2,516 matches
-
Nichita, un mare ucenic al lui Rilke, Rilke stâlp uriaș și constructor al sensibilității noastre moderne, el însuși uitat, aproape, în țara sa (cu excepția poate a lui Paul Celan!Ă? (Când spun „uitat” mă refer la directa descendență creatoare a poeților nemți ce publică după război, mai aproape de un Brecht, de un Gotfried Benn.Ă Oare amicii noștri „universitari” care au emigrat în spații culturale occidentale ne „uită” acolo, după ce „aici” ne consacraseră studii de fină și perspicace analiză a temelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
76, când am fost invitat în Suedia de evreul belgiano-suedez, René Coeckelberghs, ce venea cu oarecare regularitate în România. „Îndrăgostit de cărțile, dar și de personalitatea lui Stancu”, curtând-o cu pasiune și cu mare gravitate pe Gabriela Melinescu, tânără poetă, frumoasă, talentată, redactoare la revista de tineret Luceafărul și „vestită” și ca „marea iubită” a lui Nichita Stănescu, cu care a trăit ani buni - și „fierbinți” - împreună în „cuibul lor”, un apartament în cartierul Drumul Taberei, „obținut” și „înzestrat” de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
U. Scriitorilor și care a făcut-o pe față. A și plătit-o iute, Ceaușescu l-a scos din funcție - după un congres al scriitorilor unde „era voie” să fie atacat autorul Mărului de lângă drum și înlocuit cu mai ștersul poet moldav Demostene Botez. De altfel, foarte, foarte puțini dintre vechii ideologi literari staliniști și-au făcut mea culpa, S. Damian e unul din exemplele onorabile. Dar un Crohmălniceanu, figură mai decisivă, mai autoritară în noroiul și crimele culturale ale anilor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
DESPRE SINE ȘI DESPRE ENRIC FURTUNĂ* Nota aceasta, dacă ar fi apărut când eram amândoi necunoscuți, n-avea nici o importanță; acuma are poate un interes de curiozitate. În numărul ultim din Opinia, citesc ceva cu privire la bucata Calafatul a reginei noastre poete. Văd și câteva informații despre o traducere a acestei frumoase poezii apărută cândva în volumul Pe Dunăre, supt iscălitura lui M. Sadoveanu. Traducerea cerută de M.S. Regina direcției teatrului e aceea care a fost rostită pe scena Teatrului Național cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Deci întreabă pe unii din cei de față de ce s-a stârnit lumea pentru o adunare așa de importantă. Află că s-a adunat lumea la sărbătorirea unui poet. Ce e aceea poet? E unul care scrie cântece. Și de ce poet e vorba? De Juan El Mestiso. Cum se poate? L-am cunoscut; venea să cumpere una și alta din prăvălia mea. Pentru asemenea om, un metis, se face asemenea adunare? Mai bine mi se făcea monument mie, care sunt om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia acù am înțeles Că din tine nu mai ies; C-am intrat la tinereță Ș-am ajuns grea bătrâneță, Am intrat copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a bucurat de o apreciere pozitivă. A făcut parte din Uniunea scriitorilor, iar critica litarară, în general, i-a fost pozitivă. Nici savantului Nicoale Iorga nu i-a scăpat poezia lui T. Nencev, în articolul „Poezia Regională” evidențiind creația tinerilor poeți, citând pe Iacob Slavov, Vladimir Cavarnali, iar despre poezia „bulgarului” T. Nencev, citează câteva versuri din poezia „Originea”. A decedat la 3 noiembrie 1944, împreună cu fratele său Ion, într-un bombardament pe frontul de Răsărit. NENOV M. FEODOR - INGINER CONSTRUCTOR
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Saul Bellow ("Darul lui Humboldt"), Kurt Vonnegut ("Abatorul 5"), Kafka ("Castelul"), Patrick Süskind ("Parfumul"), Knut Hamsun ("Foamea"), Miodrag Bulatović ("Cocoșul roșu zboară spre cer"), Kazantzakis ("Alexis Zorba", "Hristos răstignit a doua oară"), Mishima ("Templul de aur") "Dialogurile" lui Platon... Și poeți: Lorca, Octavio Paz ("Piatra soarelui"), Fernando Pessoa ("Ploaie oblică"), Ezra Pound ("Cantos"), Rilke, Ingeborg Bachmann ("Fără delicatese"), Khalil Gibran ("Profetul")... Și autori români: Mircea Eliade, Noica, Ionescu, Cioran, Nichita Stănescu ("Ordinea cuvintelor"), Marin Sorescu ("Tratat de inspirație"), Mihai Ursachi, Emil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că