7,468 matches
-
fiecare frumoși în felul nostru. Așa cred eu despre cei care scriu, confrații mei.” Proiecția luminoasă a acestor cuvinte ale Adinei Sas-Simoniak este și poezia „Aripi”, în care solemnitatea versurilor are rolul de a defini o secvență lirică în care poeta își realizează autoportretul: « ca niște aripi/ de înger/ secundele își lasă/ zborul/ pe umbra mea/ creată de/ peniță/în scris.” Fie ca penița Adinei Sas-Simoniak să aștearnă pe hârtie și de acum înainte, „cuvinte calde, dulci, miezoase” (“Cu Tine”). Fie
PERPENDICULARA PE UN COLT DE NEMURIRE DE ADINA SAS-SIMONIAK de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367183_a_368512]
-
mistuit de dor, mintea îngândurată să primească din Mâna Divină eliberare. Iar peste toate lucrurile, să nu uite că există Unul care veghează și care nu va îngădui nici o încercare peste puterea firească a fiecăruia de a o suporta...”, spune poeta Cristina Frâncu. În continuare, ea declară: „Știu că îmi citesc poeziile oameni din toate categoriile de vârstă, fără nici o excepție. Primesc e-mail-uri de încurajare de la ei, comentarii constructive la versurile postate pe diverse site-uri creștine. Cei mai mulți sunt oameni în
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
acest lucru, mai ales că în ziua de azi, din ce în ce mai puțini tineri sunt interesați de literatură, în general, lumea virtuală ocupându-le tot mai mult din timpul liber. Cei mai mici prețuiesc simplitatea unor poezii scrise de mine.” Cristina Frâncu - poetă și jurnalistă Cristina Frâncu s-a născut pe 18 ianuarie 1984, la Galați. Aici a crescut, a mers la școală, apoi la liceu, aici s-a căsătorit și tot aici locuiește și în prezent. Poeta este licențiată în Științe ale
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
scrise de mine.” Cristina Frâncu - poetă și jurnalistă Cristina Frâncu s-a născut pe 18 ianuarie 1984, la Galați. Aici a crescut, a mers la școală, apoi la liceu, aici s-a căsătorit și tot aici locuiește și în prezent. Poeta este licențiată în Științe ale Comunicării, la Facultatea de Filosofie și Jurnalism, din cadrul Universității “Spiru Haret”. În prezent, aceasta își pregătește masteratul - Mass-media și comunicarea - la aceeași instituție de învățământ. Cristina este căsătorită cu Petrică Frâncu. Cristina Frâncu este o
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
își pregătește masteratul - Mass-media și comunicarea - la aceeași instituție de învățământ. Cristina este căsătorită cu Petrică Frâncu. Cristina Frâncu este o admiratoare și o cititoare fidelă a versurilor ce abundă de adevăruri biblice ale lui Costache Ioanid, dar și ale poetelor Tatiana Topciu și Sanja Cristea Tiberian. Anul trecut, autoarea a descoperit un nou poet care scrie pe placul ei. Este vorba de Simion Marțian Felix, care a primit „Premiul de Excelență” la „Concursul de Poezie pe teme biblice” organizat de
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
Nu ura, ci indiferența”, spune autoarea. „Ascunde-mă-n iubirea Ta cerească,/ Dulceața ei adânc să mă pătrundă;/ În râuri mii din mine să pornească/ Și ura-n ea pe veci să o cuprindă.” (Cuprinde-mă) În lumina acestor stihuri, poeta adaugă: „Eu nu îmi pot imagina existența fără dragoste, însă atunci când iubești, se întâmplă, uneori, să suferi. Dar nu despre această dragoste omenească am scris, ci despre cea divină; o iubire jertfitoare care n-a ținut cont de Sine, dăruindu
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
despre tristețe-melancolie. Această tristețe-melancolie se regăsește și în stihurile Cristinei Frâncu, însă mult înnobilată, întrucât este aordată dintr-o perspectivă creștină. Trebuie subliniat în acest context faptul că tristețea, ca și categorie estetică, implică preponderent trăirile subiective, dar nu arbitrariul. Poeta redă în detaliu propriile trăiri sufletești aflate în conexiune cu experiența creștină acumulată, păstrând însă un ton grav, serios, fară a cădea în lamentație. Mai mult, tristețea se actualizează prin categorii artistice precum ritmul, rima sau melodia, pe care Cristina
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
care lacrima devine cel dintâi simbol al tristeții, fără a cădea în dramatism. „Din umbra-ntunecată-a lumii,/ Din acest colț uitat de zile,/ Aștern pe florile Iubirii/ Doar rugăciuni și lacrimi grele.” (Cunună Iubirii) Nemulțumită de propria stare spirituală, poeta dorește să se apropie tot mai mult de Dumnezeu. Înțelegând lupta care se dă între bine și rău, între Duh și fire, aceasta vrea să se sfințească zi de zi, să acceadă către idealurile adevărate. „ Dar eu urc tot mai
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
