5,805 matches
-
habitudinile insuficient raționale practicate de spartani și cretani (adică tocmai de aceia pe care Platon îi considera, înainte vreme, exemplari și, ca atare, de urmat!). E un Platon pe dos în Nomoi, unul pe care anamneza imanentă îl pune în postura lui Eulathos: poate să fie respectat, dar nu poate să fie și iubit. Senzația mea este că Legile distrug exact ceea ce Platon își propusese să construiască sau, mai exact, prea târziu să construiască. Propune ca plăcerea fizică să fie redusă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
altă dificultate rezidă în particularitățile de vârstă ale școlarilor. Ei nu diferă de adult numai prin volumul cunoștințelor, ci se deosebesc și prin mentalitate, prin interese, prin trebuințele firești vârstei. Ignorarea lor poate să-l pună pe profesor într-o postură ridicolă. Iată, un bătrân profesor scriindu-și amintirile, notează un fapt mărunt, petrecut în copilărie, dar care s-a imprimat adânc în memoria sa. Era elev în clasa a II-a. Se afla în recreație, clopoțelul sună și, alergând spre
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
opiniei lor exprimată în scris și cu caracter anonim. Prioritatea intervenției profesorului în acest plan este intermedierea relațiilor copiilor cu sistemul valorilor promovate în societate. Rostul unui astfel de demers vizează clarificările preliminare necesare oricărei persoane care se află în postura de a-și cristaliza sistemul axiologic propriu. În ciuda aparențelor, la această vârstă elevii sunt preocupați foarte mult de ceea ce gândesc ceilalți despre ei. Prieteniile, dar și supărările și certurile sunt mai intense și cu urmări mai profunde. Profesorul nu mai
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
poate incita și valoriza astfel de experiențe. Dată fiind creșterea ratei maternității adolescentine, a celei a avorturilor și bolilor cu transmisie sexuală, cât și a implicațiilor psihosociale pe care toate acestea le au, este cert că educatorul contemporan, chiar în postura lui cea mai neutră, profu’ de mate, Ă Paganel cel veșnic absorbit de teoreme Ă ca și instituția școlară de altfel, nu pot să se mai situeze pe poziții de indiferență. În mod evident, o astfel de problemă nu este
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
răspundere. * * * Elementele de psihologia dezvoltării și a vârstelor sunt evident necesare celor care, în specialitate aleasă, întrevăd și posibilitatea profesionalizării didactice. Nevoia profesorului de raportare și la oferta științifică asupra acestor probleme este susținută, printre altele, de faptul că, în postură de ființe active cognitiv, deja avem fiecare o teorie naivă asupra acestui subiect (ca și în altele, de altfel). Este obligatoriu să ne confruntăm propria construcție descriptiv-explicativă Ă cursul și factorii dezvoltării, elevul standard, emotivitatea la vârstele școlii, posibilitățile și
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
aceeași măsură, copilul, fiecare dintre ei căutând să-l atragă de partea lui și să-l instige împotriva celuilalt, pentru a-l compromite. Impresionante sunt, în această privință, cazurile acelor copii deveniți confidentul unuia sau altuia dintre părinți: aflați în postura de consolator, de „suport afectiv” al unuia dintre părinți, acești copii își dau seama de prăbușirea condițiilor securității vieții lor de familie, ceea ce-i face să devină blazați și neîncrezători în oameni. În cazul copiilor orfani sau abandonați, care se
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
unui eveniment așteptat: într-o aglomerație observ mult mai repede sosirea unui prieten dacă urmăresc intenționat direcția de unde mă aștept să survină. Acest fenomen psihic este puternic influențat de motivație, de stările afective, fiind însoțit de caracteristici bine cunoscute ale posturii și mimicii (dacă „privesc” înspre un eveniment îndepărtat, de exemplu, ridic capul, sprâncenele, apar cute pe frunte, ochii sunt larg deschiși, iar când caut în memorie o denumire se manifestă expresii contrarii). Se pot descrie trei forme de atenție. Una
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
copac. Identificarea presupune o comparație, observarea de detalii, de pildă frunzele lobate (intervine analiza) și stabilirea de legături cu imaginile altor stejari (sinteza). Apoi, în percepție sunt implicate o serie de atitudini. Mai întâi intervine o atitudine motorie, poziția noastră, postura adoptată când percepem ceva. Apare însă și o stare de pregătire intelectuală (englezii îi spun „set”) care asigură o selecție în ceea ce percepem. Un experiment simplu dovedește că dacă prezentăm la tahistoscop (aparat care expune imagini un timp scurt) planșe
