2,329 matches
-
multe de spus despre deficiențele stațiunilor de vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în Polinezia. Primul caz este mai obișnuit. Plouă, de exemplu, în prima zi. Copiii, ființe fără care nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de banale. De pildă, lui Cătălin nu-i intrase în cap că, într-o școală de cultură generală cum era liceul, trebuia să învețe și matematică. Se uita cu condescendență la profesorul care preda această disciplină și care, culme a plictiselii, îi pretindea să țină la zi un caiet de teme. Profesorul însă avea și dânsul orgoliu. L-a lăsat repetent și, dintr-o dată, Cătălin s-a trezit foarte departe de idealurile sale științifice. Peste dezamăgirea asta s-au suprapus și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
așteptate și apreciate, datorită interesului pe care reușea să-l suscite și pentru claritatea învățăturilor sale. A predat religie, geografie și matematică. O altă responsabilitate de-a sa a fost cateheza duminicală, pe care o făcea fără să oboseală sau plictiseală. Erau lecțiile pe care copiii le ascultau încântați datorită bogăției anecdotice și pentru formulările simple, bogate de aluzii în dialectul venețian. A fost și un scriitor strălucit. A scris câteva cărți: o biografie sfântului Luigi Gonzaga, un volum de cateheză
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu un gând religios, numit maxima. Și, în fine, toți la somnuleț. Nu exista nici o îndoială: acestor băieți, atât de intens implicați în muncă, în studiu, în rugăciune și în joacă nu le mai rămânea timp pentru a cădea în plictiseală. Iar religioșii, odată stinse luminile dormitoarelor și încetate ultimele șoptiri tainice ale băieților, treziți încă cu tenacitate, se furișau în grabă unul câte unul în capelă ca să încheie ziua cu o jumătate de oră de adorație ori să o completeze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mare al bunicii îl așteaptă gătit cu fructe zemoase. Parcă simte deja gustul dulce-acrișor. Va sta în cireș toată ziua. E gata de plecare. În prag, mama îl sfătuiește: - Să fii atent cum mergi! Să ai grijă la traversare! Ce plictiseală! Mereu aceleași și aceleași sfaturi. Parcă el nu știe cum să meargă pe stradă. E doar băiat mare. Dar... mă rog... Promite să circule pe trotuar, să fie atent la urcarea și la coborârea din troleibuz, să traverseze numai pe la
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
s-a specializat în sonet, pe care nu-l tratează deloc cu arta de smălțuitor a lui Heredia, ci ca pe o manufactură în serie, abstractă și incoloră, adesea prețioasă, câteodată filozofantă. Totuși, când poetul se oprește la stări minore, plictiseală, blazare, rezultatele sunt notabile, ca în Simbolism de toamnă, mică simfonie a frunzelor, sau în Spleen, baudelairiană de provincie: De neurastenie fugărit, M-am dus să caut liniște la țară; Dar monotona pace seculară Cântată de poeți, - m-a plictisit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
petrarchiană unei unice femei moarte, pe care poetul o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism exuberant, țipător, sub direcția lui Al. Macedonski, însă cu reminiscențe din mai toți poeții români (Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Coșbuc). Impulsiunile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sau definit - de exemplu, în mod, într-un mod, la (un) mod, în modul, la modul; din punct de vedere, dintr-un punct de vedere; 2. pot primi determinanți - Te-ai relaxat? cred că ți-ai propus să îți omori plictiseala răspunzând la toți în acel mod aiuristic, dar original, ce-i drept!, old.csid.ro, site-ul forumului "Ce se întâmplă, doctore?", IV.2007; 3. pot prezenta derogări de la topica clasică - în modul cel mai brutal, în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
muri. L-am găsit în curtea Institutului, între mai mulți bolnavi. Ședea pe o bancă de grădină, la umbră, într-un colț retras, fără să se amestece în forfoteala sgomotoasă a celorlalți. Era slăbit, palid, neras, fața-i exprima o plictiseală de om necăjit. Ochiii erau cu vinișoare congestionate, făcea impresia că atunci abia se sculase din somn. Fără cravată la cămașa-i de noapte cu cerculețe și bibiluri de arniciu roșu; învelit - mai mult aruncat pe el - într-un halat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
