13,119 matches
-
că obiectul acela fără formă pe care îl întrezărea pe fundul bărcii era fratele său. înjurând, Geremar își biciui calul și se porni în goană în jos pe cărare, cu Balamber după el, urmat de toți ceilalți. Când ajunseră la porțiunea de teren deschis, barca, datorită abilității vâslașului, câștigase deja mai multe zeci de lungimi de brațe de la mal. Sunt încă în bătaia arcului! exclamă Geremar, oprindu-și calul, iar mâna sa alergă la tolbă. Cu o mișcare rapidă, potrivi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la adunare ca și cum el ar mai trăi încă, înțelegi? Pe urmă, trupurile neînsuflețite vor fi purtate cu solemnități până la mormânt, la castellum-ul familiei, la circa treizeci de mile de aici. Alpinianus tăcu câteva clipe, dar imediat, în vreme ce intrau pe ultima porțiune a Viei Pretoria, scutură din cap cu o figură întunecată. — Asta e o treabă urâtă, Prefectule: la Pretoriu se ceartă, sunt furioși. Mânia se vede limpede, dar am putut vedea și rătăcire. Până și Gundovek, de obicei atât de hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lângă Mataurus, ai înțeles? Iar voi, spuse către căpetenia turma-ei și către soldați, stați tot timpul în jurul lui. Alpinianus ar mai fi avut și altele de întrebat, dar era deja mult prea târziu: trecuseră de poarta castrum-ului și străbătuseră ultima porțiune din Via Pretoria, iar acum intrau în piața cea mare, unde se desfășura adunarea. Cu mare greutate, începură să străbată mulțimea nemișcată și tăcută, în mod vizibil încordată și pătrunsă de resentimente întunecate. Erau câteva sute de oameni înarmați; mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui Gundovek încreți fruntea și, brusc, încuviință: — Vin, spuse el alarmat. Or să măture toată mulțimea aceea și or să fie curând aici. Așadar, în a doua zi de călătorie întâlneau, în sfârșit, dușmanul. Sebastianus își mută privirea către o porțiune mai apropiată a drumului: fugarii pe care îi vedea înaintând trecuseră de o cotitură deasupra căreia se apleca o stâncă imensă, astfel că nu aveau posibilitatea să-și dea seama de ceea ce se întâmpla în spatele lor și, deci, de gravitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vălătuceau continuu, încet și maiestuos, deasupra acelei văi uitate de lume. Aerul era curat, adesea rece, chiar și în lunile de vară. întinderea domoală acoperită de iarbă oferea pășune pentru o mică turmă de oi și călugării cultivau, pe mici porțiuni de teren, puțin ovăz. Grădina de legume, situată imediat sub zidul exterior, asigura la masa cenobiului suficiente legume și cartofi. După cum bine se vede, nu se putea găsi un loc mai bun pentru cineva care ar fi vrut să renunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Iar dacă, mai apoi, vor veni hunii... va fi cum după cum va vrea Dumnezeu. Ambianus era un om simplu, dar hotărât și practic: — Poarta e solidă și de-a lungul zidurilor vechiul drum de patrulă e încă în picioare pe porțiuni bune. O să adunăm toate bunurile și vitele în depozit. Aici e un izvor, așa că apa n-o să ne lipsească. Am putea rezista chiar multe zile. Dacă vin... Ridicând mâna, Canzianus îl întrerupse și, închizând ochii, rosti cu gravitate: Fă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pâlcuri de conifere. Deasupra lor atârnau piscuri imense de ardezie, la baza cărora îngrămădiri de pietre mai mult sau mai puțin fărâmițate - semn evident al caracterului friabil al terenului - împiedica mersul cailor. Urcând împreună cu coloana, putea vedea, de pe anumite porțiuni ale drumului, în capătul urcușului, zidurile întunecate ale sihăstriei, conturate pe fundalul norilor în mișcare. Ploaia măruntă ce salutase trezirea din somn a războinicilor încetase. De la răsărit, huruitul tunetului răsuna încă, dar de acum, cerul schimbător al Sapaudiei pornise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai puțin abruptă, pe măsură ce se apropiau de capătul urcușului. Dintr-odată, totuși, coloana se opri. Atunci, Balamber veni în față pe lângă războinicii săi, care priveau cu nerăbdare către înălțime. Trecând de cel din urmă pinten stâncos, se găsi pe ultima porțiune de drum și dădu, pe neașteptate, peste un mic grup de oameni. Făcându-și loc, se duse până în față și-l găsi pe Odolgan, care, dând din mâini și înjurând, le poruncea oamenilor săi să îndepărteze o