5,389 matches
-
aștepte luni întregi până obțin o viză turistică. 14 iunie, miercuri VITALIE CIOBANU: În a treia zi, și ultima, la Paris, obiectivul nostru principal este Palatul Luvru. Mult mai fastuos decât Prado, celebrul muzeu din capitala Franței emană prin toți porii săi regalitatea. În curtea interioară, coborâm sub piramida de sticlă, unde se află un imens punct de triaj al vizitatorilor, birouri de informații, vestiare, săli de proiecție, magazine cu albume, scheme și pliante ale muzeului, chiar și o infirmerie. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
transforma în bucurie?" Într-adevăr, în acel an barbarii trecură frontiera și toți bărbații mai voinici fură mobilizați. Fiul invalid a fost singurul care a scăpat de încorporare și chiar singurul care a rămas în viață..." No hay mal que por bien no venga, zic spaniolii. Și nici fericire de o zi care să nu se transforme a doua zi în supărare. Povestea contemporană a poporului evreu ar putea și ea fi scrisă după această schemă valabilă oricând și întrucâtva pesimistă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
râuri și lacuri, și admirabile locuri de vânat; mai ales nenumărate și felurite paseri. Vânat mai mare au întâlnit urși și mistreți pe care îi pândeau în pădure cu archebuzele. * I. Tot în acest drum Pavie zice că a mâncat pori, un fel de plantă cu miros și gust de usturoiu, care însă nu lasă nici gustul nici mirosul după ce ai mâncat-o. * I. Oamenii, zice François de Pavie, sunt mizerabil îmbrăcați, cu piei de oaie (cojoace) și încălțați cu opinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
badea pîn la catrință." Când era ziua onomastică a lui Grigore Chetreanu,erau chemați și părinții la el și moșu V. Sofroni Iftime. Erau cinstiți cu rachiu din belșug, în care punea un pumn de piper și cu răcituri de por, pe șoricul răciturilor se vedea păru, mai ales de era porcu negru. În fața casei lui Grigore Chetreanu este o poiană frumoasă cam la 2o de prăjini, unde era o mare prisacă de stupi de peste 100 la număr, îngrijiți de bătrînu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
social de a funcționa, cu ce rămânem? Cu mântuirea obținută, eventual, pe cont propriu, anevoie, luptând cu sistemul în loc să fim ajutați de el. Ceea ce, repet, este grav. Suntem liberi să plecăm din România, am visat la această libertate cu toți porii deschiși. In perioada interbelică, în perioada "marilor clasici" chiar, scriitorii noștri se duceau în Europa pentru lărgirea orizontului Și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și adolescență a fost cu adevărat paradisiacă. Acum citim cu toții cu ochiul atent și rece al celui profesionalizat; cititul microscopic este pentru arhivari, omul trebuie să citească așa cum mănâncă sau face baie, cu poftă, relaxat, lăsând să intre în toți porii lui lumina cărților. Sigur, unele cărți sunt dificile, iar lumina lor se cere filtrată printr-o sită personală care se obține tocmai în urma lecturilor repetate în ani și ani de benedicțiune livrescă (sper să nu sune a vorbă mare!). Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ani, pe care tocmai i-ai împlinit, ești un scriitor care nu mai poate da înapoi din fața destinului. Ai ajuns la nivelul de sus al tuturor posibilităților personale, te-ai exprimat în toate genurile, ai trăit literatură prin toți porii... Spune-mi, rogu-te, există orizonturi de atins în literatură? Care au fost orizonturile tale literare în viața asta? Ai știut unde vrei să ajungi pe la 20 de ani, să zicem? Ai ajuns la acel orizont? S-o iau de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
