2,303 matches
-
Bodiu, Teză de doctorat, de Caius Dobrescu, (parțial) Derapaj, de Ion Manolescu și cine știe câte mai urmează. Nu e vorba, din fericire, de acele mici scrieri otrăvite care au izbucnit în almae matres provinciale imediat după 1990, încercând să „facă dreptate“ postcomunistă, dar realizând, de obicei, niște simple, ordinare delațiuni la adresa colegilor de catedră. Lucrurile s-au mai liniștit, semn că, probabil, populația augmentată a numeroaselor universități din țară s-a lăsat pătrunsă de conștiința de sine și, însuflețită de exemplul lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
libertății, de la care ne putem revendica. În junimism, ca formă locală de distilare a conservatorismului, este identificabilă rezistența la seducția masificării și anihilării individualismului creator. Proiectul unei comunități policentrice, care mizează pe autonomie locală, este actual și astăzi, în măsura în care descentralizarea postcomunistă nu a fost decât un cadru care să legitimeze satrapiile locale. Cetățenia se naște prin activarea instinctului vieții locale, iar restrângerea limitelor guvernului omnipotent se poate realiza prin mobilizarea potențialului de patriotism local. În fiecare dintre unitățile ce compun statul
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cunoaștere. Societate și mentalități în noi abordări istoriografice, Editura Domino, București, 2003, 307 p. (Andrei Pippidi) Luminița MACHEDON, Ernie SCOFFHAM, Romanian Modernism: the Architecture of Bucharest, 1920-1940, MIT Press, BOston, Massachusetts, 1999, 407 p. (Maria Raluca Popa) Cristian PREDA, România postcomunistă și România interbelică, Universitatea București, Institutul de Cercetări Politice, Editura Meridiane, București, 2002, 156 p. (Cornel-Aurelian Micu) Bogdan MURGESCU, A fi istoric în anul 2000, Editura All, București, 2000, 133 p. (Răzvan Pârâianu) Adrian MIROIU (coord.), Vladimir PASTI, Cornel CODIȚĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îi sperie pe cercetători”40. Ce știm cu adevărat despre valorile interioare și atitudinile ținuturilor românești? Este clar motivul pentru care acest subiect a fost evitat sub regimul comunist; trebuie să fie abordat cu mai multă vigoare de cercetătorii României postcomuniste. Cartea lui Landes constituie un studiu de istorie comparativă bogat și sugestiv. Ideile menționate mai sus, dar și altele din studiul său pot alimenta un program de cercetare extrem de profitabil pentru istoria recentă a României. 8. Capitalul cultural Cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
impozitare capricioasă, reglementare excesivă sau prin alte mijloace”47. Sowell observă mai departe: „Fără aceste cadre culturale, nici resursele naturale abundente și nici deprinderile cerute pentru exploatarea lor nu sunt garanții ale prosperității, după cum o demonstrează gravele probleme ale Rusiei postcomuniste. Una dintre cele mai înzestrate țări din lume, cu resurse naturale de petrol, uraniu, fier, aur sau mangan, de exemplu, Rusia a pregătit, la timpul său, și un mare număr de oameni de știință și ingineri, perfect capabili să exploateze
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
departe de a fi satisfăcătoare 61. 11. Sindromul societății disfuncționale O ultimă formă de capital uman negativ din istoria recentă a României este ceea ce soția mea și cu mine am numit Sindromul Societății Disfuncționale. în esență, noi afirmăm că societățile postcomuniste sunt societăți disfuncționale din cauza traumei produse de îndelungatul regim totalitar 62. Iată expunerea concisă pe care o face Sorin Antohi „modelului” nostru: „autorii întrebuințează elemente din teoria codependenței [...]. Printre caracteristicile sale [...] cea mai importantă este înlocuirea dezvoltării și evoluției cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
puțin secretă. Cea de-a doua este ca triada compusă din rațiune, libertate și prosperitate, care rămâne cadrul de neevitat și pe bună dreptate prețios al Noului Occident, să nu fie distorsionată în raționalism, libertinaj și automulțumire”91. Pentru dezvoltarea postcomunistă este extrem de importantă problema impactului ortodoxiei răsăritene asupra unor chestiuni precum atitudinea față de autoritate, dat fiind că ortodoxia se bazează pe relații ierarhice între conducători și subordonați 92. De curând, Lavinia Stan și Lucian Turcescu scriau: „Locul Bisericii Ortodoxe în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
proprie, aparte. Faptul acesta este destul de posibil în cazul României, și nu foarte încurajator. O ripostă optimistă ar fi că, datorită megatendințelor de la începutul secolului XXI, implicând cea de-a treia revoluție industrială, revoluția informațiilor și a înaltei tehnologii, conducătorii postcomuniști români nu pot păstra o poziție inflexibilă dacă vor ca România să nu devină cu adevărat o țară din Lumea a Treia. 2) Cât a durat „tranziția” din anii ’20? întreabă Schöpflin. Nici aceasta nu este o linie de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