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
implicate mai ales în realizarea dimensiunilor operațional-metodologică și atitudinală. Faptul are consecințe extrem de importante în actul didactic, neconștientizarea acestui aspect putând avea consecințe surprinzătoare. Comunicarea nonverbală (CNV). Informația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor. Înglobând o diversitate de posibilități, comunicarea nonverbală este astăzi obiectul unei susținute serii de cercetări menite să-i aprofundeze mecanismele și funcțiile. Din punct de vedere ontogenetic, CNV prezintă o mare precocitate bazată, în egală
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
1987, p. 58). Apelul la acest mecanism de reglare permite adaptarea din mers a procesului în curs Ă comunicare sau învățare Ă pe baza sesizării anticipate a posibilităților care apar și care prefigurează atingerea sau nu a finalității scontate. În postură de profesor, atent la evoluția fiecărui elev, te poți ocupa special de un copil după ce a luat o notă nesatisfăcătoare (feed-back) sau preventiv, anticipând o evoluție spre o notă nesatisfăcătoare (feed-forward). În teoria comunicării și cea psihopedagogică, cele două forme
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sentimentelor este un proces asociativ, care are o slabă legătură cu dezvoltarea intelectuală. Ceea ce convinge un interlocutor, ceea ce îi câștigă adeziunea nu este atât logica unor argumente, cât atitudinea vorbitorului, propriile sale sentimente ce se transmit mai mult prin ton, postură și gesturi. Progresul afectiv se realizează datorită experienței reale, în care individul are unele satisfacții și unele opreliști Ă ceea ce treptat duce la aprobarea și îndrăgirea unor activități și la ocolirea, disprețuirea altora. Degeaba propaganda comunistă înfățișa realitatea în culori
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
dispuși să le abordeze fără teamă și cu șanse reale de reușită. Dar poate că cea mai bună cale de a-l pune pe un elev în situație de succes școlar este de a-l ajuta să treacă de la simpla postură de receptor al informațiilor la cea de folosire eficientă a raționamentului științific, prin intermediul căruia el va putea prelucra și aplica într-un mod adecvat informațiile primite la ore. Realitățile școlare curente arată, de altfel, că succesul școlar are o pronunțată
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
conținuturile învățăriitc "5.2. Profesorul [i conținuturile înv\ț\rii" Raportul profesorului, ca formator, cu conținuturile pe care le poate utiliza se modifică radical. În tripleta cunoștințe-deprinderi-atitudini, toate necesare unei autentice formări, pe primul loc se situează acum atitudinile. În postură de formator, profesorului i se cere să posede el însuși anumite atitudini Ă față de disciplina pe care o promovează și elev Ă pentru a putea induce acestuia baza atitudinală necesară construcției personale. Este evident că pe lângă competența științifică și didactică
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
schimbare într-un anumit domeniu, iar această schimbare este transmisă mai departe în timp. Unele persoane au mai multe șanse de a provoca astfel de schimbări, fie datorită calităților personale, fie din cauză că au norocul de a se afla într-o postură favorabilă față de acel domeniu - au mai mult acces la el sau poziția lor socială le permite mai mult timp de experimentare. De exemplu, până nu demult, cele mai multe descoperiri științifice au fost făcute de oameni care aveau și mijloacele, și timpul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rol În relația cu colaboratorii săi, deși avea un ascendent important asupra lor datorită implicării esențiale În instruirea și participarea acestora la activitățile de cercetare și la redactarea publicațiilor În domeniul eugeniei. În același timp, faptul că a eșuat În postura de lider nu Înseamnă că Moldovan ar trebui identificat cu extremismul lui Făcăoaru decât cel mult În mod indirect. Alți eugeniști de la Școala din Clujtc "Alți eugeniști de la Școala din Cluj" Printre colaboratorii importanți ai mișcării eugeniste din Cluj se
