2,966 matches
-
lumina-i îndrăgită De ochi lucii, de ochi mulți. Icia unii stau a lene Și visează și gândesc, Colo alții chiuesc, Iar femei cu lunge gene Râd în taină și privesc. Una face că nu vede Și cu capul stă plecat, Pe când ochii, -namorat, A lor raze își repede La streinul întristat. La strein cu fruntea pală Și cu părul ca de corb - Buzele ei roșii sorb Când în brațe și pe poală Doarme dus amorul orb. {EminescuOpIV 478} l5. LA
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te va asculta și îți vei putea împlini juruințele. 28. Pe ce vei pune mîna îți va izbuti, pe cărările tale va străluci lumina. 29. Vină smerirea, tu te vei ruga pentru ridicarea ta: Dumnezeu ajută pe cel cu ochii plecați. 30. El va izbăvi chiar și pe cel vinovat care își va datora scăparea curăției mîinilor tale." $23 1. Iov a luat cuvîntul, și a zis: 2. "Și acum plîngerea mea este tot o răzvrătire. Dar suferința îmi înădușe suspinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
globalizare. Că floarea activă a societății a migrat în străinătăți, fără gând de întoarcere, silită de condițiile vitrege - consecință a schimbării structurii economice și politice a României. O sută de mii de românce s-au căsătorit deja cu italieni. Românii plecați își cheamă la ei și copii pentru a-i școlariza acolo. Fapte îngrijorătoare prin simpla lor enunțare. Și nu e numai singura temere a deznaționalizării. Cartea reține și figuri de români care se destăinuiesc biografic: artiști, scriitori, oameni de știință
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
presărată cu luminițe în stânga, zăpadă adunată în nămeți de la opritoarele de protecție din fața șoselei și netopită nici acum, frig și multă umezeală ascunsă deja printre hainele mele, cam ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în zloată, fornăind cu aburi mai abitir ca o locomotivă, undeva între calea ferată și șosea, nemaighicind silueta trenului în întuneric, disperat că prima mașină din noapte nu mă va lua și pe mine
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
liniile erau căzute. M-a văzut aprins șl mi-a zis într-o seară: " Hai, că te rezolv eu." Nu-mi imaginam cum că la cămin nu era stație, sau poate și ăsta i-o trăgea Valeriei când eram eu plecat, că oricum gelozia mă măcina și deja bănuiam pe toata lumea, așa că unu în plus nu conta chiar dacă era lângă mine și amândoi înzăpeziți la peste 300 de kilometri distanță. Nu știi ce poate face gelozia din om. Ia să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
camera de vizavi și parcă a durat mai mult, dar nu sânt sigură și vă mai rog ceva, tovarășe comandant, să mă mutați la italieni că-s băieți mai de viață decât francezii ăștia pârliți care, de fapt, sânt români plecați care se întorc să facă fițe și să se dea mari pe aici pe la noi, prin țară. Și nici nu sânt buni la pat", ar mai fi vrut ea să scrie, dar nu era voie să se menționeze în rapoarte
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care să-i facă viața frumoasă. "Vreau să fiu fericită", îmi spunea. Absurd, nu? Cine pe planeta asta își dorește să fie nefericită? S-a întors la mine după escapada cu vânătorul de floci, care și el își părăsise iubita, plecată temporar din țară. Era profesionist gagiul, știa exact unde să atace ca să o înmoaie și să-i inducă nesiguranță, la familie. Și s-a mai prins de ceva. Că eu nu prea mai ieșeam prin discoteci în gașcă. De fapt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu inima coruptă”: este căința. Într-o pagină a Primei Cărți a Regilor (21,17-29), comentează episcopul Romei, „Ahab și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Se culca îmbrăcat în sac și umbla cu capul plecat. A început să facă penitență”. Precum Zaheu cere iertare Domnului pentru păcatele sale și spune: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit” (Lc 19,8). În orice caz, există
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
