4,286 matches
-
curg mereu risipindu-se. Nisipul doar, pe fundul mărilor, sub greutatea orelor pietrificându-se. Nu se mai știe - nisipul sau piatra a fost mai întâi? Poate odată vom sparge Codul acesta al rocilor și vom putea desluși tăcerea adâncă a pietrei. Plopul Mă-ntreb cum ai putut să crești Așa de mult ieri noapte De te aud cum șușotești Pe la etajul șapte. Sub ploi, prin vânt te văd ajuns Acum până la mine, Dar mi-ești dator cu un răspuns Ce văd că
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
Păunului era sursa de piatră pentru tot Iașul. Apoi, voievodul Ioan Teodor Calimah a poruncit ca orice cărăuș, la coborâre, să lase o piatră de fiecare coș, care s-a folosit la zidirea bisericii Pogorârea Sfântului Duh de pe actuala stradă Plopii fără soț. O noutate pe care abia acum o aflăm este faptul că acolo, în dealul Păunului, se aflau și varnițe (cuptoare unde se ardea piatra pentru var). ― Să vedem ce spune Grigore Ioan Calimah, feciorul lui Theodor Calimah, la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
-s(e) toate pustii și oamenii împrăștiiați... și măn(ă)stirile foarte slabe cu schimbările vremilor de acmu... s-au milostivitu și-au făcut obiceiu acestor sv(i)nte măn(ă)stiri”... Pentru mănăstirea Galata, 24 de vecini (țărani) din Plopi și din Belcești, pe care i-a așezat în satul Mânjești, care vor da într-un an câte 3 ughi de om. Alți 8 poslușnici de “poslușanie pregiur mănăstire”, care să dea câte 2 ughi de om pe an. La
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să latre până oboseau, mai bine zis până ce luna cobora undeva dincolo de plopii care împînzeau marginile orașului. Atunci, istoviți de atâta lătrat, câinii se retrăgeau mârâind, parcă satisfăcuți că alungaseră luna care-i înnebunea de fiecare dată. Așa că, în loc să fie romantice, nopțile cu lună erau acum mai cumplite, mai înfricoșătoare decât cele de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne așteptam ca ele să se însuflețească. În cele din urmă, obosiți, am ațipit. A doua zi, în drum spre gară, aveam sentimentul ciudat că ne întoarcem acasă. Când am zărit clădirea coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
obosiți, am ațipit. A doua zi, în drum spre gară, aveam sentimentul ciudat că ne întoarcem acasă. Când am zărit clădirea coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare spart. Și îmi privesc pentru ultima oară grota înainte de a o părăsi. Am trăit aici cum aș fi visat sau am visat cum aș fi trăit? Dar, gata! Porunca a unsprezecea e mai importantă decât cele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tocmai din rușine față de cei care-mi contorizaseră de-a lungul vremii reticențele necrologice. Apoi, deși am refuzat orice ieșire în media la moartea lui Valeriu Anania, când revista Tabor a alcătuit un grupaj de texte evocative despre autorul Rotondei plopilor aprinși, nu am mai spus nu. Ca să observ șocat acum că moartea lui Liviu Ciulei m-a afectat într-un mod incredibil, fiind gata să scriu fără limită despre această minunată „plămadă a visurilor noastre“ de spectatori. Omul care mi-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
au marcat tranziția, cu sau fără mineriade, kaghebisme, americanisme, axe, parataxe și alte alea (Iliescu, Constantinescu, Băsescu), apoi Angela Gheorghiu și Gheorghe Hagi, Mugur Isărescu, Ion Țiriac, Dan Șucu și Cristian Tudor Popescu, alături de părintele Nicolae Tănase („Pro Vita“, Valea Plopului, jud. Prahova) și înduioșătoarea copilărime păstorită de domnia sa. Faze haioase, din mers. Sorin Oprescu complimentat cum că arată fain. „Păi la câți morcovi îmi înfig ăștia toată ziua, te cred și io că sunt energizat“, a exclamat primăria sa. Replica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
