2,744 matches
-
înțeles de la doamna Dana, el funcționează oarecum pe principii cutumiare, „cine a prins un loc bun anul trecut se așază iarăși acolo, cel puțin așa procedau și în anii trecuți”. Da, și ele, lucrătoarele de la baia publică, au dat de pomană. Anul trecut, când era atât de frig și ploaie, au preparat o oală mare cu supă de legume, ca la nuntă, pe care au distribuit-o apoi celor din preajmă în pahare de plastic. „A fost bună, cum să nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să-i fac mai multe fotografii : în „acțiune”, distribuind sarmale la rând, cu oamenii din parohie, dând un interviu echipei de televiziune, strângând resturile de alimente etc. Atunci când îi întreb pe cei din jur de ce fac acest gen special de pomană, îmi spun cu toții că „este pentru Dumnezeu, noi așa am apucat din moși-strămoși”. Par a fi sinceri, nu simt nimic fals în spatele răspunsului. Preotul cel tânăr îmi mulțumește pentru ajutor și mă roagă să-i mai fac o ultimă fotografie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a comunității monahale. Numai că la Prislop, în astfel de zile, ar trebui să se strângă cantități uriașe de astfel de bunuri, mă întreb ce se întâmplă oare cu ele, sunt ele oare redistribuite către alte comunități sau date de pomană săracilor ce nu lipsesc în astfel de locuri ? Mi-e teamă că nu voi putea să aflu niciodată un răspuns la o astfel de interogație care atinge limitele cercetării de teren. Așteptarea face parte din condiția pelerinului La ieșirea din
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de primire a pelerinilor, a orice... Indiferent de ceea ce afirmă Biserica sau mass-media, numărul de pelerini scade de la an la an, la fel ca și vânzările. Lumea este săracă, benzina este scumpă, trenul este scump, autocarul este scump, „noroc cu pomenile acestea electorale organizate de către primării, că altfel nu știu ce făceam, sunt prea puțini bani, orice am spune”. Închirierea unui spațiu comercial costă scump, 10 milioane de lei (pe câte zile, nu știu, bărbatul nu o spune explicit) pentru o bucățică de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dorea fiecare. Sunt tăcute, eficiente, ascultă de tatăl vizibil încântat de rolul asumat și de efectele acțiunii în curs de desfășurare. Am urmărit cu atenție acțiunea : succesul ei a constat în transmiterea unei imagini de curățenie și igienă impecabile (o pomană de la oameni curați, civilizați, spun pelerinii), iar mirosul, mirosul de sarmale proaspete, ațâță nările pelerinilor obosiți și extenuați de ore de așteptare în picioare. Nu sunt singurul care privește cum se derulează acțiunea. Un tânăr jandarm, înalt, blond, filiform, cu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
el, numărul de pelerini crește de la an la an, dar este vorba de „oameni săraci, majoritatea dintre ei nu au bani nici măcar să-și cumpere un covrig, colea, uite, ăștia de pe masă jumătate-i vând, iar jumătate îi dau de pomană, vai de viața lor”. Îl ascult dând din cap aprobator, tema aceasta a sără ciei cronice a pelerinilor apare în toate discuțiile pe care le-am purtat cu comercianții din zonă. Inclusiv cu cel care vindea gogoși puțin mai departe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
să fie de sufletul cui știu ei, că ne-au ospătat !”. Bărbatul își șterge mai întâi degetele cu o batistă mare de pânză, apoi ridică și el paharul, spunând „sănătate și bogdaproste, că bune au mai fost, domnule ! Asta da pomană, bună și adevărată, ajunge până la cer !”. Distribuție de hrană (sarmale) chiar la intrarea în incinta pelerinajului Până să se întâmple însă acest lucru, văd cum tânăra, care-și ajută bunicii la împărțit sarmale, umple două farfurii, din porțelan de data
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
surprinși. Mă întreabă de unde știu eu „lucrurile astea” și de ce sunt interesat de „treburile lor”. Le spun că-mi plac pelerinajele și încerc să înțeleg ce se întâmplă de fapt aici. „Haram, da, haram, păi așa spunem noi când facem pomană. Este un obicei din moși- strămoși, așa l-am apucat. Un părinte ne-a spus că scrie și în Biblie că se duceau înainte covoare, acolo 1. Noi, când dăm ceva de 1. În Vechiul Testament, motivul covorului apare frecvent atunci când
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
