădere adecvată a colesterolului plasmatic, la mai puțin de 7% din aportul caloric (13). Există două categorii mari de acizi grași polinesaturați (AGPN) în funcție de poziția primei duble legături în lanțul de atomi de carbon: omega (ω)-6 și omega (ω)-3. Acizii grași (AG) ω-6
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
AGPN ω -6 au și proprietăți antitrombotice, dar mai reduse comparativ cu AGPN ω-3 (14). Efectul antiagregant plachetar al AG din această categorie este mediat de prostaglandina E 1. S-a demonstrat că o dietă bogată în AGPN scade colesterolul plasmatic și că scăderea colesterolului se asociază cu reducerea incidenței bolilor cardiovasculare aterosclerotice. Cu toate acestea, aportul zilnic de AGPN nu trebuie să depășească 7-10% din caloriile zilnice, întrucât există dovezi că un consum crescut de AGPN determină hiperreactivitate plachetară și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
grași mononesaturați (AGMN) sunt acei acizi grași care prezintă o singură dublă legătură în lanțul de atomi de carbon. Cel mai frecvent întâlnit în dietă este acidul oleic, a cărei sursă principală este uleiul de măsline. Dacă scăderea concentrației colesterolului plasmatic determinată de AGPN se datorează atât scăderii LDL, cât și a HDL -colesterolului, în cazul AGMN există avantajul scăderii selective a LDL-colesterolului cu o creștere a HDL-colesterolului. AGMN cresc activitatea receptorilor LDL, cu creșterea clearance-ului acestor lipoproteine, explicând astfel reducerea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
a agregării plachetare, la un nivel mai redus însă comparativ cu cel al AGPN (24). Studii epidemiologice au demonstrat că dietele hiperlipidice ale populațiilor din țările mediteraneene (în special Grecia și sudul Italiei) se asociază cu niveluri scăzute ale colesterolului plasmatic și cu o incidență redusă a bolilor cardiovasculare aterosclerotice. Aceasta se explică, în parte, prin faptul că principala sursă de lipide în dieta mediteraneană este reprezentată de uleiul de măsline, bogat în AGMN. Asocierea negativă dintre dietele de tip mediteranean
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
monitorizării pacientului. În insuficiența venoasă cronică secundară bolii varicoase sau unui episod trombotic, doza de 50 100 mg/zi, cel puțin 60 de zile, ameliorează semnificativ presiunea venoasă în venele safenă și tibiale, prin efectul asupra factorilor trombotici și vâscozității plasmatice (95). În consecință, sulodexid este o medicație sigură, fără risc de sângerare, benefică pentru toate stadiile de insuficiență venoasă cronică. La pacienții vârstnici este indicat în mod particular atât ca profil de siguranță, cât și ca tolerabilitate și ușurința manevrării
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Lucian Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/91951_a_92446]
-
de Rustitzki, datorită localizării medulare a procesului patologic, tinde să fie în ultimul timp modificată, astfel că, Apitz propune denumirea de plasmocitom, având în vedere proliferarea patologică a acestor elemente, denumire adoptată și de autorii anglosaxoni. Odată cu studierea modificărilor proteinelor plasmatice, în cadrul acestei boli au apărut denumirile de Plasmocitom γ, β sau α . CAPITOLUL I 1. Hematopoieza și organele hematopoietice Pentru înțelegerea semnificației modificărilor cantitative și calitative ale celulelor sanguine, sunt necesare cunoștințe, cu privire la, structura fundamentală a organelor hematopoietice
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
de mielom la care prezența proteinelor Bence-Jones nu este asociată cu un nivel mai ridicat de imunoglobuline în sânge. Caracteristica esențială a proteinelor mielomotoase, ca și a celor Bence-Jones, este aceea că, ele sunt proteine omogene fiind sintetizate de celulele plasmatice care provin din malegnizarea unei singure clone. Din această cauză proteinele mielomotoase au fost denumite și imunoglobuline monoclonale, iar bolile la care determină, gammopatii monoclonale. Frecvența cu care apar gammopatiile monoclonale într-o populație dată, arată procentul fiecărei clase de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
în urină datorită greutății moleculare mici. Ele sunt detectate în ser prin electroforeza curentă, dar pot fi demonstrate și prin tehnici imunoelectroforetice. S-a arătat că proteinele Bence-Jones reprezintă lanțuri ușoare, libere din care se fac molecle mari de proteine plasmatice. Când sinteza lanțurilor ușoare și grele este echilibrată, iau naștere globulinele mielomotoase plasmatice; când lanțurile ușoare sunt în exces apar proteinele Bence-Jones. La peste 50% din bolnavii cu mielom apare insuficiența renală. 1.3 Simptomatologie clinică Manifestările generale sunt necaracteristice