alese de Mircea Cărtărescu și recitate de Marcel Iureș la Editura Casa Radio? Cum să nu cauți să-ți închipui reacția junimii actuale, alterată de prejudecata unui Eminescu demodat, romanțios și ridicol precum caragialianul R. Vent, deam bulând lacrimogen „pe lângă plopii fără soț“ ori, în cel mai bun caz, „tinzându și dreapta în deșert“ odată cu Gabriel Drăgan, inegalabila voce a străvechiului „Mondial“? Am pus discul cu Iureș de trei ori cap-coadă și l-am ascultat când meseriaș, cu creionul în mână
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai înot vreun sfert de oră, după care, răcorit, mă apuc să "studiez" mai atent oaza, unde ne găsim. În fața celor două barăci, deasupra cărora au fost așezate firmele Saloon și Dining Room, exista niște arbori (ceva între salcie și plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Vale și că aceasta nu era încă primejduită de risipire... Am în mână actul de danie al lui Petru voievod către: „Sfânta noastră mănăstire Galata, prin care vodă dăruiește cu toată mâna satele: „Mihăileștii, cu mori în Bahlui...și satul Plopii, cu hăleșteu, și Cârsteștii, ce să număscu Pizdenii, și cu mori, și cu satul Belceștii și un hăleșteu ce să numești Mihai, în hotarul târgului Iași...” „Și iarăși am dat și am miluit mănăstirea noastră Galata cu dzăce salași de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Creatorii și lumea lor dar cu titlu schimbat: Un ctitor de suflete: Victor Papilian. Și ce frumos scrie despre acest savant, unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor penitenciare comuniste, Înalt Prea Sfințitul Valeriu Anania în Rotonda plopilor aprinși, prelatul și prolificul creator de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Chiar așa? Chiar așa! Priviți și vă minunați. Când și-au scos, cei doi, juvelnicele, înțesate cu pești de diferite specii și dimensiuni, noii sosiți au căzut pe spate. Au revenit cu toții, la locul de întâlnire, adică,în barul de la PLOPII USCAȚI, unde se prinseseră, care să se ducă la baltă, să-și încerce norocul, și care să asigure partea culinar-distractivă, de mai de pe urmă. Și iată că primii au câștigat. În total - peste patruzeci de kilograme de pește! Acum e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
i s-a pus, fiind victima unor procese de mari prefaceri sociale, în care, cu capul plecat (sabia nu-1 taie), Ion Costache Enache a știut să supraviețuiască și să realizeze spre sfârșitul vieții lui, o proprietate în celebrul Bucium, cu plopii lui Eminescu, o familie sănătoasă, vrednică și copii titrați. Lecturarea cărții deconspiră tocmai drumul spinos spre aceste împliniri pe care și le dorește tot omul. Postață în Ioan Costache Enache, Eroi au fost... Memoriile mele, Editura PIM Iași, 2010, pag
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
poziție pe malul apei, lângă o moară. Locurile erau frumoase, ca pe la noi, vara, când aerul s-a copt ; parcă eram acasă. Am înjghebat un culcuș între tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ei purta o căciulă „acră”, ceea ce vrea să însemne ascuțită. Sub ea se zbârlea o barbă aspră. Cu chip lemnos și plin de țepi, celuilalt îi flutura, goală, o mânecă. În timp ce ne lăsam la vale, moșnegii tăcură. Se ghicea lângă plopii în care șuiera subțire vântul o râpă. Cel cu căciula explică : - Devale nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
