3,550 matches
-
este bine poziționată din punct de vedere geografic, având căi de comunicare cu multe zone din jur; are în apropierea sa păduri, ape, pajiști ce se contopesc blând cu orizontul îmbietor și oameni harnici și ambițioși, ce știu a apuca poteca dreaptă în viață... dar hai mai bine să îți povestesc despre mândria locului - castelul “Alexandru Ioan Cuza”; această construcție are niște ziduri gigantice, iar la poarta ce se zărește încă de foarte departe, poți vedea zi de zi un impunător
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
flori, fără să sune vreun clopoțel, tu îmi dai timp să citesc, să alerg pe alte tărâmuri, tu mă lași să mă împrietenesc cu albinele, cu ploaia și cu grădina de zarzavat, cu nucul de la aleea cu macii roșii, cu poteca bătătorită ce dă spre vie sau cu somnul lanurilor de grâu! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a CUVINTE (LIRICE) MARI, ... DE LA CEI MICI! RIME DE CLASA A V-A Cartea- izvor străvechi Cartea este o minune, Ce conține cele
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
adun eu roadele pădurii din care fac ceaiul care ți-a plăcut atât de mult și din care mai fac și alte minuni, dar pe care ai să le afli la vremea potrivită. Zicând acestea, a pornit-o înainte, pe poteca croită în pădure. Cu mers mărunt, ușor încovoiat, bocănind cu bățul din mână, mergea cu repeziciune. După un timp, s-a arătat un luminiș, care mi-a bucurat privirea ca o sărbătoare. În marginea luminișului, bătrânul s a oprit și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și am băgat de seamă că în fiecare locușor se vedeau, ici rugi de mure, colo tufe de zmeură, de dincolo îmi zâmbeau cu ochișorii lor negri afinele, mai încolo își arătau fața măceșele și cătina... Să nu calci alături de potecă, ca să nu zdrobești bunătate de fragi. Ia uite colo cimbrișorul, roinița și sunătoarea, romanița și traista ciobanului. Da’ câte buruieni de leac nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bunătăți lăsate de Dumnezeu. Noi nu trebuie să facem altceva decât să-i mulțumim și să le culegem. La amiază, mâncăm tocană de ciuperci. Să te ajut și eu la treabă, părinte. Nu-i nevoie. Tu ia-o ușurel pe potecă și nu te oprești decât în poiană. De acolo ai atâtea locuri unde te poți duce. Să nu întârzii la masă! De unde știu eu când să mă întorc, ca să nu întârzii? Când umbra stejarului cel mare din marginea luminișului ajunge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din marginea luminișului ajunge în lungul cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
În mână ținea două undiți rudimentare. Ești gata? Mergem la pescutit. Să mergem, părinte - am răspuns eu potopit de gândul că în viața mea n-am prins măcar o broască, dară mite un pește. L-am urmat totuși cuminte pe poteca ce cobora lin și șerpuitor. Odată ajunși la pârâu, bătrânul a căutat un loc potrivit și, pe nepusă masă, m-a întrebat: Știi să pescuiești? „Iaca și întrebarea de care mă temeam” - mi-a fulgerat prin minte, dar am încercat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii, băiatul îl străbătuse de nenumărate ori : trebuia să treci podul peste Șomuz, apoi să ocolești casa lui Păduraru și să intri în poteca care dă pe suhat... Baba Mărioara îl amăgise odată că pe cărare te poți întâlni cu lupoaica care fătase în zăvoi. Dar Lică avea un briceag foarte bine ascuțit și cu el nu-i mai era teamă. Copilul vroia de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