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
curentă, dar pot fi demonstrate și prin tehnici imunoelectroforetice. S-a arătat că proteinele Bence-Jones reprezintă lanțuri ușoare, libere din care se fac molecle mari de proteine plasmatice. Când sinteza lanțurilor ușoare și grele este echilibrată, iau naștere globulinele mielomotoase plasmatice; când lanțurile ușoare sunt în exces apar proteinele Bence-Jones. La peste 50% din bolnavii cu mielom apare insuficiența renală. 1.3 Simptomatologie clinică Manifestările generale sunt necaracteristice: foarte frecvent, bolnavul prezintă astenie de intensitate variabilă; febră - în legătură cu diferite infecții supraadăugate
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
minute la 370C. Reactivi :ureea și N-propil-4 (-2.6 dinitro-4 clorobenzil) - indicator de amoniac. Alți reactivi includ: benzi, pigmenți, surfactanți, stabilizatori. Valori normale: 15.0 - 42.9 mg/dl. 2.5. Determinarea proteinelor serice 2.5.1 Determinarea globulinelor Globulinele plasmatice, reprezintă o clasă heterogenă de proteine, prin electroforeză, separându-se α1, α2, β1, β2, γ globuline. Grupul α globulinic conține parțial lipo și muco-proteine, în grupa α2 intră ceruloplasmina(globulina cu Cu), părți ale complementului seric; de β globuline se
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
proteine ca: crioglobuline, paraproteine, proteina C reactivă. Determinarea proteinelor globulinice se realizează prin electroforeza proteinelor din ser, pe gel de agar, cu ajutorul aparatului CORMAY GEL PROTEIN 100. 2.5.2. Determinarea albuminelor Albuminele, reprezintă cea mai mare fracțiune a proteinelor plasmatice sau serice, ele se formează în ficat, dar cantități mici sunt și de origine extrahepatică. Sunt mult mai solubile decăt celelalte fracțiuni, omogene putând fi oținute în stare cristalină, neputându-se izola subfracțiuni prin electroforeză. Ele asigură schimbul de apă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Pedrinelli, 1997], deoarece s-a observat că MA se asociază cu disfuncția endotelială și vasculară, reflectată de: creșterea permeabilității capilare sistemice [Jensen et al., 1995]; alterarea vasodilatației endoteliu-dependente și endoteliu-independente [Clausen et al., 2001; Tan et al., 2002]; creșterea concentrației plasmatice a factorului von Willebrandt [Stehouwer et al., 1992]. Pe de altă parte, microalbuminuria se asociază frecvent cu alți factori de risc cardiovascular (într-o veritabilă constelație morbidă), precum vârsta înaintată, sexul masculin, fumatul, obezitatea, hipercolesterolemia, hipertrigliceridemia, scăderea toleranței la glucoză
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91909_a_92404]
-
liaamentele orbiculare: sunt dispuse transversal peste o articulație ca urmare a acțiunii de răsucire; - fibre oblice: sunt rezultante ale mișcării de rotație internă și externă. Stratul intern (membrana sinovială) este cel care secretă lichidul sinovial și este rezultatul: - transudării lichidului plasmatic din vasele capilare perisinoviale; - descuamării sinovialei și ale cartilajelor articulare produsă în timpul mișcăriilor. Deci, sursa principală a producerii lichidului sinovial o reprezintă mișcarea. Lichidul sinovial are culoare țălbui, este vâscos (datorită conținutului în acid hialuronic), transparent. Membrana sinovială prezintă prelunairi
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
L antrenează lipoliză și cetoză la pacienții diabetici, dar nu și la subiecții sănătoși; - perfuzia intravenoasă ce realizează concentrații serice de 10-50 µg/L ale GH-ului a determinat pe termen scurt hiperinsulinemie fără hiperglicemie sau modificări semnificative ale lipidelor plasmatice iar prelungirea perfuziei a antrenat hiperglicemie a jeun, hiperinsulinism și creșterea concentrației acizilor grași liberi (14); - clampul hiperglicemic cu perfuzie continuă de GH timp de 14 ore sugerează că situs-ul insulinorezistenței este ficatul (17). Indiferent de protocolul propus studiile au
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
