5,205 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CINE SUNT EU? Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului M-am născut în surâsul unei dimineți de mai Cu primăvara-n pleoape, în tânguiri de nai, Cu mângâieri de flori, parfum de viorele, Zâmbet de liliac, stoluri de rândunele. Eu sunt o răsuflare din oftatul vieții, Un firicel de iarbă sub roua dimineții Un simplu cântareț de vorbe, de cuvinte, Pentru cel
CINE SUNT EU? de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378988_a_380317]
-
nesupunerea și nevrerea- m-a forțat să uit totul... Hohot isteric mi-a părut bubuitul obloanelor trântite pe fereastra spre lume. Nu m-am opus. Nici măcar n-am încercat să-mi explic de ce... M-am adâncit în lumea de dincolo de pleoapele-mi încleștate strâns, ca nu cumva să pătrundă printre ele întunericul... Nu vreau să știu de e noapte ori zi, nu vreau să văd cum anotimpurile își plimbă culorile și negurile. Doar stelele agățate pe umerii amintirilor, florile ce înfloresc
O ALTĂ PERSPECTIVĂ de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378996_a_380325]
-
se-oprește prin iarba nopții, suave cântări par să se-audă din templul zeiței Demeter. De ce ești trist, de ce te temi? te-ntreb, De moarte, de clepsidra în care suntem închiși! îmi șoptești. Un parfum sublim îți amețește sângele prin pleoape, privești un zâmbet răsfrânt, respiri mirajul iubirii - o emoție până la cer și dorul primordial - simți cum un zid al uitarii se prăbușește, simți cum viscolul scormonește prin sângele tău. Plângi, asculți cântecul, n-ai vrea ca melodia să se termine
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
cu amânările mele. Niciodată nu te-am văzut color, doar umbrele tale așteptau la poarta deschisă prea târziu. Mi te cuveneai până nu ai mai fost, eram doar eu pentru amândoi. Te privesc... un corp înțepenit într-un răsărit inutil, pleoapa ta, aripă frântă pulsează în clipa suspendată de care îmi agăț frica. Nu știu ce mă doare mai mult, plecarea ta sau străinul rămas, blocat în neputința de a-l afla. În zbaterea acuzării mele, plutește dragostea ta pentru mine. Nu vreau
E ATÂT DE TÂRZIU TATĂ… de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379061_a_380390]
-
Stropită cu arome de pian. Mă sting printre petalele de trandafiri Când vii și tragi perdeaua de la geam. Mă înfășor în mantia cu stele, Îți las la geam trei muguri de iubire Printre petale gândurile mele Și te răpesc sub pleoape... amintire. Copacii Sunt munții tunși cu securea, Gânditori cu tâmple goale În bocet șoptește pădurea, Doinindu-și durere în izvoare. Cu mâinile-ntinse spre cer Copacii par trupuri de sfinți, Se frâng în tăcere și pier Răpuși pentr'-un pumn
POEZII, DE ION SORESCU de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379092_a_380421]
-
privirea când clipele-s mai reci, Sau rouă-n zori să-ți fiu. Ce-ai vrea să-ți mai fiu, oare, De, prin frânturi de gânduri, mi-aș face-acum poteci? Nu știu de-mi auzi pașii ce-alunecă ușor Sub pleoapele-ți închise, sperând să mă găsesc În visu-n care,-o clipă, tu vei opri din zbor Un gând sau o frântură în care-ți sunt, firesc, Iubirea ce-ți pătrunde, ca ploile târzii, Prin pori, în miez de noapte, iar
FRÂNTURI DE GÂNDURI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379098_a_380427]
-
nu numai prin lirism și știința comunicării lirice dar și prin câteva mărci proprii poetei: - un anume determinism al metaforei provenit din cotidian, o cauză obișnuită care generează un efect stilistic: “termin și eu de întins paginile cornul lunii trage pleoapa soarelui” ( somnul afecțiunii) “trec agale prin piața viselor înghețate nu mă mai grăbesc la fabrică demult”( piața cu vise). - codurile secrete au formule intimiste iar transfigurarea poetei ține de observație și notare, uneori cu fin sarcasm, alteori blând constatator: “orbecăim
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
care poeta-privighetoare își află identitatea, retrăgându-se în sinele poeziei, reușind o exprimare optimă a sensului existențial. Al treilea ochi este o remarcabilă filozofie poetică într-o expresie succintă: “de vrei să vezi și nu poți pătrunde până acolo lipește pleoapa și rămâi cu tine în tine să guști din ceea ce credeai că nu există liniștea infinitului te include doar viața aleargă fără tine în urmă-ți și înainte lăsându-te un pic mai copil lângă o grămadă de păcate” În
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