toate aplauzele. Unele companii orientate spre munca în echipă permit echipelor să-și aleagă conducătorii din rândul propriilor membri. 5. Asigurăm o pregătire multilaterală membrilor echipei. Pregătirea profesională multilaterală permite membrilor echipei să-și schimbe între ei responsabilitățile, ceea ce atenuează plictiseala și monotonia. S-ar putea, totdată, să constatăm că îi putem lăsa să-și schimbe între ei anumite sarcini sau să decidă ce activități va desfășura fiecare în cadrul unui proiect. 6. Nu lăsăm echipele să se izoleze una de cealaltă
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
subgrupe, subgrupele se reunesc pentru a forma auditoriul, iar „panelul” este format din purtătorii de mesaje. Fiecare purtător de mesaje va prezenta în „panel” conținutul și nivelul discuției purtate anterior în subgrup. Experiența arată că auditoriul este adeseori cuprins de plictiseală dacă purtătorii de mesaje se mărginesc la rolul de raportori. Discuțiile panel sunt organizate aproape zilnic și de posturile de televiziune. Auditorul, format din zeci de mii de persoane, urmărește discuția de acasă și poate interveni prin telefon sau email
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
a murit omul/ de prea mult soare întunecat/ ca deșertul” (Hora. Vara. La oraș). Pierderea inocenței, a legăturii cu divinitatea e percepută ca o amenințare terifiantă, oamenii sunt văzuți ca niște creaturi „fără gât” și „fără minte”, în jur domnește plictiseala, nimicul, golul. Revigorând procedee mai vechi, poetul utilizează imagini tot mai eliptice, cuvinte tot mai scurte, până ajung inutile („Nimic era/ plictisit/ și-am plecat fioroși/ fără nim” - În căutare de Enkidu). Și versurile din Roși de lună se pliază
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
76-77; Lovinescu, Unde scurte, III, 342-346, IV, 356-361, V, 26-30; Negoițescu, Scriitori contemporani, 413-421; Simuț, Incursiuni, 306-313; Horia Stanca, Așa a fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 243-244; Octavian Soviany, Caragiale și teologia comeseniei, CNT, 1995, 30; Bogdan Popescu, Lupta cu plictiseala, CC, 1995, 8-9; Tania Radu, Un Steinhardt, LAI, 1995, 37; Ierunca, Semnul, 159-164; Cornel Vâlcu, Săritura peste cal, ST, 1996, 4-5; Adrian Popescu, Dialoguri și însoțiri, ST, 1996, 11-12; Lovinescu, Sburătorul, II, 379, IV, 122, 125, 126, passim, V, 66
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
dat seama că e inutil să combați asemenea inadvertențe. E ca și cum ai pune note de subsol la fiecare paragraf dintr-un basm. Ar însemna să spargi cheful, care cere complicitate. Poveștile sînt canavaua necesară. Fără ele s-ar cădea în plictiseală și melancolie sau, mai rău, în mizantropie. Tanța Rusu și Măgirescu au lucrat, cîndva, la Bază (BJATM). El a plecat de-acolo mai de demult. Ea a ieșit la pensie în urmă cu trei ani. întîlnindu-se la ziua „Bunicului”, își
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dom’ Călin, prietenului ăstuia al dumneavoastră i s-a urcat la cap că e cineva, și asta fiindcă la 27 de ani a fost numit decan. El și Rosetti!...” L-am oprit de la maliții, ca să-l aduc la chestie: indispoziția, plictiseala! Cînd în sfîrșit am ajuns acasă, am primit un telefon de la doamna B., ca de obicei, cel puțin la debutul convorbirii, interesat: i-am predat lui Mihai Drăgan oferta de traducere a amintirilor lui Marcel Pagnol, ca el să i-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unii de alții, trupurile frânte În corsetele de ghips, dar flămânde de bucurie. Nu este Întâmplător că pe noptiera lui Emanuel se află volumul Leschants de Maldoror de Lautreamont... În care protagonistul Își proiectează, avid, „imprecațiile amare”, adică „tot ce plictiseala, tristețea, visul și frenezia puteau Întruni”... Roman zguduitor, fără a se putea spune cât este „un roman”, Inimi cicatrizate Își amplifică ecourile În jurnalul de sanatoriu, apărut postum, În 1971, prin grija lui Sașa Pană și intitulat Vizuina luminată. Cum
