2,252 matches
-
răpi. Ieși de-aici o fiică, ce mama-i o ascunse; Numită Ifigenia de cel ce o seduse." (n.tr.) 17 Opera este importată din Italia de Mazarin în 1647, cu o reprezentație din Orfeo. 18 Sublinierea noastră. 19 În Poetica d'Aristotele vulgarizzata e sposta, publicată în 1570, Castelvetro distinge patru tipuri de asemănare, posibilul credibil, posibilul necredibil, imposibilul credibil și imposibilul necredibil. În acest tablou cu patru intrări, în care prima și cea de-a treia configurație (adică verosimilul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
secolului al V-lea î.H., este celebru prin realismul său. Din nefericire, niciuna din operele sale nu ne-a parvenit. Nu știm despre el decât din comentariile lăsate nouă de Antici, din cele ale lui Aristotel, în special în Poetica. 43 Diderot se referă aici la Corneille din care citează Cinna și Rodogune, unde figurează Cleopatra, la Voltaire, din care citează Meropa, la Racine, din care citează Britannicus, unde Agripina este unul din personajele principale. 44 Teatrul Național de la Hamburg
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cititorul de azi. Îi vine în ajutor mai întâi criteriul de alcătuire a corpusului de texte, care nu este unul valoric, ci în funcție de relevanța în comunicarea scriitorilor cu cititorii din epocă și de miza prozelor în discuție. Cercetătorul creionează astfel poetica prozei antejunimiste, a cărei trăsătură principală - din perspectiva comunicării - este hiperdeterminarea textuală, altfel spus, comunicativitatea excesivă. Demonstrația are un fundament teoretic solid, convocând o bibliografie dominată de nume importante ale naratologiei, teoriei comunicării și semioticii. SCRIERI: În livada de cremene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
dar și pe scena tragică, a acelor gene aristocratice pe care Atenaxe "Atena" democratică le distrusese, Însă fără să le elimine niciodată cu totul și Împotriva cărora se desfășura acțiunea dionisiacă. Erau istorii deosebit de unificatoare și antrenante, așa cum explica Aristotel (Poetica, 1453 b 10-26), care găseau pe scenă un referent dialectic În spațiul politic al cetății, căruia, ca ansamblu al cetățenilor, Îi era destinată cu siguranță arena tragică. În fața războiului fratricid dintre Eteoclexe "Eteocle" și Polinicexe "Polinice" din Cei șapte contra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poli de orientare ai existenței umane În cadrul ordinii cosmice. Dar mantis Își avea propria sferă de acțiune, limitată la particularul unei situații de criză momentană care nu putea fi generalizată, În timp ce poetul sau, mai bine zis, poezia, după cum recunoștea Aristotel (Poetica, IX, 1451 b 6-7), avea drept obiect universalul. Dacă mantica și poezia au contribuit deci la crearea unei forme pentru realitatea religioasă greacă, poezia a Întărit unitatea culturală a grecilor prin răspândirea tradiției mitice. Și, făcând abstracție de cazul specific
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două premiate de Academia Română), Acropole (1945) - toate uzează de aceleași motive: marea, momentul despărțirii, țipătul dezolant al pescărușului, ploaia, corabia care se îndepărtează. O oarecare distanțare de poetica simbolistă se simte în volumul Zăpada mieilor (1944), dar timbrul redevine puternic bacovian în Lacrimile pământului (1944). În acest volum, B. părăsește universul marin pentru a evoca parcuri unde „cad frunze, funerar”. În ceea ce privește romanele, se pare că B. folosește o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
de la nueva narrativa hispanoamericana (1999), editat în capitala ecuadoriană, reia și aprofundează teme și motive prezentate anterior în Formă și deschidere, completate cu cercetările mai recente ale lui I. asupra romanului fantastic sud-american, vizând cu precădere problemele legate de estetica, poetica și mitologia pe care această nouă structură literară se bizuie în construirea unui univers coerent, competitiv cu cel al lumii reale. Tot literaturii sud-americane îi este dedicat și studiul Literatura hispano-americană. Tablou sinoptic, tipărit la Atena în 1999 (în limba
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), pref. edit., Iași, 2000; I. L. Caragiale, Teatru și proză, pref. edit., Iași, 2000 (în colaborare cu Valeriu P. Stancu); Irina Andone, „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, pref. edit., postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Liviu Leonte, Dramaturgia ca literatură, CRC, 1983, 43; Andrei Corbea, Teatrul ca literatură, VST, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
