2,367 matches
-
și ei s-au gândit că-i mai bine să-mi facă o absorbție și asta mi-au făcut. Da’ care-i problema? Doar nu ți s-o părea că-s nebun? Pari În cea mai bună formă. — E o plictiseală a dracu’ odată ce ești declarat țicnit. Nimeni nu mai are vreodată Încredere-n tine. M-aș culca puțin, Nicolo. Aici nu-i genu’ de comandament general cu care suntem noi obișnuiți. Așteptăm doar să fim retrași. N-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lîngă pupitrul de comandă? Și vom rămîne singuri, neînțeleși, noi cîți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, Îmi spuneam, În ziua aceea... Învățătorul trecu lîngă fereastră și, stînd În picioare alături de măsuța cu vaza Gallé, reașeză - a plictiseală sau a nimic - cele cinci flori artificiale, distribuite În deschiderea largă, circulară, a vazei. - Și ce-i de făcut? continuă cu glas ce nu mai aștepta răspuns. - Nimic. Nu cred Însă că-l vor ține mult. A fost un simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
comentau”, acum fără teamă, erau prea bătrîne ca puterea să le mai ia În seamă, din care cauză se credeau curajoase, Încîntate de prezența lor În timpul social al acelor zile. Venea uneori și domnul Pavel, mai mult ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, Încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, În zona ideilor ce guvernau acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mîinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și cînd ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din Întinderea fără sfîrșit a cîmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau În curte, la masa rotundă cu fotolii de răchită, deasupra cărora bătea un bec, balansîndu-se de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dacă sunt băgați în apă...Ați scris ? Da. Perfect. Acum mergem mai departe. În sfârșit ! Mergem o fuguță acasă să ne aducem ochelarii. Ați putea apela la un ziar de pe masa sălii de așteptare desigur nu pentru a vă alunga plictiseala lecturii acestei capodopere ci pentru a lovi o muscă insistentă dacă exact în acest moment n-ar fi intrat Domnul cu Crocodilul, o copie vie și naturală a răposatei reviste de umor Kracadil. Vnimanie ! Bonjour. Aici e cabinetu’ lu’ don
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pînă la urmă, chiar al lui vanity fair, despre absența explicațiilor, motivațiilor, justificărilor Într-o lume abandonată a abandonului, despre lipsa oricărui rost al Înseși meditației complexe care se dovedește a fi filmul. O meditație asupra morții, singurătății, ratării și plictiselii ratării, totul desfășurîndu-se mai mult În tăcere, fără multe cuvinte, fără cutremur, fără țipăt, fără spectacol, În spirala vătuită a unei imense blazări. Neputînd fi comunicată În esență, povestea Villei Mauresque, pulverizîndu-și fără zgomot propriile Înțelesuri sau doar subliniindu-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîndeam că ăia fleșcăiți sînt Înalți, Mihaela Rădulescu Întreabă unde e toaleta, mai zice o propoziție și-apoi dispare, una dintre lesbiene ne sîcÎie cu visul ei de a-și decupa sfîrcurile, nimic nu e cutremurător În filmul ăsta exceptînd plictiseala crasă, totul complet lipsit umor, nu are nici măcar din cel involuntar. Cu excepția dedicației regizorului filmului, Tudor Giurgiu, ce apare pe negrul genericului final: Bunicii mele. BÎLCIUL PRESEI 1 Abia acum a apărut primul număr al revistei Noi, sub direcția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zi, înainte de nouă, trebuia să fim porniți la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta. Nu mai era nici un alb prin toată regiunea în acele luni de monsoon în toi; numai câteva familii de eurasieni, la care mă abăteam câteodată, din plictiseală, ca să mai aud vorbindu-se englezește și să bem împreună. Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong după provizii, dormeam până la prânz, mă deșteptam cu capul greu și cu gura încleiată și rămâneam ziua întreagă în pat, transcriindu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care i l-am făcut, cu toată sărăcia mea. De-abia îmi dă un ceai când mă duc să-l văd pe Harold. Nu mai am nimic de vândut. Am rămas cu vreo șase-șapte cămăși. Zi deprimantă; multe, prea multe plictiseli. ...Întâlnire cu Khokha. Îmi aduce iar o scrisoare de la Maitreyi. Refuz s-o primesc; îi spun că mi-am dat cuvântul (dar oare mi l-am dat? Nu știu nici acum) către inginer. Khokha pretinde că Maitreyi mă roagă mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o vilă la Șosea, dacă e o mansardă sau o pensiune de familie, sau o căsuță de mahala, cu lămpi de gaz, și podele vopsite în roșu, care scârțâie când intră cineva, dar scârțâie și singure, nopțile, de umezeală, de plictiseală, de deznădejde sau Dumnezeu știe de ce... Întinse brusc brațul și-și umplu iar paharul, dar cu multă grijă, ca și cum i-ar fi fost teamă că-i va tremura mâna. -... Să nu știu nimic despre fata aceasta, de care, crede-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu măsură, apoi bău spornic și goli paharul. Orlando întoarse capul către cele câteva perechi care dansau parcă absente, căci orchestra se auzea acum în surdină, iar la mese toți vorbeau în șoaptă, privind pe furiș către masa lor. - Ce plictiseală! exclamă deodată, întorcîndu-se către Il Comandante. Unde i-ai găsit? Veneau de la vreo înmormîntare? Il Comandante se sculă brusc și, de departe, făcu semn orchestrei ridicîndu-și și tremurîndu-și energic brațele. Apoi trecu printre mese, șoptind: - Allegria! Allegria! De pretutindeni perechile
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în stagiunea de toamnă și, ca nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere. Antim înălțase din umeri și făcu cu brațul stâng un gest vag, de plictiseală și resemnare. - Sunt cam obosit, îi spuse. E o elevă de-a mea... Fata înainta tot atât de sigură, grăbind pasul, căci zărise o masă liberă în fund, într-un colț retras. - Bravo, Maestre! se auzi din nou strigat. Să știi că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dragă. — Nu voiam să-ți spun decît că atunci cînd beau chestia asta mă simt ca atunci cînd mă pregătesc să scriu. Simt că aș putea face orice și că o să scriu ceva superb. După care scriu și iese o plictiseală. Cu cît Încerc să fac o chestie mai autentică, cu atît mai plicticoasă iese. Și cînd nu-i autentică, iese o prostioară. SĂrută-mă. — Aici? — Da. Se aplecă peste masă și o sărută: — Ești teribil de frumoasă cînd plîngi. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ei, și de ce n-ar fi? Și așa o să și facem. Poate o să ne și placă pînĂ la urmă.“ — Și ce mai e cu scrisu’? o Întrebă. În afară de senzația aia că o să fie mișto și pînĂ la urmă iese o plictiseală. — La tine nu era așa la Început? — Nu. MĂ simțeam În stare de orice cînd mă apucam și În timp ce scriam simțeam că eu sînt cel care creează lumea și pe urmă, cînd citeam ce-am scris, mi se părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
a lungul drumului. De ce-oi fi avînd speranța asta (de la Mancha) c-o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-a fost? Tare-s într-o stare neagră, Tano. Fără tine ar fi mare plictiseală în grădină. Mă privește cu ochi umezi, serioși și prietenoși. Cîinii au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce mi se acordă are și altă cauză: vârsta înaintată pe care mi-a dăruit-o Creatorul. Lucrând într-un ritm convenabil am marele avantaj de a-mi folosi în mod rațional timpul și a nu lăsa să se instaleze plictiseala și gândurile sumbre, care sunt inevitabile la vârsta aceasta, mai ales când nu lucrezi, nu acționezi, nu ai unele preocupări pozitive. Am ajuns deci în ultima zi a anului și pot afirma că am avut un an bun, productiv, care