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al improvizației” și „prestidigitator metafizic”, tatăl-copil este o sinteză Între Atena și Ierusalim. Un cavaler neobosit al improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din exil, repatrierea Înspre patria pre-nașterii. „Inconștiența este o patrie”, scrisese Cioran. Avenit, apoi, izbăvitorul sfârșit, anunțat de mai toate ziarele importante ale lumii, un fel de ironie a soartei, cuvenită scepticului care Își tot reiterase indiferența față de glorie și plictiseala față de paradoxurile posterirății. În necrologul din New York Times, Susan Sontag, care scrisese printre primii În America despre Cioran, observa că el a practicat „a new kind of philosophizing: personal, aphoristic, lyrical, anti-systematic”1. Urma un citat caracteristic textelor decedatului: „However
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de un dolar cu care Încercase destoinicia Poștei Americane. Aplicase o bandă de hârtie cu adresa sa și cu un timbru direct pe bancnotă, aruncase mesajul, așa, fără plic, În cutia poștală și așteptase, cu nerăbdarea aventurierului decis să sfideze plictiseala unei zile oarecare, rezultatul. Funcționarii de la poștă nu doar că nu ignoraseră obiectul, ci Îl puseseră, ei Înșiși, Într-un plic oficial și Îl expediaseră pe adresa copilului care râvnea jucăria. Doar astfel, s-ar zice, prin joc, Atotputernicul DOLAR
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
chiar mă supravegheau cu o cameră video ascunsă. De fapt văzusem niște monitoare în camera de control. Nu m-ar mira deloc ca unul dintre ele să preia imagini din lift. Ca să-mi mai omor timpul și să scap de plictiseală, m-am hotărât să caut camera video, dar, gândindu-mă mai bine, mi-am dat seama că nu-mi servea la nimic dacă o găseam. Nu făceam decât să-i pun pe jar pe cei care mă urmăreau și probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de sens, fiindcă astăzi omul se cunoaște deja prea mult pe sine [...]”. Asta-mi place enorm: omul se cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor de toate culorile - ci ca rezultat al suprasaturației de sine. În cele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este metafizica?, s-a Înșelat, fiind Înșelat de fapt de o literatură care Încercase să-l convingă de imposibilitatea revelației altfel decît În condiții de restriște existențială. Nu angoasa forte face ontologia posibilă ca experiență, ci una debilă, Înrudită cu plictiseala, cu far niente-le. Omul contemporan descoperă că revelația finitudinii nu poate avea loc decît În momentul În care res cogitans Îl pierde din vedere pe fratele lui, porcul, res extensa, În mijlocul uitării ființei. În condiții optime de viață fiziologică, la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
invidiat pentru calitățile sale. El caută și obține succesul doar în acele profesii care îi cultivă dominantele structurale, iar comportamentul este constant hiperpragmatic, cu intoleranță la critică. Narcisicul mimează aderența la normele și valorile comunitare, având o moralitate conjuncturală, iar plictiseala și detașarea de cei din jur, întreținute de sentimentele de invidie și ostilitate, îl caracterizează și în situațiile cele mai favorabile. Tendințele de a simpatiza, de a se apropia de persoane importante sau de a agresa și domina în mod
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Ninge cu adânc și coșmare. / Iar tăcerile au gurile-amare / Ca sinucigașii.” Volumul Cârtița și aproapele (1970), continuând și adâncind tematica poemelor precedente, îl definește pe C. drept un poet al stării de criză (Lucian Raicu), ale cărui constante sufletești - dezolarea, plictiseala, singurătatea, neliniștea - se constituie în tot atâtea centre de coagulare a lirismului. Într-o lume lipsită de orice noimă, în care nici măcar „absurdul” nu mai poate descrie existența, iar viața este o „prelungire a morții”, intervine, copleșitor, sentimentul „târziului”: „Nimic
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
neobținute sau pedepsei suferite sunt disonante cu cunoștințele a ceea ce a făcut. 3. Expunerea forțată sau accidentală la noi informații poate crea elemente cognitive ce sunt disonante cu nevoia actuală de creștere a cunoașterii. Apare ceea ce numim fie „dezaprobare”, fie „plictiseală”. 4. Exprimarea deschisă a dezacordului într-un grup duce la existența unei disonanțe cognitive între membri. 5. Disonanțe identice la un număr mare de oameni pot fi create atunci când se produc evenimente ce îi silesc să producă o reacție uniformă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]