barieră rudimentară, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dând din mâini și înjurând, le poruncea oamenilor săi să îndepărteze o barieră rudimentară, din trunchiuri de mesteacăn - un jalnic bastion, ridicat în grabă, dincolo de care, după o ultimă bucată de drum foarte puțin înclinată, puteai ghici ieșirea pe o porțiune dreaptă, acoperită de iarbă și dominată din dreapta de zidurile sihăstriei, ridicate pe un povârniș stâncos. Ajunse din urmă și Khaba. — Au blocat cărarea, constată cu nemulțumire. Era de închipuit, nu? Nerăbdător, Balamber privea mai departe, către vechea construcție, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adesea cărări abia schițate, urcând sau coborând coaste pietroase ori urmând defileuri întunecoase și împădurite. Se deplasau printr-o pădure de fagi, tise și carpeni, mulți dintre ei seculari, îmbrăcați în noua haină de frunze a primăverii, iar pe anumite porțiuni cărarea se strâmta atât de mult încât trebuia să se aplece pentru a nu se izbi de ramurile copacilor sau era nevoie să depărteze frunzele cu mâna. în locurile cele mai înalte, foioasele lăsau locul zadei, ce împungea cerul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în schimb, o porțiune mare de loc deschis acoperit cu iarbă, unde, la adăpostul unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost fu greu să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și ale câtorva case. Acolo se oprise atenția lui Sebastianus, care scruta peisajul din înălțimea unui pinten stâncos. I se alătură Maliban, călare pe același cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înconjurate de trestie și desișuri de arini. Se găsiră curând într-o adevărată mlaștină, în care Divicone era singurul capabil să se orienteze. Copitele cailor se afundau în pământul mocirlos, iar cărarea pe care o străbăteau se strâmta, pe unele porțiuni, într-atât, încât îi constrângea pe Sebastianus și pe tovarășii săi să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar câteva mici punți din trunchiuri putrezite permiteau trecerea de la un ostrov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
patru salturi, Vitalius îl ajunse pe omul acela, se aruncă asupra lui și îl apucă de mijloc, după care începu să-l târască prin apă. Porniră o luptă scurtă, apoi omul, pe jumătate înecat, se predă. Vitalius îl duse la porțiunea uscată de teren, aproape de ceea ce mai rămăsese din colibă: câteva scânduri căzute la pământ, mistuite aproape în întregime de flăcări. Acolo îl așteptau tovarășii săi, cărora li se alăturase acum și Divicone, care, la drept vorbind, părea mai mult descurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână de marginea bărcii, celălalt, un bărbat robust și bărbos, pe nume Dubritius, frământa între degete șnurul desăgii pe care o purta pe după gât. în ceasul acela, când încă nu se luminase de ziuă, cele câteva santinele hune ce păzeau porțiunea din Loira unde ajunseseră acum, moțăiau, probabil, lângă tăciunii pe jumătate stinși ai focurilor de peste noapte; totuși, exista încă pericolul ca vreunul dintre ei să simtă mișcare pe râu și să dea alarma - grupul ar fi fost atunci obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
livezi, deja devastate de bivuacurile ajunse înaintea lor, a unei case încă în picioare. După ce-și îngrămădiseră lucrurile în baloturi fără formă și le rezemaseră de zidul înconjurător, oamenii săi cei mai fideli se lungiseră printre meri și peste porțiunile cu zarzavaturi, iar acum dormeau greu, obosiți de lungul marș al acelei zile. Regulat, monoton, îi ajungea la urechi sforăitul lui Mandzuk, întins și el la o oarecare depărtare. N-ar fi putut spune ce anume îl trezise: avusese doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de franci, cavalerie grea, a cărei vitejie de nestăpânit era bine cunoscută, dar și valuri de cavaleri, probabil burgunzi ori vizigoți. Constatând cât de larg era frontul de luptă și cât de strâmt și de adânc era râul pe acea porțiune, își dădu seama că gepizii riscau să fie înconjurați din ambele laturi; întrucât, la dreapta podul era apărat totuși de râureni, pericolul principal venea din stânga, adică, mai mult sau mai puțin, de acolo de unde se afla el și cu mingan-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea să fie privit pretutindeni, pe viitor, cu o teamă și un respect chiar mai mari decât în trecut. într-un peisaj de coline joase, împădurite, mergeau pe vechiul drum roman, acum abandonat de zeci de ani, iar pe unele porțiuni aproape impracticabil, întrucât acolo, ca peste tot, de altfel, pe teritoriul imperial locuitorii din regiune luaseră de multă vreme obiceiul să se aprovizioneze deseori, pentru construcțiile lor, cu pietre din pavaj și cu pietrișul de susținere. Ținându-și calul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