calea spre lumină. De aceea, ceea ce Schöpflin consideră drept o problemă ar putea fi o componentă esențială a tratamentului de vindecare pentru aceste societăți disfuncționale 101. 6) Eșecul de a dezvolta o societate „sub domnia legii”, necesară pentru democrație. Societățile postcomuniste au adoptat legi, au alcătuit constituții și așa mai departe, dar falia dintre de jure și de facto este substanțială, acoperită doar cu petice neuniforme. Schöpflin susține că nici epoca precomunistă, nici cea comunistă nu ajută la rezolvarea acestei probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de acord cu această opinie. Vezi și comentariul lui Sowell despre etica socială și cadrul cultural. 7) Relația dintre stat și cetățean este nesatisfăcătoare și nestimulativă pentru construirea unei societăți civile, pentru o tradiție a „drepturilor” ș.a.m.d. Societățile postcomuniste sunt împărțite în segmente tradiționale, comuniste și democratice, dar cel din urmă e foarte slab. în sfârșit, scrie Schöpflin, „cultura birocrației [...] are, în general, aversiune față de reciprocitate și preferă paternalismul”. Faptul acesta este corect și oarecum deprimant, dar nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care părea la un moment dat greu controlabil. Ceea ce a surprins și îngrijorat, desigur, nu a fost numărul celor care au traversat Atlanticul, ci calitatea și valoarea noilor emigranți, atât de necesari României, într-un moment critic al redresării ei postcomuniste. Alexandru Nemoianu ne informa că „la ultimul recensământ făcut în Statele Unite, în anul 1990, 365.544 dintre locuitori au declarat că sunt de origine română”. Putem presupune că numărul lor ar putea fi mai mare, având în vedere faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
paternalist. Astăzi, din păcate, o parte a societății românești (chiar unele segmente cultivate) nu este pregătită să înțeleagă și să-și asume faptul că exterminarea evreilor n-a fost doar tragedia acestora, ci a întregii umanități. Abordând chestiunea istoriografiei românești postcomuniste, subliniem că se pot distinge două categorii de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintâi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționând și pe o latură politică (prin partidul extremist România Mare) și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de seamă” este istoricul ieșean Gheorghe Buzatu. A doua categorie este reprezentată de un număr restrâns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care publică de ani buni în România. Așadar, cu excepția unor lucrări deosebite, colorată în alb și negru, istoriografia postcomunistă suferă încă de incapacitatea de a aborda cu luciditate și seriozitate un subiect extrem de important și fragil (prin prisma recrudescenței extremismului - vezi alegerile din 2000). în „Prefața pentru ediția în limba română”, semnată de Radolph L. Braham (editorul primei ediții
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fabricate în slujba regimului Ceaușescu. Deci actuala condamnare a mareșalului și a crimelor comise în timpul dictaturii sale nu are un scop sincer, ci este utilizată ca propagandă politică pentru a câștiga încrederea puterilor occidentale, precum și pentru a acoperi recrudescența antisemitismului postcomunist. „Prefața” lui Michel Berenbaum familiarizează cititorul cu împrejurările în care s-a desfășurat Holocaustul în România, arătând totodată de ce istoriografia română a ocolit voit acest dureros subiect timp de aproape jumătate de secol. Cauzele (p. 11) pentru care aceste masacre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
străduiesc de mai bine de un deceniu să limiteze daunele cauzate de un cult antonescian ce ia forme din ce în ce mai agresive” (p. 337). Vladimir Tismăneanu se ocupă în studiul său de persistența unor puternice sentimente xenofobe și antisemite printre cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de Michael Shafir, este de departe cel mai captivant prin prisma faptelor recente la care face trimitere, dar și care încearcă să răspundă unor întrebări stringente: cine sunt cei ce susțin reabilitarea dictatorului Antonescu? Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
subramură este inclusă și activitatea BOR sub regimul comunist. Mihai Ungheanu afirmă că documentele prezentate în volumul despre care vorbim evidențiază „rezistența în și prin instituții” (p. 24). Aceste argumente sunt confirmate, din punctul de vedere al autorului, de istoria postcomunistă a relațiilor interconfesionale: Biserica Romano-Catolică organizează o expoziție dedicată vechimii creștinismului românesc, iar papa Ioan Paul al II-lea vizitează România în 1999. Revenind la istoria BOR sub comunism, Mihai Ungheanu spune că „instituția creștină” a fost o „miză politică
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