coagulează și discursuri accesibile nouă. Cât privește reprezentarea poeziei românești în Europa, o socotesc total insuficientă, întristător de puțin cunoscută, nedrept de ignorată, îngrijorător de superficial ofertată. Suntem liberi să plecăm din România, am visat la această libertate cu toți porii deschiși. În perioada interbelică, în perioada "marilor clasici" chiar, scriitorii noștri se duceau în Europa pentru lărgirea orizontului și totuși nu aud acum că ar pleca vreunul dintre confrații noștri să trăiască în lume, în altă țară, în altă cultură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însuși de ceea ce spunea, mă va urmări totdeauna, reverberând în propria mea mâhnire și singurătate. Poate de aceea am întemeiat și eu o familie numeroasă, să-mi umplu singurătatea și tristețea care mi-au năclăit ființa toată viața, prin toți porii ei, în ciuda imaginii aparente pe care o pot avea despre mine cei care m-au cunoscut de-a lungul anilor. De ce tace, de treizeci de ani, Ileana Zubașcu? Înainte de a auzi lumea literară din România de Ion Zubașcu, a auzit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și a celui de jos Compañero Fidel. De succesul "planului de apărare" conceput am fost asigurat de José, Zoila și Boris, respectiv șoferul, îngrijitoarea și grădinarul cubanezi, care mi-au declarat: "Cuba es nuestra patria grande, Rumania patria adoptivă, y por las dos juramos: Patria o muerte. Venceremos! "Cuba este marea noastră patrie, România patria de adopcion și pentru amândouă jurăm: Patria sau moartea. Vom învinge! Liniștiți în toate privințele și aflați și în paza "poetului nepereche" Mihai Eminescu, care ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
ca electrocutată de actul de impietate comis, amintindu-și că după Revoluția din ianuarie 1959, barul a fost naționalizat și personalul nu permitea nimănui să se așeze pe scaunul lui Papa, măsura ulterior "abrogată". S-a reașezat la insistența barmanului "por favor señora, sientase" vă rog doamnă, luați loc! Trecut cu bine momentul protocolar, am comandat ce altceva decât două "Daiquiri salvajes" și am ciocnit în cinstea lui Papa, a Floriditei și Havanei! După "Finca" și barul "Floridita " refugiul "de suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Sodomia este la fel de veche ca specia umană. Unul dintre poponari stătea la o masă, lîngă tonomat, absolut imobil, cu o placiditate prostească, de animal. M-am Întors să mă uit mai bine la băiatul care se apropiase. Acum e-acum. - ¿Por qué triste? am Întrebat. („De ce ești supărat?”) Nu era cine știe ce ca deschidere, dar nu stăteam acolo să fac conversație. Băiatul a zîmbit, dînd la iveală niște gingii foarte roșii și dinți ascuțiți, cu spații mari Între ei. A dat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
crize. Ike mi-a zis: - Întreabă dac-o iei vreodată razna. Îi spun că nu, decît că te mai joci cîteodată cu pisica. Rollins vorbea În spaniola lui șovăielnică, căutîndu-și fiecare cuvînt: - Esto señor huele muy malo and quiere saber por que. („Domnul acesta miroase foarte urît și vrea să știe de ce.”) Doctorul a explicat că era o uremie incipientă, dar că pericolul trecuse. Trebuia să nu mai beau o lună. Doctorul a ridicat o sticlă goală de tequila. - Încă una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
locului, plân gând și văitându-se. Doamnele de la Ortodoxie aler gau în toate părțile. Ceea ce nu se făcuse la intrarea germanilor era acum iminent. Mackensen, aflând de această agitație și temându-se de o răscoală în București, dete ordinul să por nească în urma bulgarilor două automobile germane, să-i prindă și să-i aducă înapoi. Lucru cu totul imposibil dacă la Călu găreni nu aveau bulgarii o pană, care îi predă în mâna germanilor. Astfel se întoarse Sf. Dumitru acasă și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
astfel, credeau ei, pentru că punea în practică o concepție, o credință despre cum se cuvine să fie un scriitor: o ființă trăitoare în spații îmbibate de cultură, datoare nu doar să producă, dar și să absoarbă, necontenit, cultură prin toți porii. Va fi avut Sorin Titel și această convingere, dar eu pot să depun mărturie că frenezia lui culturală data dinainte de-a fi fost scriitor, că era, altfel zicând, o pornire ingenuă, neasociată, în anii când el abia ieșea din
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