până în București, ca să se angajeze în lunile de iarnă, la familia unui doctor, pentru a strânge ceva bani de zestre. Primăvara, se întorsese tot pe jos. Se dusese în Muscel, la Nucșoara, iar, de-acolo, ocolind pichetele de grăniceri, urmase poteci tăinuite. De citit, a citit toată viața numai două cărți, și pe acelea silabisindu-le. Biblia și un ceaslov de rugăciuni, cu foile îngălbenite și pătate de muște, care stătea, de obicei, pe pervazul ferestrei dinspre curte. Poate duritățile unei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i se păru din cale-afară de caraghios. Cine putea fi interesat să cumpere o mumie? Urmând sfaturile doctorului Luca, se feri să intre în vreo prăvălie, cu toate că ar fi dorit să cumpere un ceai împotriva astmului, și sui pe o potecă formată din trepte săpate în piatră, cu smocuri de iasomie pe margini, până la o piață cu case mici, cenușii, toate dispuse cu spatele la restul orașului. De-acolo, coborî pe o străduță, pietruită cu bolovani mari, unde mirosea puternic a busuioc și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu însemna că funcționează și acum. O testă de la o fereastră mare, îndreptând-o spre frunzișul de sus al copacului din preajmă. Nici un sunet, nici o lumină vizibilă nu se revărsă, dar partea superioară a copacului se prăbuși la pământ, pe poteca de jos. Czinczar simți satisfacția unui om a cărui logică s-a dovedit corectă. Nu era o satisfacție neobișnuită. Din primele zile, când fusese un copist de mesaje dintr-un ținut îndepărtat, până în ziua când ajunsese la putere, riscase atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei poteci înguste. În tot sistemul solar nu exista nimic asemănător cu acel miez. Părea mic, dar asta era o iluzie a senzațiilor omului. Cărțile care îl descriau și oamenii care scriseseră cărțile știau doar o parte din secretele lui. Ei știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
jos singură. Și cum mai sare! Ca un copil care are o mare bucurie. Să facem și noi la fel. Așa. Înc-o dată. Și-nc-o dată. “Pauuuuuul! Pauuuuul!” Da, sunt aici, ce strigi așa?” “De ce nu răspunzi mă, mutule?” “Eram pe potecă. Cântam, mă jucam cu melcul, cu broscuța, cu gărgărița... Ce departe-am ajuuuns!”... VI.11. ... “Bună dimineața, tovarășă dactilografă” “Bună dimineața...ă,... să trăiți....ă, ă,..., vă rog să mă iertați, tovarășă Alexe, știți...” “Ce să știu? Știu că am
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
o poartă închisă cu lacăt . Gardul era ruginit, vopseaua de pe el se scorojise . Ascultă puțin, dar nu se auzea nimic. Apoi a văzut o pancartă pe care scria: INTERZIS și pe marginea căreia erau urme de gloanțe . Stătea pironit în poteca verde , ezitând între curiozitate și teamă. Apoi decise să se întoarcă, aruncând o privire în urmă. Marea și munții pluteau în lumina blândă a soarelui care se pregătea să apună. Era ca într-un tablou ; o pace de necuprins, natura
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
fi Ram, ca și cum i-ar fi spus mașinii pe nume. Dar nu. Cap de capră: trebuia să fie mai mult, dacă viața lui are vreun sens. Ajunge lângă River Run Estates, se strecoară prin liziera de sicomori. O ia pe poteca lungă, doi kilometri și jumătate de promontoriu plin de muște negre și de polen, lipsit total de protecție în fața vremii nemiloase. Râul se dă înapoi pe măsură ce se apropie de el. Grangurii îl iau în primire. Cap de capră, cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
geamul de plastic al avionului, luminile orașelor necunoscute pâlpâie sub el, sute de milioane de celule scânteietoare interconectate, care fac schimb de semnale. Chiar și aici, creația se desfășoară în jos, cale de nenumărate specii. Creaturi zburătoare, scormonitoare, târâtoare, fiecare potecă sculptându-le pe toate celelalte. Un război de țesut electric sclipitor, sinapse mari cât niște străzi formând un creier cu gânduri întinse pe kilometri întregi, prea mari ca să fie înțelese. O țesătură de semnale, formulând o teorie a ființelor vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-o cută, intuiția mai pune o spiță la roată. În piept călătoriile-s discrete, aici, toți factorii converg; pe creste zările își șterg ochii de ceață pe-ndelete. Mă uit în față și-n spate, mă uit în lături pe furis; potecile spre luminiș încep încet să se arate... C-un nevăzut tub de neon scriu pe un colț de amintire o știre, doar o simplă știre, pe un mai dosnic neuron. Ce nu-i în grabă are sorții victoriei