după câteva pagini n-o mai lasă din mână, mai ales dacă individul e puțin aghesmuit și dacă nimerește peste vreo scenă erotică. E știut faptul că scriitorii se citesc între ei. Fiul tău, Andrei Alecsa, este traducător anglofil, poet el însuși... Spune-i, te rog, trei lucruri care să-l convingă să meargă mai departe în teritoriul literaturii și trei lucruri care (ar putea) să-l determine să se apuce de altceva, să lase de izbeliște acest teritoriu pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care am născocit ideea Colocviilor de poezie la care am participat an de an, chiar dacă întors la Sibiu, nu m-am mai numărat printre organizatori. A fost o surpriză plăcută să descopăr că, într-un loc aparent izolat, niște tineri poeți trăiau cu aceeași fervoare ca și la București, Cluj, Iași sau Timișoara ideile generației '80. Noi, tinerii, aveam relații bune și cu mai "vârstnicii" scriitori Cristian Livescu și Emil Nicolae, transformând întâlnirile în adevărate sărbători intelectuale. Piatra Neamț rămâne, după Echinox
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
adevărat, ce-și propune un critic să facă? Or, tocmai lucrul acesta nu prea mai are legătură cu literatura, indiferent de formele pe care le poate îmbrăca amintita creativitate critică. În fine, dacă nu sunt diferențe mari între critic și poet, ce mi-ar lipsi să spun că, totuși, sunt poet?! Știu că ai început "viața literară" trudind penița cu poezie. Dacă ai fi fost poet, hotărât să dea piept cu marea literatură română (sau universală?), pe care raft crezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că vorbesc despre mine la persoana a III-a), născut, nu știu dacă neapărat ca orice orgoliu, din neputință. Așadar, poți începe prefața... Știi bine, Pseudokynegetikos e numai o prefață. Și cum se va numi această prefață? Un ins, pretins poet... Cât de creativ e criticul în confruntarea cu textele pe care le ia în răspăr, cu cele în curgerea cărora se lasă? Ce trebuie să facă un critic? Să identifice în țesătura labirintică un sens, să-l contextualizeze, să situeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai făcut poet? Unde se despart, în literatura de azi, poetul și prozatorul? E poezia secretul din buzunarul de la piept? Scriu despre cărți de poezie pentru că sunt cititor pătimaș al cărților bune de poezie și pentru că am mai mulți prieteni poeți decât prozatori. Regula jocului acum, dragă Adrian, este aceea că tu pui întrebările, iar eu trebuie să răspund. Dar aici tu știi răspunsul mult mai bine decât mine. Astăzi, hotarul dintre poezie și proză este mai subțire decât pânza de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Ioan Holban a scris poezie. Mircea A. Diaconu, la fel. Până și Al. Cistelecan a scris poezie, la început, există probe. Chiar Nicolae Manolescu, cel care se lăuda cum că ar rămîne "pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane" este trădat de numeroase texte din "Teme" care sunt ingenuități poetice, schițe travestite în eseuri și nuvele topite în false memorii. Și chiar dacă "se atârnă" de poezia altora, vorba lui Phillipide, criticul de poezie tot un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și, dacă vreți, lucrativă în câmpul literaturii. Am citit nu de mult cu surprindere, în "România literară", declarația unui foarte cunoscut critic, l-am numit pe Nicolae Manolescu, cum că el rămâne pe poziția maioresciană a incompatibilității dintre critic și poet, în economia aceleiași persoane. Argumentul adus: scriitorii nu prea se citesc unii pe alții! Eu unul îmi îngădui a-i da dreptate lui Baudelaire, conform căruia cel mai bun critic de poezie n-ar putea fi decât poetul. Intr-adevăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