emisiunile pentru străinătate ale Radiodifuziunii Franceze. Din 1975 este cercetător științific al secției de filosofie la Centre National de la Recherche Scientifique. Este perioada când îl captivează, alături de filosofie, teologia (de la Karl Barth și Hans Urs von Balthasar până la teologii Răsăritului), poetica și chiar poietica. Paralel, este colaborator la Biroul de corespondență din Paris al postului de radio Europa Liberă. Printre emisiunile cele mai prizate ale comentatorului, alături de cronici la cărți de poezie și de critică, se numără „Povestea vorbei” și „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
în orizonturi de referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii, I. identifică lumile poetice, proiectându-le după aceea în spațiul literar autohton și în cel european. Familiar cu poezia, el nu este mai puțin la curent cu poeticile. Cronicile dedicate eseiștilor și criticilor trădează totdeauna pe comentatorul informat, cu apetit teoretic și mai ales sensibil la epicitatea ideilor. Privită din unghi strict tehnic, secțiunea de critică a criticii are detentă speculativă și e concepută cu antren demonstrativ. Comentariile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
stropii de pe piscurile reci sunt doar potențialitatea șuvoiului înspumat, după cum cuvintele încep a construi o idee posibilă, care se va realiza doar în interrelațiile lor. Aceste postulate teoretice (eseul Momentul inimii) revin și în lirica propriu-zisă, al cărei ax e poetica aplicată: „Dacă tu ești chipul unei lumi.../ Dacă aș mai avea de cunoscut încă ceva, / Ți-aș spune că ești chipul / A ceea ce am a cunoaște” (Secunde cu munți). Este o poezie alcătuită din segmente de viață structurate ciclic: ciclicitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Vaida parle d'une sorte de poétisation du monde concret opérée par Blaga, poétisation qui naît d'un silence magique et qui dirige să pensée vers leș profondeurs du mystère existentiel : " Nestrămutat în obsesie, credincios unor himerice încăpățânări de sorginte poetica, pretutindeni, tot ce atinge Blaga se convertește în poezie. "804 * Le destin du poète et du philosophe devra se soumettre aux caprices de son temps : nous ne pouvons pas dissocier la formation de Blaga et la production de son œuvre
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
entre-deux-guerres, mais elle a été continuée aussi dans la période d'après la deuxième guerre mondiale. Pourtant, ces tourments historiques n'ont pas affecté l'unité et la continuité de la pensée du poète : Începută în anii primului război mondial, creația poetica a lui Lucian Blaga s-a desfășurat pe parcursul a două perioade atât de diferite din istoria literaturii noastre cum sunt perioada interbelică și aceea de dupa al doilea război mondial, fără a înregistra ruptură de ordin ideologic și estetic ce desparte
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traversons des crépuscules/à la bouche des lys purs,/et nous cachons en nous/une fin sous l'armure "852, ou bien : Nous ne sommes que porteurs de chant/Sous le noir terreau des cieux. "853 Dans son ouvrage Cunoaștere poetica și mit în opera lui Lucian Blaga, Mariana Sora écrit à propos du leitmotiv des chanteurs lépreux icône du poète : Neintegrați în " cetate " prin funcționalizare și izgoniți din paradisul cunoașterii nemijlocite, poeții suferă în carne și în spirit durerea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
se purifier à ce feu, qu'il s'agisse du sentiment de l'amour et de la mort ou de la simple contemplation des choses en devenir.893 Le poème La cumpăna apelor (Au partage des eaux) est, peut-être, après l'ars poetica, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Je ne piétine pas la corolle de merveilles du monde), un deuxième poème programmatique qui indique la place occupée par Blaga à la fois dans l'horizon transcendant et dans le monde
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Union des Écrivains de la République Populaire Roumaine, Blaga exprime le " devoir " qu'il éprouve avoir pour Faust et avance să proposition de réaliser une nouvelle traduction de cette tragédie : Cunoștințele de limba germană, pregătirea filosofica ce-o am și experiența poetica ce mi-am însușit-o în curs de peste trei decenii de activitate literară îmi dau îndrăzneala să cred că aș putea să întreprind o asemenea lucrare. Opera e grea și efortul ce ma așteaptă este enorm. Dar Faust este pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
