3,471 matches
-
Pe fețele lor radia prospețimea și vigoarea sufletului. Pășiră, sfioși, pragul mânăstirii, purtând în mâini coșuri pline cu bunătăți. Curtea bisericii părea o împărăție a florilor, o grădină botanică inegalabilă. La fântâna din acest colț de rai se odihneau doi porumbei, aranjându și penajul de sărbătoare. Cu sufletul plin de farmecul peisajului, am pășit și eu în biserică, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucuria ce ne-o oferă prin acest paradis al naturii. Pe o insulă Laura Săndulache A fost odată o
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
mă expedieze înapoi la ai mei, o să-l pot vinde și-o să-mi angajez un avocat care să împiedice extrădarea mea. O să mi-l dați înapoi, nu-i așa? N-o să-l arătați nimănui, nu-i așa? I-a ieșit porumbelul din gură. — Deci te-ai întors la Gardena și l-ai găsit pe individ? întrebă Millard. — Îhî. Adică da. — Unde anume? — Într-unul din barurile alea de pe Aviation. — Poți să descrii locul? — Era întunecos, cu lumini care pâlpâiau undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Deveni surprinzător de tăcut când pășiră printre cadavrele descompuse, Îmblănite. Mărimea mormanului era Într-adevăr uimitoare. Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise pe drumurile Aberdeenului, se afla aici. Descompunându-se Încet. O gaură din morman era izolată. Acolo o găsiseră pe fetiță. — Cristoase, Laz, zise Miller, cu vocea Înăbușită de masca de gaze. E de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și nu te miști? Uite, știi ceva? Hai să schimbăm ceva ca să ajungem la un acord. Hai să ne inventăm niște aripi, mi-a propus steaua. Eu îmi aleg niște aripi de cometă, iar tu îți inchipui niște aripi de porumbel. Îți convine? Bine, să zicem..., am acceptat eu și am pășit în afara pervazului. Imediat, la picioarele mele a apărut un pod care se pierdea undeva în nori... Aripile, aripile! mi-a amintit steaua. Am închis ochii pentru o clipă și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
din colțul său. Încolo, i-am răspuns arătându-i orizontul. Ia-mă și pe mine încolo, poate mă aprind din nou... Dar poate ai alt drum? Oriîncotro aș merge acum, e mai bine decât să rămân aici. Tu ești un porumbel? Nu neapărat... dar de ce crezi că aș fi porumbel? Pentru că văd că ai niște aripi mari și albe... La urma urmei, eu pot fi orice. Și tu poți fi orice vrei. Dacă aș zbura și eu ca tine, ce bine
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
orizontul. Ia-mă și pe mine încolo, poate mă aprind din nou... Dar poate ai alt drum? Oriîncotro aș merge acum, e mai bine decât să rămân aici. Tu ești un porumbel? Nu neapărat... dar de ce crezi că aș fi porumbel? Pentru că văd că ai niște aripi mari și albe... La urma urmei, eu pot fi orice. Și tu poți fi orice vrei. Dacă aș zbura și eu ca tine, ce bine-ar fi... însă eu am flacăra aproape stinsă... eu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
asemenea tuturor lucrurilor omenești. Prin aceste funeralii tardive, întreaga Romă afla că fiecare dintre condamnați își avusese moartea lui secretă, cu lungi agonii pline de disperare și singurătate. Între timp, rapizii curieri imperiali, mult mai rapidele semnale vizuale și chiar porumbeii călători, care într-o zi străbăteau sute de mile, duseseră până la cele mai îndepărtate granițe vestea alegerii sale și umpluseră de entuziasm întregul imperiu. Repede, toate orașele, de la Assos, în Troada, până la Aritium, în Lusitania, îi jurară credință; lespezi comemorative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dilatare de forme, de sunete, de culori și de gânduri ce se amestecă toate Într-un vârtej. În acea clipă, se petrece depășirea stării de materie, ce se surpă cu dulce lentoare În altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest rol de claun. Mă rog, pe mine nu mă deranjează; a devenit un fel de ucenic, un fel de „Învățăcel“ al meu care stă toată ziua În preajma mea cu gura căscată, ca și cum mie mi-ar ieși pe gură numai porumbei de aur, ba chiar mă observ și constat că Îmi face bine că cineva se interesează de persoana mea; este o confirmare că nu sunt atât de searbăd pe cât Îmi par, că statutul meu de retras, de neînțeles poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
