4,267 matches
-
realizare slujirea Cuvântului are o importanță decisivă; - este omul aprins de focul carității lui Cristos, hotărât să facă din cauza Evangheliei principalul motiv al vieții sale și, pentru a o apăra și a o impune, este dispus să susțină lupte și polemici, după exemplul lui Isus (cfr. Mc 23) și al lui Paul (cfr. Rom 12,17-18); - este omul care posedă o inimă, pentru că, așa ca și Paul, vorbește „ca unor fii” (cfr. 2Cor 6,11-13), pentru că face să se simtă bucuria
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
lor coapse și șolduri pe care le văd la un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun, să nu mă (mai) arăt, să nu mă (mai) avânt cu aplicație și cu măsură, cu inteligență și cu tot ceea ce mai trebuie. Cum e
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Ajrud, va dobândi o importanță deosebită datorită documentelor epigrafice de mare valență religioasă, în care sunt citate unele binecuvântări adresate unor divinități (cf. Cap. 3, pp. 39-40). Această perioadă de prosperitate și autonomie pentru Israel și Iuda este marcată de polemica religioasă a profeților Amos și, în parte, Osea. Deși e dificil să tragem o concluzie istorică credibilă asupra religiei din această perioadă pornind de la cărțile profetice, pare plauzibilă conflictul dintre mișcarea incipientă ce adora exclusiv pe Yhwh (monolatria Yahwistă) și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
4-5) sau asociindu-l de cultul - considerat păcătos - al zeului Baal (Jud 3,7; 1Rg 18,19; 2Rg 17,16 etc.). Însă, după cum a demonstrat Saul M. Olyan (1988, pp. 3-9), asocierea biblică dintre Așera și zeul Baal este efectul polemicii deuteronomiste împotriva lui Baal și împotriva cultelor „străine”. Chiar în fragmentele în care menționarea Așerei pare antică, adică compusă anterior operei deuteronomiste, ca în cazul cărților profetice (Is 17,8; 27,9; Mih 5,13), la o analiză mai atentă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
chiar în capitala Samaria (1Rg 16,32), în timp ce ingenioasa povestire despre secetă și „confruntarea” dintre Ilie și profeții lui Baal (1Rg 17-19) îl prezintă pe zeul Baal cu trăsăturile tipice zeului siro-fenician al furtunii. Chiar dacă narațiunile biblice sunt impregnate de polemica anti-Baal și răspund mai degradă criteriilor teologice decât intereselor istorice, probabil, ele reflectă un context istoric real, deoarece zeul Baal este descris în conformitate cu ceea ce putem afla în izvoarele extra-biblice din aceeași perioadă. În linii mari, zeul Baal este caracterizat de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda, și în acesta din urmă destul de relevant. Chiar dacă nu putem susține că Baal este doar un zeu „străin”, în orice caz, cultul său are mai puțină importanță decât cel datorat zeului suprem Yhwh, mai ales în Regatul lui Iuda. Polemica violentă a textelor biblice împotriva acestei divinități derivă, probabil, din faptul că Yhwh și Baal aveau multe trăsături comune, astfel că, în sentimentul religios comun, acesta din urmă putea fi considerat adevăratul potrivnic al lui Yhwh. În secolele următoare, în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și a templului garantau superioritatea indiscutabilă a lui Yhwh față de toate celelalte divinități. De ce atunci în cărțile atribuite profeților preexilici, precum Osea, Mihea sau Isaia, în Cărțile Regilor și în alte texte biblice care ne vorbesc despre epoca monarhiei găsim polemica dură împotriva lui Baal, Așera, Astarte, Tammuz și alte divinități? Pentru a răspunde complet la această întrebare ar trebui analizate, fiecare în parte, toate fragmentele biblice, încercând să datăm cu certitudine redactarea lor. Pentru că nu putem face o asemenea analiză
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
biblice cu privire la pretinsa exclusivitate a cultului yahwist (precum Dt 4,19 ș.u.; 2Sam 7,22 ș.u.) nu trebuie atribuite epocii monarhice, ci considerate mai degrabă o retroproiecție a epocii exilice sau persane. Ar fi vorba, așadar, de o polemică ce a existat prevalent într-o epocă în care, lipsind regalitatea și templul, identitatea religioasă și unitatea poporului lui Iuda nu mai putea fi fondate pe instituția regală, ci, exclusiv, pe credința în Yhwh. Numai după exil, sau poate chiar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
precum cea din bronz, datată în jurul secolelor al XII-lea - al XI-lea î.C., descoperită în apropiere de așa-numitul „Bull-site”, loc de cult în aer liber, localizat la circa 30 km nord-vest de Samaria, sau ținând cont de polemica din Cartea profetului Osea împotriva „vițelului din Samaria” (cf. Os 8,5-6). Aproape de granița cu regatul aramean al Damascului, Dan era o cetate importantă în Regatul lui Israel. Aici, alături de un stabiliment probabil de cult, aproape de poarta orașului în care