prin acțiune directă (via sistemul AMPc-adenilatciclază) sau prin potențarea acțiunii catecolaminelor, hormonului de creștere, glucocorticoizilor, glucagonului; - creșterea oxidării acizilor grași liberi; - stimularea sintezei hepatice a trigliceridelor prin creșterea substratului-acizi grași liberi si glicerol; - creșterea concentrației lipoprotein lipazei; - reducerea concentrației colesterolului plasmatic prin creșterea excreției și degradării, creșterea turnover-ului LDL prin stimularea sintezei receptorilor LDL și intensificarea degradării LDL (22). În tireotoxicoză pacienții pot prezenta alterarea toleranței la glucoză dar un diabet zaharat indus doar de excesul de hormoni tiroidieni este puțin
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
centrală (11). În practică, diabetul este asociat relativ frecvent cu hipo- sau hipertiroidia. Hipertiroidia agravează un diabet preexistent prin creșterea degradării insulinei și accelerarea gluconeogenezei. La rândul său, diabetul zaharat dezechilibrat îngreunează diagnosticarea hipertiroidiei printr-o falsă reducere a concentrațiilor plasmatice a T3 și T4 și prin atenuarea simpatologiei clinice. Este motivul pentru care de cele mai multe ori coexistența unei come diabetice cu criza tireotoxică este fatală (20). O asociere particulară a T1DM cu hipo- sau hipertiroidia este caracteristică sindromului poliglandular autoimun
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
istoria naturală a bolii și se asociază cu un prognostic nefavorabil [226]. MARKERI SEROLOGICI CU VALOAREA PROGNOSTICA Sumarizând contribuția biomarkerilor serologici în CHC se poate individualiza o categorie de markeri cu valoare prognostica nefavorabilă: mutații ale p53 în ADN-ul plasmatic; instabilitatea genomică și cromozomiala, deleții ale genelor supresoare, instabilitatea microsateliților, pierderea heterozigozității în ADN-ul plasmatic; activitatea telomerazică; niveluri înalte ICAM-1 creșterea nivelului MMP-1; creșterea nivelului factorilor angiogeni;activitatea supraexpresată a factorilor de creștere;creșterea nivelului ARN-hTERT, AFP, EGF;enzime
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
PROGNOSTICA Sumarizând contribuția biomarkerilor serologici în CHC se poate individualiza o categorie de markeri cu valoare prognostica nefavorabilă: mutații ale p53 în ADN-ul plasmatic; instabilitatea genomică și cromozomiala, deleții ale genelor supresoare, instabilitatea microsateliților, pierderea heterozigozității în ADN-ul plasmatic; activitatea telomerazică; niveluri înalte ICAM-1 creșterea nivelului MMP-1; creșterea nivelului factorilor angiogeni;activitatea supraexpresată a factorilor de creștere;creșterea nivelului ARN-hTERT, AFP, EGF;enzime și izoenzime: GGT, DPC, alfafucozidază markeri ai inflamației CRP;profilul microARN [278]. PROTEOMICA În principiu, oncoproteomica
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
adrenalina și noradrenalina, își datoresc proprietățile lor fiziologice capacității de a se lega de receptorii adrenergici specifici. Noradrenalina se leagă de receptorii ?-adrenergici, în timp ce adrenalina se leagă (stimulează) de ambele tipuri de receptori adrenergici (? și ?) (9). Creșterea noradrenalinei plasmatice se înregistrează în momentul activării sistemului nervos simpatic și reprezintă trecerea acestui neuro-transmițător în circulația sistemică, după eliberarea lui la nivelul terminațiilor simpatice. Nu pare a fi un agent umoral activ, secretat ca hormon. Adrenalina, dimpotrivă, este secretată exclusiv de
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
sinteza adrenalinei ca urmare a metilării noradrenalinei, care joacă rol de precursor (9). Ambele catecolamine sunt eliminate în cea mai mare parte pe cale renală sub forma metaboliților inactivi ai acidului 3-metoxi-4-hidroxi-mandelic și acidul 3-metoxi-hidroxifenilglicol, în raport de 3/1. Concentrația plasmatică a noradrenalinei în condiții normale este de 0,3 ng/ml, iar cea a adrenalinei de 0,06 ng/dl. Timpul lor de înjumătățire este foarte scurt, de ~ 1 minut. Adrenalina și noradrenalina sunt incluse printre hormonii de contrareglare datorită
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
În fine, o mică parte trece în circulația sistemică. Ritmul de eliberare al catecolaminelor în sânge variază în raport cu factorul de stimulare. Ele sunt eliberate, în general, în cantități egale. În hipoglicemie însă, adrenalina este secretată preferențial. În cursul neuroglicopeniei concentrația plasmatică a adrenalinei poate crește de 50 de ori peste valoarea bazală, în timp ce creșterea noradrenalinei nu depășește de 4 ori valoarea bazală. Această observație sugerează că răspunsul sistemului nervos simpatic la hipoglicemie este selectiv, excitând în special nervii simpatici ce inervează
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]