mai de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-i deveniseră străine orașul, drumul, pămîntul, chiar și intrarea În această casă Îndrăgită, ca imaginile dintr-un vis urît? Oare de ce trăia acest sentiment de nedumerire, de Îndoială și deznădejde? În cele din urmă intră pe poartă, păși Încet pe potecă și peste cîteva clipe urcă cele trei trepte ce duceau În pridvor și bătu la ușă. Auzi imediat pași În casă, ușa se deschise și apăru o femeie În fața lui. Și deodată, cuprins de un sentiment de gol și amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mic și urît și Încercă să stea de vorbă cu cele două femei care-l priveau uimite, cu o ostilitate reținută, cu o neîncredere morocănoasă și speriată. În cele din urmă, Îngăimînd vorbe stîngace de rămas-bun, mecanicul plecă. Păși pe potecă și apoi pe drumul spre oraș și-și dădu seama deodată că e bătrîn. Sufletul său, care privise cu curaj și Încredere imaginea bine cunoscută a șinelor, era acum apăsat de spaimă și de Îndoială, văzînd chipul nebănuit al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trecerea oamenilor dintr-o parte într-alta a Țării. Un înțelept care i-a străbătut și cercetat de aproape spunea că munții aceștia nu despart locuitorii Țării unii de ceilalți, ci îi unesc. Pentru că sunt plini de drumuri și de poteci care trec dintr-o parte într-alta a lor, anume ca oamenii să poată merge mereu și mereu, pe jos, cu calul sau cu mașina, unii spre ceilalți. Munții sunt ca șira spinării pentru Țara lui Verde Împărat. Ei o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dezabuzat al unui taica moșul creator de imperiu financiar-industrial care, având totul din naștere, nu mai are energia bunicului său. Și nici măcar a fiului lui taica moșu. Nepoții marilor magnați sfârșesc prin a visa în umbra geometriei abstracte din grădina potecilor ce se bifurcă, asemenea povestirii aceleia borgesiene care ne arată, cinic însă cinstit, cum o dinastie imperială sălbatică o detronează pe cea dinaintea ei în lunga istorie chineză. Mai apoi, avantajul energiei primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
borgesiene care ne arată, cinic însă cinstit, cum o dinastie imperială sălbatică o detronează pe cea dinaintea ei în lunga istorie chineză. Mai apoi, avantajul energiei primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi prin a avea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
secvența de pregătire a organismului pentru efort cînd copiii vor trebui să execute variante de mers, alergare, sărituri și diferite mișcări ale segmentelor și corpului utilizăm o poveste "La zmeură" derulată sub forma unui joc. Copiii execută deplasare pe o potecă îngustă (mers în coloană cîte unul), pentru a nu fi auziți de urs, merg pe vîrfuri, întîlnesc un pitic (mersul piticului), culeg zmeură, o pun în coșuleț (execută mișcări imitative cu membrele superioare), vine furtuna (ridică brațele, imită vîntul), sar
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
se dădu înapoi cu băgare de seamă. Focul făcu ravagii, dar tot reuși să vadă structura internă complexă a unei mașini, ale cărei piese se topiră într-o masă informă în vâltoarea albă și șuierătoare. Nu așteptă sfârșitul, coborî pe potecă în direcția stației de robocare. * Transformarea energiei-timp continuă conform ritmului propriu indeterminabil până la 8 și 43 dimineața, prima joi din martie 2561. Accidentul lui Gilbert Gosseyn trebuia să aibă loc la 9 și 28. 8 și 43 - pe astroportul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dezveleau o coastă de deal pe care se afla un cimitir. Pietre de mormînt negre stratul palid de zăpadă și urcă dealul printre ele, uluit că pămîntul din acest loc înghițise cîndva oameni în felul acesta firesc. Ajunse la o potecă pe care se afla o bancă, dădu la o parte zăpada cu mîneca hainei, apoi îngenunche și-și lovi fruntea de trei ori, strigînd din adîncul sufletului: „Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]