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de cult care, conform Bibliei, aveau loc pe aceste înălțimi putem nota sacrificiile de pe altare, venerarea stelelor sau asherah, ofertele de tămâie. În ultimele decenii, această viziune a fost de mai multe ori criticată, fie datorită etimologiei dubioase, fie datorită polemicii tendențioase a povestirii biblice (2Reg 17,9 ș.u.), fie pentru că adesea aceste „înălțimi” nu sunt nicidecum rurale sau colinare, ci cu urbane (1Reg 12,32; 2Reg 19,9.29). Corelarea dintre bămâ și unele descoperiri arheologice denumite astfel (precum
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
20,5 (și Dt 5,7) ar trebui, prin urmare, alăturat direct de Ex 20,5 (Dt 5,9). Termenii cultuali mai sus menționați apar în cadrul atacurilor polemice împotriva utilizării lor de către popoarele păgâne sau chiar de către poporul lui Israel. Polemică biblică frecventă împotriva imaginilor în cult, unită cu lipsa oricărei mărturii arheologice cu privire la o reprezentare a lui Yhwh, a dus la răspândita teză că religia yahwistă ar fi deținut, chiar de la început, un caracter cultual aniconic. Acest aniconism originar ar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
obișnuit al monarhiilor din Orientul Apropiat. Un puternic impuls împotriva reprezentărilor divinității se poate să fi fost cauzat de opoziția comunității celor exilați față de celebrările babiloniene. În plus, dacă e adevărat că textele biblice sunt polemice împotriva reprezentărilor divinității, această polemică continuă cel puțin până la sfârșitul secolului al VI-lea î.C., deoarece se regăsește în textele profetice (post)exilice precum Ez 16,17 ș.u. și Ier 10,9 (cf. și Ez 8,10-11). O astfel de polemică dovedește indirect
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
divinității, această polemică continuă cel puțin până la sfârșitul secolului al VI-lea î.C., deoarece se regăsește în textele profetice (post)exilice precum Ez 16,17 ș.u. și Ier 10,9 (cf. și Ez 8,10-11). O astfel de polemică dovedește indirect existența reprezentărilor cultuale. Mai mult, unele pasaje biblice par să conțină referințe la prezența statuilor sau reprezentărilor în sanctuare. De exemplu, vițeii de aur din sanctuarele lui Israel de la Betel și, poate, Dan sunt indicii în favoarea cultului iconic
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Iuda se referă aproape exclusiv la figurile instituționale reprezentate de suverani și de demnitarii lor, e foarte probabil ca tehnicile prin care se ajungea la cunoașterea voinței divine să fi fost larg răspândite în toate păturile populației, după cum o arată polemica biblică frecventă împotriva acestor practici. Profetismul Concepția actuală despre profet ca sever reformator religios și importantă figură etică se bazează pe imaginea pe care ne-o oferă despre ei cele cincisprezece cărți atribuite profeților scriitori ca: Osea, Isaia sau Ieremia
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca specialiști care proclamă oracolele divine. În ciuda acestui fapt, Biblia critică, deseori, foarte polemic divinația comparând practicile divinatorii cu cele mai necuviincioase forme de idolatrie păgână (Dt 18,9-11; 2Rg 17,17). Nu e însă niciun dubiu că această aspră polemică, tipică scrierilor deuteronomiste, trădează chiar practica efectivă a divinației în vechile regate ale lui Iuda și Israel. Mai multe pasaje biblice, în ciuda faptului că sunt elaborate literar, dovedesc obiceiul de a-l consulta pe Yhwh prin tehnici divinatorii de tip
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca subiect pe Yhwh (Naveh, 2001), dar proveniența lor obscură ne sugerează să le utilizăm cu multă precauție. Defunctul era așezat în mormânt împreună cu diferite oferte, depuse pe băncuțe, alături de trup sau chiar ca obiecte personale ale celui mort (cf. polemica din Sir 30,18-19). Majoritatea lucrurilor găsite în morminte sunt obiecte din ceramică de uz comun, precum boluri, sticle, borcănașe, lămpi cu ulei, oale, vase. În afară de acestea se găsesc adesea și obiecte dragi defunctului sau care îl caracterizau cât timp
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în termeni de exclusivitate a credinței proprii, fundamentând propria identitate religioasă pe exclusivismul yahwist, contestând existența reală a altor divinități în afară de Yhwh. În textele atribuite tradiției sacerdotale exilice - ca de exemplu, povestirea creației din Gen 1 - se notează cu ușurință polemica dură împotriva divinităților și a teologiei babiloniene. În precedență însă, când exista încă regatul lui Iuda această polemică era inutilă, întrucât supremația lui Yhwh se manifesta prin însăși existența regelui, ales de Dumnezeu, și prin sanctuarul regesc de la Ierusalim, locul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