într-o recenzie Șerban Cantacuzino care semnează introducerea cărții, „România astăzi se luptă din nou să capete un loc printre democrațiile europene și această carte se constituie ca o contribuție specială în vederea acestui scop”. Maria Raluca Popa CRISTIAN PREDA, România postcomunistă și România interbelică, Universitatea București, Institutul de Cercetări Politice, Editura Meridiane, București, 2002, 156 p. Momentul decembrie 1989 a însemnat un punct de cotitură în politica românească atât din punctul de vedere al practicii politice, cât și din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Pentru o bună parte dintre practicienii sau teoreticienii politici români, momentul de referință al acestei perioade l-a constituit perioada interbelică văzută, prin prisma comparației cu comunismul, ca o epocă de aur a democrației românești. Cartea lui Cristian Preda, România postcomunistă și România interbelică, se dorește a fi o analiză comparativă a celor două perioade din istoria României, utilizând însă o perspectivă diferită de cea istorică (analiza evenimentelor și personalităților) sau filosofică (analiza ideilor vehiculate în epocă). Obiectul analizei sunt sistemele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fi o analiză comparativă a celor două perioade din istoria României, utilizând însă o perspectivă diferită de cea istorică (analiza evenimentelor și personalităților) sau filosofică (analiza ideilor vehiculate în epocă). Obiectul analizei sunt sistemele electorale din perioada interbelică și postcomunistă, precum și fenomenele politice generate de acestea. Miza lucrării este deci, după cum spune autorul însuși (p. 11), nu una de natură istorică, ci una care ilustrează demersul critic al științei politice. Distanțându-se de metoda actuală de analiză bazată pe comparația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și de faptul că spațiul rezervat concluziilor la sfârșitul fiecărui capitol este scăzut, de unde rezultă o lectură dificilă. Teza generală susținută de autor este că modalitățile în care au fost concepute sistemele electorale în perioada interbelică și apoi în perioada postcomunistă nu au dus la îndeplinirea obiectivelor urmărite. Motivul ține nu atât de principiile care stau la baza formării acestor sisteme (reprezentativitate proporțională, vot universal direct, prag minim de acces la reprezentarea în camerele legislative), cât de o serie de erori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
promisiunea unei continuități cu stabilitatea regimului comunist (a cărui legitimitate era prea rar pusă la îndoială)? Aici, studiile cantitative sunt indispensabile, iar cele prezentate de Alina Mungiu-Pippidi în Politica după comunism sunt elocvente: chiar și în 1999-2000, preferința pentru partidele postcomuniste (moștenitoare ale PCR, în terminologia autoarei: PDSR, PRM, PSM) sau doar pentru PDSR se explică, între altele, dincolo de încrederea în Ion Iliescu, prin neîncrederea în instituțiile democratice și nostalgia după comunism. Pentru perioada imediat postrevoluționară, aceeași autoare oferă date în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în lucrarea la care ne referim tocmai pentru că, după toate aparențele, concentrează ambițiile autorilor. în plus, așa cum notează Gabriel Andreescu, „autorii doresc, deci, să «informeze». Se gândesc la viitorii studenți, care vor face din volum o referință comodă pentru perioada postcomunistă. Comodă, adică sintetică, extensivă, contextualizată, cu bibliografie”. Din acest punct de vedere, era mai bine, poate, dacă nu se lăsa loc unor confuzii, cum ar fi afirmația că „toate partidele aparțin societății civile, inclusiv PNȚCD, PNL, FSN, PUNR sau PRM
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Românii după ’89. Istoria unei ne`nțelegeri, Editura Humanitas, București, 1995. Vezi și Politica după comunism. Structură, cultură și psihologie politică, Editura Humanitas, București, 2002. La fel de utilă este și cartea lui Daniel Barbu, Republica absentă. Politică și societate `n România postcomunistă, Editura Nemira, București, 1999. Pentru o perspectivă asupra secolului al XIX-lea, vezi Paul E. Michelson, Romanian Politics, 1859-1871: From Prince Cuza to Prince Carol, Center for Romanian Studies, Iași, 1998, passim. Cf. H.-R. Patapievici, „Adulatorii statului”, `n cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mult un scop informativ și didactic, fiind rodul unor cercetări aprofundate în țară și străinătate, cele aplicate pe texte literare britanice necunoscute la noi, aduc materiale inedite ce vor fi dezvoltate ulterior într-un volum dedicat imaginii României comuniste și postcomuniste în literatura de călătorie britanică. Mulțumesc cu acest prilej Academiei Române pentru stagiile de documentare la British Library în cadrul convenției dintre Academia Română și Academia Britanică. De asemenea sunt recunoscătoare Editurii Institutului European pentru includerea volumului de față în planul editorial și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
șaisprezece autori (majoritatea originari din Balcani și educați acolo, profesori la universități prestigioase din Europa răsăriteană și occidentală, dar și din Statele Unite ale Americii) aplică metodele academice ale postmodernismului, post-structu-ralismului, deconstrucției, psihanalizei și ale multiculturalismului critic (studiile culturale, postcoloniale și postcomuniste) în tratarea unor teme variate precum retorica balcanizării (Vesna Goldsworthy), vampirul ca imagine a violenței balcanice (Tomislav Z. Longinović), Bizantinismul Balcanilor (Milica Bakić-Hayden), mecanismele ideologice ale Balcanismului (Rastko Močnik), războiul din Kosovo (Grigoris Ananiadis), geografia simbolică a Balcanilor, identități și
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]