eșec. Intrase cu o echipă de lămurire într-o ogradă țărănească. Gospodăria era pustie. Zbierau câteva oi în șandrama : o cloșcă cloncănea pe lângă prepeleacul cu trifoi. Dată de perete, ușa de la grajd lăsa să se zbicească podelele din loazbe de plop curățate de baligă. După ce au fumat câte o țigară, cei din echipă se pregăteau să plece când, prin grădină, apăru stăpânul zugrumat sub o sarcină de iarbă. Omul răsuci albul ochilor către dânșii. Nu era pentru întâia oară când avea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ticsit, de-a lungul celor câțiva kilometri de apă rămasă încă limpede și suficient de lată ca să pară sigură. Amurgul se lasă devreme, așa cum se va întâmpla câteva săptămâni de-acum încolo. Cerul, de un albastru înghețat printre sălciile și plopii invadatori, se aprinde, o străfulgerare trandafirie înainte de a se prăbuși în albastru-indigo. Sfârșit de februarie pe Platte, iar ceața rece a nopții plutește deasupra râului, înghețând paiele de pe miriște rămase de toamna trecută care umplu și acum câmpurile vecine. Păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nouă al părului ei. Un experiment de naturalist. —Mai ții minte când te verificam cât de bine știi speciile? Ea stătea nemișcată, sub mâna lui. —Uram chestia asta. Eram așa de jalnică. Mâna lui se ridică, să arate spre un plop de-abia îmbobocit. Ceva stătea pe o creangă, ceva mic, bălțat cu galben și la fel de încordat cum se simțea ea. Un nume pe care nu-l știa. Numele n-ar fi făcut decât să arunce ființa aceea în anonimat. Pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l știa. Numele n-ar fi făcut decât să arunce ființa aceea în anonimat. Pasărea fără nume deschise ciocul și slobozi cel mai incredibil cântec. Cânta nebunește, convinsă că ea putea ține pasul. Peste tot în jur se iveau răspunsuri - plopul și Platte, briza de martie și iepurii în desiș, ceva care se zbătea în josul apei, cu teamă, secrete și zvonuri, vești și negociere, toate viețile încrucișate vorbind în același timp. Cloncăniturile și țipetele veneau de pretutindeni și nu se sfârșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-și ia adio de la amândoi în același timp. Îi văzu de la depărtare, în curtea din față, Karin întinsă pe iarbă, la vreo cincizeci de metri, ca o babysitter în carantină, în timp ce Mark stătea pe o bancă metalică sub un plop, lângă o femeie pe care Weber o recunoscu imediat, deși n-o întâlnise niciodată. Bonnie Travis purta o bluză bleu fără mâneci și o fustă de blugi. Îi scosese lui Mark Schluter căciulița croșetată și-i punea pe cap o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
urmă pe alee. Flancat de cele două femei, Mark stătea pe banca lui ca pe un tron, în timp ce o mână de pacienți, îngrijitori și vizitatori străbătea Olimpul său de câmpie. O ghirlandă de păpădii, un sceptru dintr-o creangă de plop - așa avea să-l țină minte Weber. În scurtul timp în care Weber lipsise, Mark se schimbase iar. Amărăciunea trădării dispăruse. Își înălță bățul și-l agită spre Weber, în semn de binecuvântare. — Mergi cu Dumnezeu, călătorule. Te trimit înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Urmă instrucțiunile lui Karin către Farview, River Run Estates, pe drumuri numerotate și la fel de perpendiculare cum pretindea a fi raționalitatea. Găsi casa într-un cartier chircit în mijlocul unui câmp uriaș, deja secerat, mărginit pe o latură de linia șerpuitoare a plopilor și sălciilor care trădau râul ascuns. Rămase în mașina închiriată o vreme, uitându-se la casă: comandată prin poștă, plată, ceva ce ieri nu era aici și fără îndoială că mâine va dispărea. Mergând spre ușa laminată avu o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai scump în fire. Căci nu trăiești mereu să cazi făină-n sacul fără fund; ce verticali sunt acești brazi pe creștet cu un cer rotund! Adică nu ești ca să-ndopi în tine tot ce se confruntă; melodioși sunt acești plopi când bat din palme ca la nuntă! De-acum aud concertu-n lunci, și-așa mă ndepărtez de moarte; doar casele fără de prunci sunt ca pustii, cu geamuri sparte. Fii binecuvântată, viață, tu, cap de operă preasfânt și singurul pe-acest
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]