douăzeci și opt de coți, și lățimea unui covor era de patru coți. Toate covoarele aveau aceeași măsură” (Ieșirea, 36 : 7-9). Sursa utilizată este Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, ediția din 1982. pomană, nu luăm nimic înapoi. Înainte să înceapă îmbul zeala de la pelerinaje, cum e acuma, treceau oamenii peste ele”. „Nu, mă, nu oamenii, treceau doar preoții”, îl corectează celălalt. „Dar acum nu se mai poate, nu le mai desfacem. Vine prea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cu grijă într-un coș de nuiele, dar nu ostentativ, și costă 2 lei bucata; vânzătoarei îi este teamă să nu fie sancționată de polițiștii în civil care mișună prin zonă. După ce cumpăr o pâinică, îmi mai dă una de pomană, „de sufletul lui tata”, nu-mi dau seama prea bine de ce a făcut acest gest. Acceptă să-mi povestească cum se fabrică acest tip de „turte”, așa le numește femeia. „Înainte le coceam direct pe plită, eu de la mama așa
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
revoluție din România”. Ne despărțim, eu continui să stau în preajma rândului, sunt obosit după o zi de teren și de pelerinaj, văd totul și nu mai simt nimic, din păcate. Asist totuși la o distribuție de sarmale, cea mai mare „pomană” la care am asistat până acum din imediata apropiere a rândului, industrială aproape. O camionetă albă, nu minivan, camio netă, cu număr de Iași, staționează undeva la jumătatea rândului, unde, după estimările mele, pelerinii aflați în acel punct exact au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acesteia. Atunci de unde vine brusca lor „atitudine ecologică”, cu ghilimelele de rigoare ? Doar din constrângerile impuse de locul de pelerinaj, de prezența televiziunilor care vânează orice „derapaj” în cadrul distribuțiilor de sarmale ? O altă posibilă explicație : toate aceste forme moderne de „pomană” nu sunt altceva decât forme ale unei bucătării rituale degradate, dar care mai păstrează încă ceva din gesturile și cutumele specifice bucătăriei rituale tradiționale, y compris formulele rituale de mulțumire, care se șterg cel mai greu din memoria colectivă, de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înalt și slab, posibil soțul său. La început am crezut că bărbatul cel slab împarte doar lumânări, dar am fost repede lămurit de femeie : nu, nu este vorba de vândut lumânări, cum să facem așa ceva ? Doamne ferește ! Noi dăm ceva de pomană, pentru un neam de-al nostru, cum putem și noi. Pelerinii din rând zâmbesc, primesc această pomană simbolică, țin puțină vreme lumânarea aprinsă în căușul palmelor, după care o așază delicat pe jos, printre pahare de plastic, hârtii și resturile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dar am fost repede lămurit de femeie : nu, nu este vorba de vândut lumânări, cum să facem așa ceva ? Doamne ferește ! Noi dăm ceva de pomană, pentru un neam de-al nostru, cum putem și noi. Pelerinii din rând zâmbesc, primesc această pomană simbolică, țin puțină vreme lumânarea aprinsă în căușul palmelor, după care o așază delicat pe jos, printre pahare de plastic, hârtii și resturile lepădate ale marelui rând, ale marelui oraș. Ora 17.30-18.00. Cazarea pelerinilor a constituit dintotdeauna o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din pachetul primit la plecare de la grupul din Suceava, cei pe care i-am ajutat să ambaleze sarmalele în caserole de plastic. Sunt fericit, foarte fericit pentru șansa pe care o am de a fi prezent aici și acum. Mâncarea (pomana) este împărțită după terminarea slujbei. Nu sunt prea mulți cei care împart mâncare (îi zăresc și pe oamenii „mei”, cei din Suceava), dar fiecare dintre ei are în stoc sute de porții, astfel încât ajunge la toată lumea (este suficientă pentru toți
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
s-au risipit care încotro, i-a bătut vântul. Au mai rămas doar copiii ăștia, dar pleacă și ei, nu-i așa, Georgiană fată ?”. Georgiana nu spune nimic, mănâncă dintr-o înghețată cilindrică, multicoloră, pe care a primit-o de pomană de la un domn bărbos, ce distribuia deliciosul produs celor din jur dintr-o cutie de carton ținută sub braț, spunând doar atâta, cu vocea ușor tremurândă : „Să fie de sufletul mamei mele, o chema Ioana, ca pe Sfântul, tare-i
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mare, vizibil, „Ediție nouă !”, mărturie a stării de sănătate și a preocupărilor nutriționale modelate de mass-media, ale pelerinilor. Se apropie ora 18.00 și, la fel ca și anul trecut, Suceava se dovedește o gazdă primitoare și un paradis al pomenilor (distribuției) de sarmale. Dintr-o camionetă Peugeot uzată, care încă mai păstrează pe caroserie urmele proprietarilor din Occident (Ferblanterie Bruxelles), sunt descărcate sute de porții de sarmale, cozonac și suc. Primarul Sucevei împarte și el, secondat de soția sa, sarmalele