zile în temniță. 18. A treia zi, Iosif le-a zis: Faceți lucrul acesta, și veți trăi. Eu mă tem de Dumnezeu! 19. Dacă sunteți oameni de treabă, să rămînă unul din frații voștri închis în temnița voastră; iar ceilalți plecați, luați grîu ca să vă hrăniți familiile 20. și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr, pentru ca vorbele voastre să fie puse astfel la încercare și să scăpați de moarte." Și așa au făcut. 21. Ei au zis atunci unul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
azi cu tatăl nostru în țara Canaan." 33. Și omul acela, care este domnul țării, ne-a zis: "Iată cum voi cunoaște dacă sunteți oameni de treabă. Lăsați la mine pe unul din frații voștri, luați merinde pentru familiile voastre, plecați 34. și aduceți-mi pe fratele vostru cel tînăr. Voi ști astfel că nu sunteți iscoade, ci sunteți oameni de treabă; apoi vă voi da înapoi pe fratele vostru, și veți putea să străbateți țara în voie." 35. Cînd și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
con de brad. Apoi se retrăgea și aștepta ca viespea să zboare afară. După ce ieșea, ea zbura de două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp ce era plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în cetatea voastră acest papirus, iar mâine pornim mai mulți spre țara Nub, ca să aducem aur. Stăpânul nostru se spune că v-a dat vouă tot aurul lui. Așa a fost prețul păcii. Acum n-are aur deloc. Păcat că plecați. Și așa ați luat totul de la noi și nu mai aveți ce lua. Aș mai fi stat cu tine de vorbă, dar eu plec mâine. Poate mai vii la cetatea voastră de-aici, și atunci caută-mă pe ulița din stânga
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe care-l credeau zeu și care le strigase. Părea să aibă chip de pasăre de foc și argint. Și atunci auziră același glas: - Robi care nu mai sunteți robi, luați armele aruncate de paznicii voștri, luați-vă topoarele și plecați sus pe Muntele de Foc! Strigați acolo numele omului negru Mai-Baka, plăcut zeilor cerești. Acolo, pe Muntele de Foc, zeii cerului vă apără de moarte și de primejdii! Toți cei din luntre priviră apoi cu încîntare în jos, la marea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încolo. Numai pe unul din înotători îl izbi în cap o vâslă. Ceilalți nu se mai vedeau. Se puteau auzi numai niște bufnituri surde în pântecul corăbiilor de la țărm, pesemne valurile mării care începea să se înfurie. Cele două corăbii plecate ajunseseră destul de departe. Vântul bătea dinspre țărm. Câțiva pescari întinseră pânzele la trei corăbii și loviră apa cu vâslele, cu câte vâsle le-au mai rămas. Corăbiile porniră. Dar foarte curând, una începu să se lase în bot, apoi alta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Kemet, care nu era încă a lui. Și Mener fu dus cu luntrea spre corabia regală să țină tovărășie regelui mort. Țărmul verde din Ta Kemet strălucea în soarele dimineții. CAPITOLUL XXVI Atlantida nu se scufundase toată, cum credeau cei plecați. Și nici deodată. Corăbiile scăpate de urgie ajunseseră în Marea dintre Pământuri când încă zguduirile subpământene tot mai răpeau bucăți de pământ atlant, prăvălindu-le în mare. Nici toți oamenii Atlantidei nu pieriseră în valuri. Cincisprezece mii de soldați, preoții
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de unde veneau. Privind istorisirea făcută prin semne, le arătară că și ei auziseră de potopul apelor. Când Mahukutah izbuti să învețe limba acelor oameni, află de la ei că alți străini ciudați nimeriseră aici pe o corabie și că acei străini, plecați mai departe, le povestiseră lucruri nemaiauzite, cum ar fi stat de vorbă cu niște zei care când începea potopul s-au ridicat în cer și că din toată urgia a scăpat cu viață numai o fecioară, agățîndu-se de piciorul unei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
muncitorii pământului... S-au înmulțit dajdiile ca să se facă scuturi și lănci, robii sunt biciuiți, soldații vor pieri... dar nu din pricina voastră. Voi n-ați tulburat pe nimeni... sau ați tulburat numai lăcomia stăpânilor, huzurul preoților. Crezi, Hor, că dacă plecați, tuturor pământenilor care trăiesc ca și vitele are să le fie mai ușor de trăit?... Hor nu-i răspunse. - Și să nu uiți, Hor, că dacă mai aveți de stat două luni, nu veți mai sta decât o jumătate de lună