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
minte ideea că Lucia - în cârdășie cu vreun cunoscut de-al ei, avea mulți din ăștia, reușea să îi atragă precum un magnet, ha, ha, un magnet cu sânii mari! - pusese la cale întreaga scenă, tocmai pentru a mai risipi plictiseala generalizată. Poate că tocmai de aceea nici nu băga capul pe ușă, stătea pe undeva - nu cumva o fi chiar în acel Land Rover, e și musafirul nepoftit acolo, așteaptă reacțiile mele tâmpite, fumează și poate chiar și-o trag
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat în curtea vecinului dumneavoastră. Da, știu că ploua torențial, dar tocmai de aceea, în zilele ploioase, fiindcă plictiseala ne chinuie amarnic, aruncăm, din când în când, un ochi pe fereastră, cu speranța că... - Cel de la știri? - Ce știri? Nu-nțeleg (l-ai văzut, tataie, așa-mi place, zi-i cu vorbele tale de bătrân libidinos...), la ce vă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
publicitate sau În edituri - nu contează unde - păreau cu toții teribil de nefericiți. Se plângeau de zilele lungi de muncă, de colegii de serviciu, de politicile de la locul de muncă, dar, mai mult decât de orice altceva, se plângeau amarnic de plictiseală. În comparație cu școala, sarcinile de serviciu li se păreau stupide, inutile, sarcini pe care și un cimpanzeu le putea duce la capăt. Povesteau despre nenumăratele ore pe care și le petreceau În căutarea unor cifre În bazele de date sau vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Ce discurs? Singura activitate planificată pentru azi, În afara prezentărilor de modă, era un soi de dineu oficial pentru acordarea unor premii, unde Miranda probabil avea de gând să stea numai cincisprezece minute, ca de obicei, Înainte de a țâșni afară din cauza plictiselii. — Iartă‑mă. Ai spus cumva discurs? — Da. A Închis cu grijă publicația, a Împăturit‑o calm În două, după care a trântit‑o furioasă pe covor, mai să‑l nimerească pe unul din cei doi, Îngenuncheat În fața ei. — De ce dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
duc singură!“ „Du-te! Ia-ți și ceva de schimb, c-o să te uzi...“ „Ești vulgar...“ „Sunt eu!“ (marți) Oricum, cu A. nu te plictisești, nu te plictisești pentru că n-ai timp; e atentă să nu-ți lase timp de plictiseală. Știe, cu o artă a ei, Înnăscută, cum să umple golul dintre clipe, când se află În preajma unui bărbat. Acum, alunecă, se Împiedică, a căzut mototol În fața ta. Te apleci s-o ridici, s-o ajuți: „Ți-ai făcut rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă preocupa dacă ar fi sau nu bolnavă (atunci, acest lucru - Îmbolnăvirea - nu Îl receptam decât ca pe o abstracțiune Îndepărtată), ci de ce nu vine acum, când simte (trebuie să simtă!) că eu o aștept, că nu am traversat toată plictiseala vacanței decât imaginându-mi cum va arăta ea În prima zi de Întâlnire, cum mă va privi și cum Îmi va vorbi. Margareta țăcăne ca o mitralieră, Îmi spune verzi și uscate, ce a citit, unde a fost, cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să renunț pentru câteva zile la jurnal, ca să nu se pară suspect, În timpul acestor zile, Fredy m-a informat asupra multor realități ale vieții necunoscute mie. Azi, special n-am făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se pare că nici nu mă aflu cu adevărat aici, ci că trăiesc plenar numai În aerul acela Încins, ce se agita turbionar În jurul lui E. când eram la liceul din Slatina. Doar această imagine mă scoate din apatie, din plictiseala gestului mecanic de a mă Îmbrățișa cu A. Dar nu mă plictisesc, fiindcă este de vină A.; ea este atât de firească În actul erotic cu mine, că o disculp de toate păcatele trecute, prezente și viitoare; carnea ei freamătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]