trebuie să repeți 100 de minute pentru fiecare minut al unei reprezentații. În timp ce viziona caseta, trase lângă el o măsuța foarte mică pe care repetă fără a-și privi mâinile câteva trucuri de bază cu cărțile de joc: „Coada de Porumbel”, „Tăierea Celor 3 Mormane”. Urmară alte câteva, cu un grad mai mare de complexitate, printre care „Alunecarea Inversă” sau „Glisada”, iar apoi atacă numere foarte complexe gen „Cărțile Fantomă” al lui Stanley Palm sau „Misterul Celor 6 Cărți” al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a început cariera sub numele său real, Percy Thomas Tibbles, însă și-a dat seama curând că un nume așa de blând nu se potrivea deloc cu imaginea unui artist care nu era definit de scamatorii cu cărți de joc, porumbei care dispar sau copii care zboară, ci dimpotrivă, de numere sado-masochiste care au șocat mii de spectatori și care au făcut înconjurul lumii. Selbit - da, numele său de scenă era de fapt numele său de familie citit invers - a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a parcului, partea de deșert de lângă Harlem. Pace totală. Până când avu loc nenorocirea. Nu avu vreme să își dea seama cum exact se întâmplase. Încetinise foarte mult pentru a lua curba îngustă dintre două tufe crescute peste măsură, când un porumbel zburase exact spre fața lui Donny. Acesta necheză și scăpă aproape total de sub controlul lui Marston, încât aceasta fu aproape aruncată din șa. Imediat, calul se cabră încât ea abia reuși să evite căderea. Se agăță cu toată puterea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui Malerick, totuși, nu ar fi obținut aprobarea lui Thurston, căci acesta din urmă trata animalele ca pe asistenții săi, dacă nu chiar ca pe membri ai familiei sale. Malerick era mai puțin uman în această privință. A prins un porumbel, l-a întors cu fața în sus și l-a mângâiat îndelung pe gât și pe aripi până ce l-a hipnotizat; această tehnică era adesea folosită de iluzioniști pentru a crea aparența unei păsări moarte. A așteptat-o pe Cheryl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru a crea aparența unei păsări moarte. A așteptat-o pe Cheryl să apară călare și a aruncat cu putere pasărea spre capul calului. Cu toate acestea, spaima și durerea lui Donny nu au avut deloc de-a face cu porumbelul, ci au fost cauzate de un generator de ultrasunete, setat pe o frecvență care a afectat doar auzul animalului. Când Malerick a ieșit la iveală din tufiș, a oprit generatorul și a dat impresia că reușeste să calmeze calul. Cheryl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
drept John. Băiatul vostru e cu adevărat inteligent. Nimic nou, își spuse în sine Rhyme. Bell povesti apoi cum fusese acostată și ce se întâmplase după aceea. Rhyme o întrebă pe Kara: - Îți sună cunoscut? - Ar fi putut hipnotiza un porumbel sau un pescăruș. L-a aruncat spre cal la momentul potrivit și apoi a folosit un dispozitiv pentru a menține calul agitat. - Ce fel de dispozitiv? întrebă Rhyme. Cunoști care ar putea fi fabricanții? - Nu, e probabil făcut în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Medicii au luat corpul înainte să venim noi. Ai idee ce s-a întâmplat? Tânărul se încruntă. Își privi colegul și apoi spuse: - Păi, doctorul e chiar aici. E cel cu care vorbeam când ai venit. Care dădea mâncare la porumbei. Ne aștepta să ne facem treaba pentru a lua apoi cadavrul. - Ce se întâmplă acolo? mormăi Rhyme. Aud mai multe voci, Sachs. - Se pare că medicul e pe undeva pe aici, îi răspunse ea. Se pare că nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cred, dar o accept — deocamdată. Dar dacă o să apară ceva ce ar putea să pună în pericol termenul de publicare, vreau să știu. Nu contează la ce oră din zi sau din noapte, dacă e prin FedEx sau printr-un porumbel călător, eu vreau să știu. Ne-am înțeles? — Desigur! Henry, nu trebuie să-mi explici cât e de important, crede-mă. Pe cuvântul meu că am situația sub control. Îmi pare rău că trebuie să scurtăm conversația, dar simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