conștientă că numai astfel va primi plinătatea puterii dumnezeiești. „Tânjesc să Te-ntâlnesc ca Pavel/ Pe drumul care duce în Damasc/ Și de-aș muri ca și un Abel/ În trup de slavă am să mă nasc.” (Fiu și Tată) Poeta este conștientă că nu are cum să fie imună la nonvaloarea și răul promovate de societatea în care trăiește. Reflecțiile ei asupra stării spirutuale a creștinului denotă convingerea că numai în unirea cu Hristos găsim puterea de a fi biruitori
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
regăsi în versurile mele și va conștientiza nevoia de schimbare în mai bine din viața sa, că va fi mustrat de păcat, dar că va primi atât mângăiere, cât și încurajare.” Despre acest lucru vorbește și poemul Vasul de lut . Poetei îi este străină pendularea între a urma calea lumii și calea lui Hristos. Deplina predare în mâinile Olarului este pentru ea o decizie radicală, determinată de pocăința autentică și de dispoziția de a se lăsa modelată în armonie cu cerințele
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
că n-am murit. (Mircea Tudose) Un succes editorial din anul 2009 este volumul antologic Povara unei mari iubiri de Mircea Tudose (apariție, din păcate, postumă, lansată după slujba de pomenire la un an de la moartea scriitorului), în îngrijirea soției, poeta Emilia Damian Tudose, sub redacția lui Iulian Patca și scoasă de Editura Mega din Cluj-Napoca. Mircea Tudose este un poet sensibil, meditativ, afectiv, fidel valorilor eterne, fidel și poeziei autentice. Versurile lui sunt, fără-ndoială, elaborate meticulos, cuvintele căutate, dar
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
că n-am murit. (Mircea Tudose)Un succes editorial din anul 2009 este volumul antologic Povara unei mari iubiri de Mircea Tudose (apariție, din păcate, postumă, lansată după slujba de pomenire la un an de la moartea scriitorului), în îngrijirea soției, poeta Emilia Damian Tudose, sub redacția lui Iulian Patca și scoasă de Editura Mega din Cluj-Napoca.Mircea Tudose este un poet sensibil, meditativ, afectiv, fidel valorilor eterne, fidel și poeziei autentice. Versurile lui sunt, fără-ndoială, elaborate meticulos, cuvintele căutate, dar
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
iar Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, în viziunea Victoriței Duțu, nu există simple cuvinte, ci “Cuvintele”. Iar acestea sunt “Liniște”, “Linie”, “Frumusețe”, “Drum” și “Grădina”. “Cuvintele” nu au nimic material, pentru că ele viețuiesc în “închipuirea” poetei, în imaginație, despre care autoarea afirmă că “numai ea/este prezentă/în realitatea ce o/trăiesc fără să o/pot atinge cu mâna.” Tot astfel după cum la început a existat Cuvântul și nu doar un cuvânt oarecare, iar Cuvântul S-
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
iar Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, în viziunea Victoriței Duțu, nu există simple cuvinte, ci “Cuvintele”. Iar acestea sunt “Liniște”, “Linie”, “Frumusețe”, “Drum” și “Grădina”. “Cuvintele” nu au nimic material, pentru că ele viețuiesc în “închipuirea” poetei, în imaginație, despre care autoarea afirmă că “numai ea/este prezentă/în realitatea ce o/trăiesc fără să o/pot atinge cu mâna.” Poeta și prozatoarea Victorița Duțu este cunoscută iubitorilor de artă prin cărțile “Spații”, “Vreau o altă lume
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
Liniște”, “Linie”, “Frumusețe”, “Drum” și “Grădina”. “Cuvintele” nu au nimic material, pentru că ele viețuiesc în “închipuirea” poetei, în imaginație, despre care autoarea afirmă că “numai ea/este prezentă/în realitatea ce o/trăiesc fără să o/pot atinge cu mâna.” Poeta și prozatoarea Victorița Duțu este cunoscută iubitorilor de artă prin cărțile “Spații”, “Vreau o altă lume”, “Călătoria gândului”, “Cea care aș fi”, etc. Volumul de versuri „Cuvintele” a apărut la Editura Muzeului Literaturii Române în noiembrie 2005. Deținătoare a Premiului
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
aș fi”, etc. Volumul de versuri „Cuvintele” a apărut la Editura Muzeului Literaturii Române în noiembrie 2005. Deținătoare a Premiului Internațional de poezie "NAJI NAAMAN", obținut în anul 2009, Victorița Duțu debutează în august 2003, cu placheta de versuri “Spații”. Poeta este absolventă a Facultății de Matematică și a Facultății de Filosofie din Iași și are un masterat în logică și hermeneutică. În prezent, Victorița Duțu este profesor titluar de matematică la un colegiu din București. În paralel, aceasta realizează la
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
ce nu se lasă cuprinsă de zgomot» Pentru că dimensiunea principală a realității în care evoluează autoarea este imaginația, Victorița Duțu, spre deosebire de alți poeți, nu este interesată să evadeze din această realitate. La fel ca și cuvintele, realitatea despre care vorbește poeta se definește prin imaterialitate. Într-o asemenea realitate, liniștea devine un autentic loc de refugiu din fața cotidianului. “Liniștea/ce nu se lasă cuprinsă/de zgomot se manifestă ca o variantă la “gândul celuilalt”, gând ce capătă formă, de aceea, continuă