este chiar mecanismul lovirii valului de mal ei confirmă de fapt organicitatea, dinamica, metabolismul cultural. Îmi face plăcere să reiau un text mai consistent al lui Rareș Moldovan, dintr-un excelent interviu realizat de Mihai Vakulovski cu voi, trei crai poeți, sub genericul "triptic familial", în 2007. Iată ce spune Rareș despre relația dintre generații, despre necesitatea schimbării, despre problema spinoasă a coerenței interioare a unei literaturi: Problema e că viziunea/ concepția despre poezie de la noi trăiește deja de destulă vreme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Trakl, oleacă de Hölderlin, Heredia, Baudelaire și, mai cu seamă, Saint-John-Perse, Char, Michaux și Mallarmé. Însă... nu am intrat în mimeză de apropriere cu ei; nu m-am bătut cu pumnul în chept și n-am strigat: Anche io sono poeta!, mulțumindu-mă cu practica strigăturilor străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luat-o în nume de rău când eu cu toată mândria am început să-mi recit capodopera. Am ajuns pentru restul orei la colț. Atunci am primit prima lecție de a lăsa poeziile altora în pace, mai ales dacă sunt poeți ruși contemporani. Acest lucru m-a indignat în așa măsură încât am început să scriu poezii, la început cu mâna fratelui meu, mai târziu cu a mea. Dacă într-adevăr acest lucru m-a indignat sau "babilonia" de care cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un fel Iașul mi-a devenit tată... Dragă Lucian Vasiliu, în anul 1985, primăvara, am alergat prin curtea Casei Pogor, urmărit îndeaproape de regretatul Constantin Liviu Rusu, care mă fotografia pentru coperta cărții tale "Să alergăm împreună"... Alergam alături de regretata poetă Irina Andone, dusă și ea într-o lume mai dreaptă. Tu aveai, în acel moment, o criză de discopatie... A mai alergat cineva în locul tău în viața asta? Dragă Adrian Alui Gheorghe, pentru mine, primăvara anului 1985 a fost un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
capitolașe (deloc... lașe). În acest context, "bătrânul" Rusu s-a oferit să realizeze coperta, care urma să sugereze doi tineri alergând (fugind?). Nimerindu-te tu, vechi și bun prieten, în spațiul muzeal de la Casa "Pogor", aflându-se acolo și tânăra poetă, elevă de liceu, Irina Andone, l-am rugat pe C. L. Rusu să vă fotografieze alergând pe aleea junimiștilor de odinioară. Discopatiile mele (rezultat al unui stagiu militar cumplit, cu durata 1 an și 4 luni!) se relaxau, un pic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
bețe la o uncie, suna a mălai. M-a convins și am cumpărat iarba. Herman și cu mine am format o echipă ca să plasăm iarba. A găsit o lesbiană pe nume Marian, care locuia În Village și zicea că e poetă. Țineam iarba-n apartamentul lui Marian, Îi Îndesam cît putea să folosească și Îi dădeam cincizeci la sută din vînzări. Știa o grămadă de fumători. Altă lesbiană s-a mutat cu ea și de fiecare dată cînd mergeam la Marian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
premiul II (1985) și III (1986)...... Lucrările poartă aceeași marcă a determinărilor cromatice în tușe vesel-tragice, recuperarea unor tipologii ale tradiției în secvențe dominate de ideea naivă, de exprimarea voluntaristă a vieții satului bănățean de munte." Dr. Prof. Ionel Bota - poet și critic de arta „O bijuterie de biserică, suită pe un măr uriaș. Credința însăși pare să se bazeze pe fructul cunoașterii." Prof. Nicolae Sârbu jurnalist Adresa atelierului: Bulevardul Republicii Bl. 6 Sc. 3 Et.9 Ap. 34 320151 - Reșița
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
de la Gazeta literară. Și într-adevăr, la scurtă vreme după mutarea noastră, s-au instalat, în camera din dreapta, Nichita și Velea, încă becheri pe-atunci, iar în cea din stânga familistul ca și mine Cezar Baltag, căsătorit din studenție cu regretata poetă Ioana Bantaș. Viața coloniei noastre din strada Naipu s-a desfășurat în deplină concordie vreme de aproape trei ani, cât am poposit în acel spațiu de semirusticitate, un spațiu de contrast aproape șocant dacă-l raportam la acela din „centru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
căruia se oprește și stăruie autorul cercetării de față este munca de referent literar, apoi de redactor la postul național de radio înființat la 1 noiembrie 1928. În această perioadă, V. Voiculescu devine un îndrumător competent și apropiat al tinerilor poeți: Virgil Carianopol, George Sbârcea, Magda Isanos etc. Finalul studiului este un cutremurător tablou dantesc și un vehement act de acuzare. În linii sumbre, amintind de unele poezii ale lui Arghezi din volumul „Flori de mucegai” sau tablete din volumul de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]