concentrés sur leur propre création et moins sur la traduction. Par conséquent, la traduction a été pratiquée par des amateurs : Să recunoaștem că, până în clipa de față, literatura noastră nu posedă decât prea puține traduceri de înalt nivel din literatura poetica universală. Un entuziasm, o pasiune arzătoare pentru traducere a existat cândva la noi, în duhul unor poeți însetați de largi orizonturi, în perioada de formare a limbii moderne, dinainte de Eminescu. Din motive lesne de înțeles, acel cuvant de început n-
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
elle se place dans une région d'interférence des deux structures stylistiques l'une appartenant à l'auteur du poème source, l'autre au poète traducteur. Le dernier ne peut pas effacer son style poétique dans la traduction : " O traducere poetica ia ființă într-o zonă de interferență între structurile stilistice ale operei originale și structurile stilistice proprii poetului traducător. Oricât ar încerca traducătorul să se depersonalizeze, interferență de structuri se produce în chip inevitabil. "1008 Nous observons que le poète
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
En traduisant, un poète ne se dépersonnalise pas, annihilant son style et devenant identique à l'auteur du poème d'origine.1010 À ce moment de son analyse, Blaga offre une très moderne définition de la traduction de poésie : O traducere poetica valabilă în sine și prin sine este, prin toate condițiile ei, obiective și subiective, o "recreare", iar nu o transpunere literară dintr-o limba în altă limbă. Marile traduceri câri contează în diversele literaturi sunt "echivalente poetice", nu simple "traduceri
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
à la poéticité du texte source. Pourtant, Blaga avoue avoir pris de pluș grandes libertés en fonction de la substance poétique des vers ou de leur tonalité : " De câte ori m-am găsit în fața unor fragmente caracterizate în primul rând prin substanță lor poetica, am căutat să redau cât mai fidel însăși această substanță, permițându-mi anume libertăți de cuvânt ; când m-am găsit în fața unor fragmente de ton, mi-am permis mai mari libertăți de cuvânt, ca să redau tonul. "1018 En d'autres
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1273 Leș poèmes originaux, ainsi que leur ordre et leurs dates indiquées entre parenthèses, " ont été reproduits d'après l'édition exhaustive des vers du poète transylvain, édition publiée à l'occasion du centenaire de șa naissance : Lucian Blaga, Operă poetica (L'Œuvre poétique), avant-propos par Eugen Simion, préface par George Gană et Dorli Blaga, Éditions Humanitas, Bucarest, 1995 "1274. Leș versions françaises proviennent des recueils et anthologies parus antérieurement : îl s'agit de " trois recueils, dont deux bilingues, dédiés exclusivement
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
univers lyriques des deux poètes roumains. Pierre Beaume, auteur de l'" Avertissement ", déclare que le volume publié par leș Éditions Autres Temps n'est pas une anthologie. Îl est, en effet, le résultat d'un concours de traduction appelé " Ofranda poetica " (" Offrande poétique "), destiné aux étudiants de Roumanie et de France et initié par l'association culturelle française " Leș Plumes de l'Axe ", dont Pierre Beaume est le président : Ce livre n'est pas une anthologie. Animal-désir, îl est né de la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
là-bas ", et și peu disponible " ici " (au point que leș quelques traductions existant en français doivent être le plus souvent recherchées en Roumanie). Afin de revendiquer bien haut leș idées d'échange et de réciprocité franco-roumaines, leș initiateurs d'Ofrandă poetica lui ont fait prendre la forme d'un concours de traduction ouvert aux étudiants des deux pays.1277 Le concours proposait aux étudiants la traduction en français de quelques créations représentatives des poètes roumains (George Bacovia, Lucian Blaga et Nichita
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Desnos, Henri Michaux et Boris Vian) : " choisis par simple affinité et envie de confrontation, ces six poètes voyaient quelques-uns de leurs recueils proposés à la traduction "1278. Après deux ans consacrés à cette entreprise, le comité d'édition d'" Ofranda poetica " met à la disposition des lecteurs francophones " la découverte de l'intégralité du Grand Passage de Lucian Blaga, et une pârtie significative d'Une vision des Sentiments de Nichita Stănescu [...]. "1279 On apprend également que la version en français du
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]