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Elementi di scienza politica (1896, 1923), Lezioni di storia delle instituzioni e delle dottrine politiche (1933, 1937, traducere în limba franceză de Gaston Bouthoul cu titlul Histoire des doctrines politiques depuis l’Antiquité jusqu’à nos jours,1937, 1955). O postură metodologică nouă Teoreticienii moderni ai elitelor, Gaetano Mosca și Vilfredo Pareto, dar și Robert Michels (1876-1936), vor fi calificați drept „machiavellieni” de către James Burnham și apoi de alții, pentru a fi marcată astfel datoria intelectuală pe care o au față de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Mosca și Vilfredo Pareto, dar și Robert Michels (1876-1936), vor fi calificați drept „machiavellieni” de către James Burnham și apoi de alții, pentru a fi marcată astfel datoria intelectuală pe care o au față de un gânditor considerat ca fiind precursorul unei posturi metodologice noi, constând în separarea binelui de rău, în cadrul politicii moralei, diferențiindu-se astfel de tradiția aristotelică (Burnham, 1943, p. 27). Robert Michels (9 ianuarie 1876, Köln-3 mai 1936, Roma) Michels a fost un economist și un sociolog germano-italian. Împiedicat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de tensiune indispensabil pentru organizarea căutării de sine. Aceeași remarcă: atunci când consacră un întreg capitol diversiunii - concept major, întrucât, în perspectiva condiției de ființă muritoare a fiecăruia, el explică, legitimează și justifică la Montaigne, dar și în absolut, poziția și postura hedoniste -, cum să nu ne gândim la elaborarea psihanalitică a conceptului de sublimare? Diversiunea - Pascal își amintește de ea scriind divertisment... - este utilă, scrie Montaigne, pentru evitarea bolilor sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de configurat. Viața de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte. El expune, opune, povestește. Reținem însă, în ce-l privește, o postură prescriptivă, ca și cum sofiștii ar excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar fi făcut cunoscuți, ca Platon, propunând niște catehisme, niște evanghelii, niște corpusuri de înțelepciune practică! Ce să credem despre mențiunea din Souda, la rubrica Prodicos, despre moartea lui la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
întâlnesc binele și răul, ceea ce este bun și ceea ce este rău. Filosoful nu evolueză nicăieri în prescriptiv, în normativ: el descrie lumea așa cum e, arată realitatea așa cum apare ea pentru un ochi exersat și lucid. El inaugurează, încă o dată, acea postură a înțeleptului care nu vrea nici să râdă, nici să plângă, ci doar să înțeleagă. Nici lacrimile lui Heraclit, nici râsul lui Democrit: perspicacitatea lui Lucrețiu. Asupra lumii, el adoptă punctul de vedere al lui Sirius: imaginând, deducând, vede ceea ce
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pentru a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din partea acestora, legal și moral (Rees, apud Munro, 1999). Inadecvarea stimulilor motivaționali este invocată adesea pentru a explica inadecvarea rezultatelor. De exemplu, L. Munro argumentează în favoarea utilizării modelului inițiator‑agent în relațiile de familie. În societatea contemporană, părinții sunt în postura de agenți față de copiii lor (care, în acest sens, sunt „inițiatori”), deoarece părinții își asumă urmărirea intereselor copilului, fiind legați de acesta printr‑un „contract implicit” (Munro, 1999, p. 7). Putem observa aici că această relație nu este universală: în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
trecutului nici chiar în societățile democratice, deoarece ambiguitatea intrinsecă a conceptului de „interes public” face loc unei definiri duale a statului. Interesul public nu coincide integral cu interesul nici unui grup social particular; prin urmare, statul nu își poate asuma propriu-zis postura de agent în serviciul vreunei categorii sociale, fie ea favorizată sau defavorizată. Statul este agent al cetățenilor doar atunci când aceștia caută realizarea unui obiectiv perfect concordant cu interesul public - precum exercitarea unor drepturi, integrarea în societate etc. Statul își legitimează
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
320-321). Consecințele acestei stări de fapt pentru politicienii din ECE și pentru abilitatea lor de a instituționaliza eficient și convingător separația dintre economie și politică sunt și rămân complexe. Faptul că ei au o poziție economică precară și sunt în postura de a supraveghea, în numele statului, un proces atât de vast de redistribuire a proprietății alimentează suspiciuni de corupție și „capitalism politic”. Există o anumită probabilitate, aproape sistemică, ca anumiți membri ai elitelor politice să își folosească pozițiile în avantaj personal
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]