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Atenție, deci, nu a fost vorba de „le dăm de haram”, sensul cel mai cunoscut al „haram”-ului în limba română contemporană, ci „facem”, producem, realizăm „haram”. Cu alte cuvinte, de ce „facem haram”, în loc să spună, mai simplu, „le dăm de pomană”, cu atât mai mult cu cât rromii căldărari din zonă dovedesc o perfectă cunoaștere a limbii române ? De-a lungul timpului petrecut pe teren, preocuparea mea pentru această practică a covoarelor a devenit, îndrăznesc să o spun, aproape o obsesie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
interzis”, ilicit. Prin deprecierea semantică, „haram” a ajuns să desemneze în limba română „lucruri obținute fără muncă”, „pleașcă”, „bani luați pe nedrept, în jaf ” (DLR, 2010) sau „termen de batjocură pentru vite păcătoase”. Locuțiunea adverbială „de haram” înseamnă „dat de pomană, degeaba, pe nedrept”, de unde și expresiile legate de slaba calitate a unui obiect sau animal oferit în dar sau spre sacrificare cuiva : „Vită de haram, vită proastă și fără stăpân” (șăineanu, 1929 : 288). Cuvântul „haram” nu există ca atare în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rromii „haramini” au fost de fapt purtătorii unei noțiuni de „haram” islamic, anterioare chiar penetrării elementului otoman în regiune ? Haramini = purtători, deținători de haram ? Să recapitulăm : „Noi facem haram” (producem, purtăm, fabricăm) prin aceste covoare, nu doar le dăm de pomană, țineau să-mi spună, de fiecare dată, rromii cu care am stat de vorbă. Covoarele sunt purtate rulate, exact ca și cele de rugăciune. Rromii doresc să atingă covoarele de raclă, pentru a le impregna de sacru. Ele delimitează un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
au permis unor mari teme ale gândirii creștine (cum ar fi conceptele de sfințenie și de corp inalterabil) să traverseze timpul și să se exprime cu ajutorul ritualului, iconografiei sau al „miraculosului” (Albert, 1996 : 10). Hrana rituală. Despre distribuția de sarmale (pomană) și semnificația acestora Nu este deloc ușor de lămurit raportul pe care religia îl întreține cu hrana și alimentația, cu toate că antropologia „clasică” s-a interesat de acest aspect încă din primele momente ale dezvoltării sale (James G. Frazer, Smith W
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de sens pe care le suferă ofrandele în urma apariției creștinismului, coliva conti nuând să ocupe planul întâi în hrana liturgică a credincioșilor, ca ofrandă adusă morților (Chelcea, 2001 : 244). Ofrandele alimentare, în cadrul cărora se pot încadra și distribuțiile de hrană (pomană) din timpul pelerinajelor, constituie o trăsătură majoră a multor ritualuri religioase. O atenție aparte a fost acordată deci studiului cultului morților și strămoșilor, în care gestul de a oferi hrană a jucat un rol esențial, natura ofrandei variind în funcție de cult
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
concepută ca un factor social, marker identitar și religios sau de apartenență la o frontieră rituală a mâncărurilor (Sabban, 2010 : 808). Revenind la terenul nostru de cercetare, o varietate destul de mare de alimente sunt utilizate ca ofrandă (se dau „de pomană”) - din bulgaroslavonă, pomienu/pomanu, „amintire”, „aducere aminte”. Un inventar rapid ar fi următorul, de la cele mai complexe spre cele mai simple : sarmale, supă caldă, pilaf, mâncare de cartofi, pește fript sau prăjit, friptură de pui, mici (o singură dată am
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
covrigi, biscuiți cu cremă de tip „Eugenia” (moștenire memo rială a perioadei comuniste ?), înghețată (rar). În ceea ce privește lichi dele, ar fi vorba de vin și țuică (rar), bere nealcoolizată la cutie (rar), ceai cald, sucuri carbogazoase, apă minerală. Porția „standard” de pomană ar arăta cam în felul următor : trei sau patru sarmale învelite în frunze de varză, așezate pe o farfurie de plastic, însoțite de o felie sau două de pâine și una de cozonac, plus un pahar de suc carbogazos fructat
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
erau prevăzute cantități îndestulătoare de sticle de suc carbogazos de tip „Fanta”, uneori Coca-Cola, servit în pahare mici de plastic de unică folosință. Uneori, pelerinii refuzau politicos porțiile de sarmale, dar acceptau bucuroși paharul cu suc sau altă băutură lichidă. Pomana (distribuția) are loc în marea majoritate a cazurilor în imediata apropiere a rândului, la gardul metalic al jandarmeriei ; în cazul hranei distribuite de primării se folosesc cantinele sociale din apropiere sau corturi ale serviciului pentru situații de urgență. Dincolo de orice
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]