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
se definește prin imaterialitate. Într-o asemenea realitate, liniștea devine un autentic loc de refugiu din fața cotidianului. “Liniștea/ce nu se lasă cuprinsă/de zgomot se manifestă ca o variantă la “gândul celuilalt”, gând ce capătă formă, de aceea, continuă poeta, atunci când “o mână din afara mea/m-a luat de mâna/mea stângă,/nu m-am speriat/că nu am putut/să o văd!” Mâna simbolizează actul creator, identificarea autorului cu creația sa. Victorița Duțu ne asigură că întreaga ei creație
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
actul creator, identificarea autorului cu creația sa. Victorița Duțu ne asigură că întreaga ei creație reflectă deschidere, sinceritate, curăție a gândului, atunci când afirmă - “da, arăt mâna,/palma mi-o arăt.” “Un drum din închipuire” Dincolo de această identificare cu propria creație, poeta încearcă să trăiască și ca spectator, nu doar în calitate de creator, emoția estetică autentică. Iar o asemenea emoție nu poate fi experiementată decât prin detașarea totală de opera creată. Pigmalion, pământeanul îndrăgostit de propria operă de artă, există în fiecare creator
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
precizeze, la un moment dat: “am făcut o distincție/între mine și/un drum din închipuire.” Prin aceste versuri, ea ne asigură că își privește propria creație cu ochii consumatorului de artă și nu ai celui ce compune. Fiind o poetă cu vocație, aceasta știe că pășește “pe un drum/ce se lărgește la/infinit», ceea ce denotă convingerea că arta ei va supraviețui, că va avea puterea să înfrunte timpul și circumstanțele, că destinul ei literar este bine trasat. Drumul de la
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
semnifică ieșirea din profan, biruința elementului spiritual asupra celui profan. Tristețea și calmul versurilor Victoriței Duțu se manifestă în redarea propriilor trăiri interioare. “O undă de șoc/face ca totul/să se inverseze/și în loc să/privesc înainte/privesc înapoi”, spune poeta, cu o ușoară autoironie. Un element distinctiv în poezia sa este și alternanța răsărit-apus, care ne trimite cu gândul la actul închinării. Soarele, astrul zilei, este simbolul binelui, al vieții, al puterii creatoare, al mântuirii, al spiritualității. Noaptea, cu tenebrele
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
regăsește și în poezia lui George Bacovia, “Plumb”. Golul, la fel ca și umbra din versurile anterior menționate, sugerează ceva misterios, indefinit, o stare de neliniște, de așteptare, de tensiune. De fapt, “umbra” și “golul” evocă intensitatea trăirilor sufletești ale poetei și sporesc sentimentul de tristețe. “Golul acesta/cuprinde/doar obiectul/ce nu mai este./obiectul acesta/și-a pierdut forma,/se strivește acum/pe el insuși/în două goluri/ce se intersectează/în ochiul meu/ce vrea să /țâșnească prin
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
să o transforme “într-un gând/plutitor pe o linie/paralelă cu lumea”. În simbol, cartea marchează inițierea, cunoașterea, descifrarea enigmelor. În carte sălășuiește spiritualitatea cea mai profundă, frumusețea care “se ascunde mereu.” Acest estetic în căutarea căruia se află poeta semnifică în cele din urmă, aceeași întoarcere la sine. Iată ce spune Victorița Duțu: “nu știu pe unde/să merg,/pentru că ea (frumusețea),/fiind a lumii,/vreau să o/pot cunoaște.” Frumusețea înseamnă vitalitate și este opusă umbrei și golului
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
lumea cuvintelor, în care a pornit. Ea tălmăcește “imagini iluzorii”, iar concluzia la care ajunge este că “nu se întâmplă/mare lucru”, pentru că “doar gândul neputincios/se mai frământă,/să poată scăpa,/de ceva neștiut.” Experiența de până aici a poetei relevă absența emoției, pentru că așa cum ne anunță chiar ea, spre deosebire de drumul infinit, calea pe care merge acum “e un drum inutil”, marcat de “un îngheț/al normalului”, având ca ultim rezultat scufundarea “în vârtejul uitării.” Singura certitudine incontestabilă pe care
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]
-
relevă absența emoției, pentru că așa cum ne anunță chiar ea, spre deosebire de drumul infinit, calea pe care merge acum “e un drum inutil”, marcat de “un îngheț/al normalului”, având ca ultim rezultat scufundarea “în vârtejul uitării.” Singura certitudine incontestabilă pe care poeta ne-o împărtășește este aceasta: “știu/că pot să văd./ deschid ochii,/chiar daca nu văd/decât imagini iluzorii.” Starea de bine este inexistentă, întrucât “gândul neputincios/se mai frământă,/să poată scăpa,/de ceva neștiut.” Mai mult, Victorița Duțu este
VERSURI SEMNATE VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 163 din 12 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367231_a_368560]