trebuie să închid. Mi-e dor de tine. Mi-e dor de tine, șopti Emmy. Oh, Jesse, iubitule, mi-e atât de dor de tine. Cum o să trăiesc eu fără să te văd patru zile? Oh, Doamne, parcă sunt doi porumbei. Leigh se întinse s-o pocnească pe Emmy, dar aceasta reuși să se lipească de portieră. — Ce zice? întrebă Jesse. — Nimic, râse Leigh. Te sun când aterizăm, bine? Du-te și culcă-te. Rezistă tentației de a trimite un sărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Înfipți În dușumeaua de lemn pe care o clătește cu apă rece adusă de la closetul comun, după ce a frecat-o cu peria de scânduri, În imobilul cu aer imperial din Piața Libertății, În văzduhul căruia se Învolburau stoluri grele de porumbei care se găinățau pe statuia Mariei Tereza. În săli râncede și reci, cu oameni Îmbrăcați În paltoane și cu căciuli pe cap, urmărind o piesă cu „fericirea oamenilor” În limba germană, belindu-și ochii la niște actori care se prefăceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
care a plecat la Lugoj pentru un an... Oglinda se pierdu În ceruri, iar În ea, din ce În ce mai mici, stând lângă soba de teracotă albastră el și cu mama lui care Îi tot spune poveștile vieții, se făcu mică cât un porumbel și se ascunse Într-un nor. Beculețele cabinei se stingeau și se aprindeau ca În pâlpâirea pomului de iarnă pe care Îl văzuse odată În vitrina magazinului Trei Ursuleți, iar el era Încântat de această unică priveliște și de aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unei chitanțe la I.C.R.A.L.). TU, bântuind toamna prin Ardeal. Pe la Sibiu. Te plimbi prin Dumbravă inhalând anotimpul. Frunzele roșii, galbene ale arțarilor, grele de lumină. Spre seară În oraș. Treci pe sub zidurile Bisericii Evanghelice. Din turnul Înalt planează stoluri de porumbei. Lângă Podul minciunilor, un pictor, student În practică, pune pe un carton umbra cărămizie a acoperișurilor ce se văd Înspre Turnișor, Înspre Gara Mică. Aceeași lumină grea ducându-se spre asfințit. Cumperi acuarela. Cu o sută de lei. Încă umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o umplu de lumină. A venit pentru o ecografie, prima. Este soția mea, urcă alături de mine scările, strânsă în taiorul de culoarea antracitului. Manlio ne urmează, glumește, mă invidiază. Elsa este atât de frumoasă în cutia asta tristă de culoarea porumbelului, printre bolnavii care circulă în pijama, pare o actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care îmi petrec existența, mă ascund în spatele ei, ca în spatele unei mame. Își ridică bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la David. Îmi plăcea cum sună. Și era un nume religios. Era, bineînțeles, un David în Vechiul Testament, dar mai era și David, patronul galilor. În Vechiul Testament, David l-a răpus pe Goliat. Sfântul David era de obicei înfățișat cu un porumbel pe umăr. Îmi verificam toate variantele. Prima dată când l-am văzut a fost printr-un geam. Plângea. Mânuțele lui brăzdau aerul incubatorului, iar piciorușele lui se zbăteau în pătura strânsă bine în jurul lui, gurița era o gaură minusculă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
o vulpe și o scară, dar amănuntele au dispărut.“ Obișnuia să scrie datele În litere, nu În cifre. Apoi se scula să meargă la baie, se Întorcea și se culca din nou până când de-afară Începea să se audă gânguritul porumbeilor, Însoțit de câte un lătrat de câine sau de ciripitul uimit al vreunei păsărele, care suna de parcă nu-și credea ochilor ce vedea. Fima Își promitea să se scoale imediat, În două-trei minute, un sfert de oră cel mult, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
copii sau de una dintre camere și m-aș trezi într-o zi de decembrie și aș descoperi un adolescent zdrențuros în mansarda amenajată care nu a mai fost la școală de la începutul mileniului și care s-a hrănit cu porumbei în tot acest timp. Am sunat la ușă fiind îngrozită de haosul dezlănțuit înăuntru. M-am uitat la ceas. Era 9:25 - ar fi trebuit să fie cu toții la școală. Se deschise ușa, apoi se închise trântindu-se, în timp ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]