blocat și meșteream de zor la el. Îmi amintesc că, în timp ce mă chinuiam cu butoanele aparatului, având chipiul încă pe cap, ceilalți se învârteau suspicioși prin cameră. Îi priveam cu coada ochiului. Locotenentul se apropiase de birou și examina o porțiune de zid de un metru pătrat pe care fratele meu și cu mine, din motive sfidător sentimentale, lipisem un mare număr de fotografii lucioase, opt pe zece. Doamna Silsburn s-a așezat, ineluctabil, în singurul fotoliu în care îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se consideră Cel Mai Iute Alergător din Lume exact ce erau pantofiorii roșii pentru fetița din Hans Christian Andersen. Din momentul în care am ajuns în stradă, am devenit Mercur în persoană și am țâșnit într-un cros extraordinar, pe porțiunea lungă care duce spre Broadway. Am dat colțul pe Broadway, dintr-un zbor, realizând imposibilul: sporirea vitezei. Prăvălia care vindea înghețată Louis Sherry, favorita lui Bessie, era la vreo trei intersecții, pe 113th Street. La jumătatea drumului, am trecut valvârtej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Nu s-a ajuns la nici un rezultat. Dacă suntem capabili să existăm fără Dumnezeu și fără religie, nu putem Însă supraviețui fără alcool. Aici s-a umblat nu numai la hipofiză, ci la toate glandele. Unora le-au extirpat și porțiuni din creier. Degeaba. Subiectul nu s-a lăsat de alcool, nu l-a abandonat, ci s-a apucat să bea și mai vârtos ca Înainte. S-a recurs atunci la alte soluții, mai crude. Cum ar fi, de pildă, tăierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bea. Prin urmare, metoda extirpărilor n-a dat rezultate. S-a dovedit că organul extirpat poseda suficientă energie În jurul său și că acest strat imaterial era mult mai rezistent decât organul propriu-zis. Organele nu s-au regenerat, dar locurile goale, porțiunile extirpate cereau la rândul lor să fie alimentate cu alcool. Unii au fost de părere că totul a Început de când ne-a fost extirpată glanda ce coordona credința, dar eu știu că poporul meu a băut vârtos și atunci când avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Învins, tocmai datorită unei puteri de apărare pe care el n’o reușise s’o contracareze. Totuși, ca oricare fată ce abea a deschis ochii către lume, se putea rătăci În „Imensitatea hidoasă a ciulinilor!!”. Amândoi de mână, străbătură o porțiune de drum pe jos, iar În dreptul vitrinelor puternic luminate Își alese fiecare obiectul dorit cu condiția ca În zilele imediat următoare să intre neapărat În posesia lui. Continuară să meargă pe jos până În momentul când Atena tremurând toată de frig
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la ora actuală nu se cunoaște prea bine fenomenul cu toate cercetările mai ales prezumțiile, unor seismologi cari au studiat la suprafața mișcarile scoarței pământului, motivând cutremurele de pământ cu dislocarea unui imens strat de materie solidă provocând balansarea unei porțiuni al planetei și, uneori, ciocnirea plăcilor tectonice...! În ce mă privește nu prea Înțeleg (aceste plăci tectonice sunt volante?) Adeseori rămân pe gânduri și socotesc după a mea opinie, precizarea nu-i suficientă, poate chiar fantezistă pentruca dumnealor să-și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
linie de bază, contrariile te vor asalta. Declară-te În favoarea normalului și vei fi asaltat de aberații. Toate postúrile sunt maimuțărite de opusurile lor. Asta se Întâmplă când individul Începe să fie tras Înapoi de la dezinteres spre condițiile de creatură. Porțiuni sau aspecte din sinele său de mai Înainte revin la viață. Vechiul caracter se impune, și câteodată neplăcut, slab, dezonorant. Vechiul Sammler, cel de la Londra și Cracovia, fusese cel care coborâse din autobuz la Columbus Circle nesăbuit de nerăbdător să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]