unui Șt.O. Iosif, poetul ardelean cu a cărui sensibilitate a sa a fost asociată. Eugen Si mion i-a apreciat lirismul de transparențe și suavități retractile: „T. Utan este un timid și poezia este pentru el un joc cu por țelanuri fragile, o trecere printr-un câmp de flori, cu spaima enormă de a nu le strivi.“ Să adăugăm înnegurările, notele dra matice infiltrate acestei poezii care nu este invariabil jubilatoare: Ce scurtă omenească trecere câtă gheață la cei doi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
întreprindere, deși aveam ambiția să trec drept foarte întreprinzător și curajos. Dealtfel, această perioadă naivă a primei tinereți, cu toate neajunsurile ei, are un farmec nespus de poezie. Atunci, în adevăr, trăiam și simțeam că trăiesc. Aspiram viața prin toți porii. Inima îmi era deschisă la orice emoțiuni. Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru de nimic, un copac, un părăoaș, o floare mă făcea să visez. Parcă nu calcam pe pământ; parcă întreaga natură se împodobea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mărgele, ale unei cu coane prestigioase de acum treizeci de ani, dez gropată ca să-i facă loc ginerelui, Încă tânăr, al octogenarului meu profesor C. Rădulescu Motru, am nimerit Întâmplător la mormântul lui Urmuz și al familiei, cu fotografii În por țelan și cu un lung epitaf În versuri libere pe mormântul frumosului său frate mai mic, „bulibașa“, cum Îi spuneam pentru pretențiile lui de șef al boemei noastre zăpăcite de odinioară, titlu pentru care Îm prumutase toată recuzita necesară din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz Întrecură măsura. Se pomeni străin În gară, neașteptat de nimeni, nici țipenie de trăsură, ca s-o por nească dibuind Înghețat, cu sergentul de stradă după dânsul. Nimeri În sfârșit o odaie fără foc - după noaptea În vagonul siberian. și iată-l, măre, Într-o sală de conferință unde nu lipsea numai publicul, dar nici scaune nu erau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să ajungă pînă pe 10 sau 12 februarie. Ei bine, mamă, pagina următoare o scriu pentru Chichina. Transmite-le tuturor dragostea mea și nu uita să-mi spui dacă Papi e sau nu În sud. Te Îmbrățișează fiul tău iubitor. POR EL CAMINO DE LOS SIETE LAGOS Pe Drumul celor Șapte Lacuri Ne-am hotărît să mergem la Bariloche pe Drumul celor Șapte Lacuri, numit astfel după numărul de lacuri pe lîngă care trece. Primii cîțiva kilometri i-am parcurs În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de răspîntie; sau, cel puțin, așa mi se părea mie atunci. Priveam spre viitor, spre ce se Întindea dincolo de fîșia Îngustă Închipuită de Chile, iar În minte Îmi sunau versurile poemului lui Otero Silva. OBJETOS CURIOSOS Lucuri curioase Din toți porii bazinului vechi și mare care ne ducea motocicleta se scurgea apă. În vreme ce țineam ritmul la pompă, visările mă purtau În zbor. Un doctor care se Întorcea din Peulla cu șalupa pentru călători care făcea drumuri dus-Întors de-a lungul lacului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
camion ce se Îndrepta spre nord, așa că nu am putut vizita decît una sau două din cele 33 de biserici din oraș. Ne-am luat la revedere de la bunul nostru prieten și am pornit din nou la drum, spre Lima. POR EL CENTRO PERUANO Prin inima Peru-ului Călătoria noastră a continuat cam În aceeași manieră, mîncînd din cînd În cînd, ori de cîte ori unui suflet generos i se făcea milă de lipsurile noastre materiale. Totuși, niciodată nu am mîncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă în pori goluri, carii, caverne minuscule. Colții de fier, de mult bătuți în marmură, ruginesc. Vin peste cariatide nori de praf, vânturi sărate, boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și mai mulți cartofi, spălând vase într-o apă gata jegoasă, debarasând, spălând pe jos și nemâncând nimic toată ziua de greață și de efort, pentru a rămâne apoi săptămâni întregi cu mirosul de cantină în nări și în toți porii, suficient pentru a nu reuși să mai duci lingura la gură în tot acel timp, că la orele de atelier doar băieții învățau cu adevărat să sudeze sau să șlefuiască vreo piesă utilă, în vreme ce noi eram puse să așteptăm finalul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]