rămână indiferente. În această perioadă există un număr considerabil de teoreticieni, care tratează în operele lor despre noutățile în curs. Toți se străduiau să explice revoluția muzicală în desfășurare, încercând să controleze haosul provocat prin formularea unor reguli. Existau și polemici, întrucât nu toți reușeau să accepte schimbarea rapidă a tehnicilor de compoziție și a gustului provocat de arsnoviști. Dacă ținem cont de contextul general, și că Docta sanctorum a fost elaborat în Franța, în perioada Școlii din cadrul catedralei Notre-Dame, intervenția
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o face în revista La Civiltà Cattolica, nu și celelalte două articole, mult mai importante, publicate de Crouzel în revista Augustinianum. În sfârșit, de ce se republică într-un singur volum aceste cercetări ale marelui patrolog? Nu pentru a reaprinde o polemică. Polemica nu folosește în niciun fel la căutarea adevărului, deoarece - așa cum spune cuvântul - se trăiește această cercetare ca un război între adversari. Cartea vrea să folosească unui dialog, care este calea pentru a întâlni adevărul ce ne precedă. Și sper
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
face în revista La Civiltà Cattolica, nu și celelalte două articole, mult mai importante, publicate de Crouzel în revista Augustinianum. În sfârșit, de ce se republică într-un singur volum aceste cercetări ale marelui patrolog? Nu pentru a reaprinde o polemică. Polemica nu folosește în niciun fel la căutarea adevărului, deoarece - așa cum spune cuvântul - se trăiește această cercetare ca un război între adversari. Cartea vrea să folosească unui dialog, care este calea pentru a întâlni adevărul ce ne precedă. Și sper să
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
o întreagă linie de explorare antropologică ce exaltă în Bahia, Atena neagră a unei luxuriante civilizații afro-braziliene. De la Rider Haggard, Pratt preia imperialismul imaginației și propensiunea de a merge cât mai departe în adâncul unei Africi ce ascunde, încă, mistere. Polemica cu moștenirea colonială a biografiei sale îl aduce pe Pratt în vecinătatea unei mistici a îndepărtării. Aventura este, în cazul său, infinit mai prețioasă decât un simplu instrument de încântare a cititorului. Ea ascunde parcursul inițiatic la capătul căruia se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
șnapani“. „Nu-i de glumit“, zicea Diotallevi. „Cartea asta a fost luată foarte În serios. Mă mir mai degrabă de-un lucru. Că voind să apară ca un plan evreiesc vechi de secole, toate referirile ei sunt la niște mici polemici franțuzești fin de siècle. Pare că aluzia la educația vizuală ce servește la imbecilizarea maselor se referă la programul educativ al lui Léon Bourgeois, care introduce În guvernul său nouă masoni. Un alt pasaj sfătuiește să se aleagă persoane compromise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lua naștere. Când iezuiții inventează neotemplierismul, marchizul de Luchet le atribuie planul neotemplierilor. Iezuiții, care tocmai se debarasează acum și de neotemplieri, prin Barruel Îl copiază pe Luchet, dar atribuie planul tuturor francmasonilor În general. Contraofensivă baconiană. Puricând toate textele polemicii liberale și laicizante, descoperiserăm că, de la Michelet și Quinet și până la Garibaldi și Gioberti, Ordonanța li se atribuia iezuiților (și poate că ideea venea de la templierul Pascal și de la prietenii săi). Tema devenea populară odată cu Evreul rătăcitor al lui Eugène
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
iată de ce până În ultima clipă, din abisul buncărului lui, el tot mai credea că va putea determina Polul Mistic.“ „Ajunge“, zisese Diotallevi. „Acum mi-e rău de-a binelea. Îmi face rău“. „Îi e rău cu-adevărat, nu-i o polemică de idei“, am spus eu. Abia atunci Belbo păru să Înțeleagă. Se ridică, plin de solicitudine, să-și susțină prietenul, care se ținea de masă și părea că-i pe punctul să leșine. „Scuză-mă, dragă, m-am lăsat furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
subordonând incestul unei motivații de cunoaștere. 3. Golemul textului Unde se Înscrie genul de proză propus de Umberto Eco? La colocviul despre narativa italiană, ținut la Facultatea de Litere a Universității din București În octombrie 1990, am avut o mică polemică cu colegul meu de la Universitatea din Firenze, profesorul Marino Biondi. Chestiunea era dacă un asemenea tip de romanesc (cel impus de Umberto Eco și Maria Corti, printre alții) poate să conteze ca literatură adevărată. (E cunoscut că un critic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]