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așternu melancolia; la sfârșitul colindului frumoșii ei ochi jucau în lacrimi. -Sunt împrejurări când liniștea nu poate fi adusă de alții, ci trebuie să-ți cauți singură alinarea copila mea, i se adresă D-na Neli. Atunci Ramona, cu ochii plecați, părăsi bucătăria pentru a urca în camera ei. La scurt timp și Livia părăsește bucătăria pentru a urca în camera Ramonei, la îndemnul celor două femei. De altfel ea oricum s-ar fi dus la Ramona, pentru că o durea inima
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe obraji. Radu nu mai plânsese până atunci în fața nimănui, decât în fața tatălui său, având grijă să-și ascundă lacrimile de mama sa. Amândoi plângeau, după care urmă o tăcere apăsătoare. Radu este cel care întrerupse tăcerea spunând, cu capul plecat: -Mi s-a întâmplat, Angela! Ca și cum ar fi vrut să se scuze față de ea. -A trecut, Radu! La urma urmelor, un pahar în plus, se poate întâmpla oricui, având grijă să nu aducă în discuție nimic despre familia lui, știindu
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pitorescul și blândul peisaj tomnatic. în jurul orei opt fusese chemat la director. Mergând pe hol spre biroul directorului, emoțiile pe care deși dorea să și le țină în frâu, creșteau cu fiecare pas. Intrând în birou, el salută cu capul plecat, rămânând lăngâ ușă. Directorul, văzându-l atât de timid, zise: -Și cum e Radu? -Bine, răspunde Radu cu vocea scăzută. -Altă dată să fii mai atent! -Sigur, vă promit! și emoția i se simți în voce. în sala de mese
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
muncitor într-o fabrică din Sibiu, le oferea numai copiilor săi, încruntându-se spre Eugen, înjurând și zicându-i: -Du-te la vântură lume. Și tu ai să fii unul ca el, referindu-se la tatăl lui. Atunci Eugen, cu capul plecat ieșea afară plângând. Maria deveni o femeie tristă încă de tânără, pe chipul ei se putea citi durerea, nicicând nu o vedeai zâmbind sau stând prea mult de vorbă cu cineva. Ea își închise suferința în sufletul său. La vârsta
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
acum rămași singuri discutau despre Eugen. -Fratele tău îți seamănă doar fizic, pare pătruns de o anumită melancolie dureroasă dar nu numai, uneori privirea lui pare speriată. -Da, drama copilăriei lui îl va urmări toată viața, zise Ramona, cu capul plecat. -Eu i-am cunoscut când i-am văzut în gară, am vorbit cu ei când au venit prima dată în vizită la voi. -Am observat ceva, după cum v-ați salutat. După această discuție amândoi priveau în gol ca apoi să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
drept trist. -Frumos! răspunseră amândoi în același timp. Ramona, cu gândul parcă dus, privind cu ochi undeva în gol, zise: -Câte amintiri frumoase te leagă de orașul copilăriei tale? -Și cele triste acum, zise Radu oftând. Andrei oftă cu capul plecat, zicând pentru el: - Doamne, câtă durere cuprinde viața! în acel moment intră bunicul. Văzându-i triști, umplu paharele cu vin, luând unul în mână. -Luați câte un pahar cu vin. Atât Radu cât și Andrei îi urmară îndemnul. -Mă bucur
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
n-ai venit la miezul nopții? -Mi s-a stricat mașina mamă, m-a adus Radu cu bicicleta. -Iar mașina, iar Radu..., șoptește doamna Neli, pentru sine. -Mamă, am stabilit ca luna viitoare să ne căsătorim, zise Ramona cu capul plecat. -Ție, n-am ce-ți mai zice copila mea, oricum nu vrei să înțelegi, iar ție Radu, de acum înainte să te lași de prostii, exprimându-se cu un calm aparet sub care bătrâna doamnă fierbea ca un cazan în
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cu miros pătrunzător, și aprindeau lumânări pe mormântul doamnei Neli Plopeanu, plecată la cele veșnice în urmă cu doi ani. Doamna Ramona pronunță cuvinte neînțelese printre lacrimile ce-i curgeau pe fața sprijinită de crucea mamei sale. Ionuț cu capul plecat și el lăcrima din milă pentru mama lui. Ioana se ocupa de lumânări care mereu erau stinse de vânt. La ieșire din cimitir doamna Ramona privi încă o dată mormântul mamei sale, printre suspine. Spunând nopate bună, Ionuț și Ioana
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]