de plopi cunoscuți, tremurători, din amintire parcă venind, cu lumina filtrată pieziș în palma șoselei, mă întoarce într-un timp imprecis, dilatat. Nu fapte, ci umbre, chipuri umbrite, pacea duioasă a unor zile cu uitate nume în calendar aleargă sub pleoapa închisă.” Episoadele descriptive alternează cu dialogurile între personaje, cu povestirea în detaliu a momentelor marcante, cu romantismul scenelor idilice și toate aceste secvențe alcătuiesc filmul unor ani, poate cei mai frumoși ani, năbădăioși, neliniștiți, căutători de ideal, entuziaști. De aici
SLALOM SENTIMENTAL- ROMAN- VALERIA MANTA TĂICUȚU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379118_a_380447]
-
dă târcoale în liniștea de pajiști și de zori tăind de tine verdele-n pumnale. mă sfâșii în tăceri ce nu au chip și-mpart tot universu-n ani cu tine dar pașii mei sunt umbre, și-atunci țip, trăgând de pleoape norii ce mă ține. e-atâta primăvară-n ochii tăi azi, vântul nu mai bate floarea-n creștet ți-s ierburi pașii prinși în zbor de tei și bruma ți-e sărut din lumi de veșted. Autor Doina Bezea Referință
E-ATÂTA PRIMĂVARĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379127_a_380456]
-
Duiosie > DORINȚA DE ÎNALT Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adună înserarea, din strofe violete, Vocale fulgerânde printre silabe șchioape; Sunt muguri de credință poemele discrete, Cuvinte destrămate pe-ntunecate pleoape. În vatra ursei arde simțirea goliciunii, Se mistuie himere în palma nerostirii... Cu buzele-nsetate de seva rugăciunii, Din clipa veșniciei beau cupa izbăvirii. În cartea sorții scrie o mână nevăzută Dorința de lumină, dorința de-mpăcare; Simt focul rugăciunii
DORINȚA DE ÎNALT de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379840_a_381169]
-
urechii. Apoi o mângâie pe spate, continuând să-și adune mâinile în față, cuprinzându-i sânii în căușul palmelor sale puternice. Dându-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
1403 din 03 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Text scris de Dumitrescu Ionuț-Florin, Giuriciu Ioan-Daniel, Jebelean Flavius Stau pe scaun. Simt că adorm. Genele-mi sunt ca Atlas. Picioarele de fier. Simt amurgul tenebru al vieții... sunt pe cale să adorm. Pleoapele m-apasă. Mă las curpins de negrul somn. Culori diverse, sunet și paralizie! Mizantropie castă! Cinism curat! Pură desfatare! Vis etern...spațiu ... timp... pură relaxare... Grei demoni mă sfâșie în vidul fără scăpare! Încotro ajung? mă întreb... Către chin ori
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
10, Editura IBMBOR, 1992, p. 69). Astăzi însă, dispozitivele ce ar putea facilita experiența căderii sunt chiar în buzunar. Mai mult, în viitorul apropiat, este probabil ca ele să poată permite accesul direct pe retina utilizatorului, la o clipire a pleoapelor... Pe măsură ce tehnologiile miniaturizează dispozitivele, ochii și simțurile par să devină însuși ecranul pe care se derulează întregul divertisment. Spectacolul evoluează direct la poarta simțurilor, vărsându-și întreg conținutul în interioritatea omului, fără nici un intermediar. Dacă aceasta este ținta, industria divertismentului
DESPRE OMUL DE ASTĂZI ŞI RAPORTAREA SA LA IMPLICAŢIILE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE, ÎN CONTEXTUL REVOLUŢIEI INFORMATIZĂRII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379789_a_381118]
-
povestea într-o marți profesorul, brusc se auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că n-avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse, destul ați vorbit, e rușine, să trecem la fapte și plânse cu lacrimi diamantine. Dacă păsări negre trec deasupra noastră, le lăsăm să treacă, viața noastră meargă, unde le e cuibul, nimeni nu se
A RĂMAS SINGUR de BORIS MEHR în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379890_a_381219]
-
BOGAT Mi-ai apărut în vis amar În noaptea asta de cleștar, Iubito, galbenă de boală Sub voalul gri, destul de goală. * M-a-nvăluit frisonul de lumină Pe crinul verde din grădină Privindu-te în ochi de-aproape; Ei lăcrimau venin sub pleoape. * În a norilor cenușă - Piramidă după ușă, Ți-ai lăsat veninul dulce ’n țol fierbinte să se culce. * În diagrama visului, Model într-ale scrisului, Am pus sămânța în poem De focul inimii - îndemn! * Ești absentă, n-ai habar; De-
CU-O AMINTIRE MAI BOGAT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379908_a_381237]
-
cosița despletită/ a copilăriei" (Acolo mă caut). Sau, "pornit pe drumul desprins din muguri/ la capăt de menire" (Aniversare), spre a constata emoționant: "întodeauna în acest anotimp pierdut între gânduri aproape / vor veni legănat căprioarele cu scrisori de la țară pe pleoape" (Permanență). Elanul purităților arzător sfioase i se opune somnia blagiană, precum o organică încifrare: " Sufletele voastre /țâșnind în piept/ pe veci să rămână / lacăte adânci peste somn" (Recunoștință). E de remarcat câtă emoție țâșnește din versurile acestui meșteșug simplu, comparabil
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
Poate că a trecut o noapte, poate că au fost mai multe, nu știu... Când m-am trezit și am văzut lumina zilei în salonul în care mă aflam, am simțit niște mâini fine mângâindu-mi fruntea. Când am deschis pleoapele amorțite descopăr lângă mine pe... Adelina! Era aievea ori era un vis? - Tu ești, Adelina?!... - Da, Marian! Eu sunt! Stai liniștit! De cum am primit telegrama ta, am pornit către tine, cu primul tren, la Cluj... - Și cu examenele? - Lasă-le
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
le înmulțesc dar nu le mai împart la doi. În mijlocul universelor noastre stau zile, luni, mai multe, măi nesfârșite. Scrie-mi cuvinte de dor pe bolta noastră cerească și eu voi trimite luna să-ți prindă zâmbetul într-o constelație. Pleoapele-mi obosesc, se topesc sub atâta lumină pastelata. Sunt orb, căci nu mă văd nici măcar pe mine. Am rămas doar o umbră slab conturată, înconjurată de fantasme divine. Tu esti opusul meu, totul ia ființă sub formă de adevăr în jurul
DISTANTE EGALE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379969_a_381298]
-
și drept fir al Ariadnei! Se mai întâmplă, să te frămânți...și să asiști ca anesteziat, cum decizia ta ți se strecoară pe lângă voință. Este ca atunci când simți cum ochii ți se-nchid și n-ai vrea să dormi însă pleoapele se-ncăpățânează să se plece. Și-ți spui: dar, în fond, de ce nu? Doar pentru câteva secunde. Apoi...adormi împăcat cu gândul că te-ai împotrivit din toate puterile, că ai facut totul pentru a rezista somnului. Compromisul nu este
TRĂIM ÎNTR-O EPOCĂ A COMPROMISURILOR, OARE? de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380045_a_381374]
-
o sticlă de coniac, pe care a desfăcut-o înainte de a se uita la femeie și a-i vorbi. A băut câteva înghițituri stând în picioare și privind-o. Ea închisese ochii aproape de tot și se forța să-și stăpânească pleoapele, să le țină nemișcate. Îl vedea greu, ca prin ceață. "Trebuie să mă prefac în continuare. Să văd ce intenționează ca să mă pot apăra. Nu văd nimic pe aici bun de lovit. Nu se poate, Doamne, să mă lași așa
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
a timpului. Și plângeam odată cu mama, odată cu lumea,așa din orice. Somnul ei era vegheat de mine. Eu adormeam,parfumat, după ce mâncam căpșuni furate. Aceiași respirație,aceiași dorință, aceleași vise stelare,aceiași umoare, când teama doare. Verde crud,așternut pe pleoapa lumii, eu,coborând pe pământ, ca un scâncet de viață,ca un înger gol, fără să știu, ce tare este aerul vieții, cum viața, ne-a separat mamă! Nesiguri, ochii mei te caută și acum, când matur fiind,am nevoie
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
comprimarea timpului.Și plângeam odată cu mama,odată cu lumea,așa din orice.Somnul ei era vegheat de mine.Eu adormeam,parfumat,după ce mâncam căpșuni furate.Aceiași respirație,aceiași dorință,aceleași vise stelare,aceiași umoare,când teama doare.Verde crud,așternut pe pleoapa lumii,eu,coborând pe pământ,ca un scâncet de viață,ca un înger gol,fără să știu, ce tare este aerul vieții,cum viața, ne-a separat mamă! Nesiguri, ochii mei te caută și acum,când matur fiind,am nevoie
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
sub copacul greu al memoriei, zâmbeai! - eu, o frunză de cristal pe ramul aducerilor tale aminte scrum și flacăra eram. Erai. Nu mă iubi ca să dispar, nu ma lua în brațe, nu ma săruta nu mă risipi în ispite sub pleoapa timpului, grea, nu ma uită, iubite! Altădată crezând că ești vântul, pluteam prin suflul ochilor tăi îmi legăm de glezne pământul striveam sub copite nori gri biruiam cu arma secretă, cuvantul, mai știi? Astăzi, pe cerul roșu din inima ta
FRUNZA DE CRISTAL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381891_a_383220]
-
fericită munte sub aripă... Pe o boare de vânt aș desena flori de măr- sărutate de dor; din puf de păpădie, din stele și raze de lună ți-aș împleti cunună... Și-un vis cât o viață aș ascunde sub pleoape să-l visăm împreună... Dac-ai șopti un cuvânt ce-l aștept... Referință Bibliografică: DACĂ AI ȘOPTI / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cora Dimitriu : Toate Drepturile
DACĂ AI ȘOPTI de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381899_a_383228]