4,003 matches
-
dreptății, a justiție, a onestității. 2. Principiul ierarhiei dominanței constă în apariția unei nevoi superioare, doar atunci când nevoile inferioare au fost satisfăcute: "o persoană căreia îi lipsește mâncarea, siguranța, dragostea și stima, va căuta probabil în primul rând să-și potolească foamea" (Maslow, 1943, p. 373). 3. O nevoie satisfăcută nu mai influențează comportamentul, acesta fiind orientat și organizat doar de nevoile nesatisfăcute. "Pentru o persoană care este extrem de înfometată, în afară de mâncare nu vor exista alte interese. Va visa mâncare, își
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
cît o gămălie. Sau, probabil, mai ales de asta. Probabil că... analizele și procesul gîndirii mă conduc În prăpastia salvatoare a somnului... — Bă, dacă nu-mi dai să mănînc ceva din valiză, Îți mănînc inima. E Box, nu s-a potolit, e turbat, Îi recunosc vocea În Întunericul aproape compact. E trecut de miezul nopții, mă trezește trăgîndu-mă cu putere de pieptul pijamalei. — Trezește-te În mă-ta și deschide valiza aia. Nu știu ce-l face să creadă că ar mai fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de filtru sepia, alungind umbrele șterse ale plopilor peste asfaltul șoselei. Am biletul de permisie În buzunar, am niște bani În portofel, am stomacul gol și simt cum sîngele ar putea să-mi țîșnească prin piele, dacă inima nu se potolește. Pur și simplu o explozie de adrenalină mă face să zbor spre micul canton de dincolo de șoseaua prin cipală. În cîteva ore voi fi acasă la casetele mele cu muzică, la cărțile mele, voi dormi În patul meu, În hainele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
curge? zic cu o voce care nu e a mea. Stai liniștit! țipă cineva, Îl recunosc greu pe Ovidiu. — Nu pune mîna! spune altă voce - nu văd cine e. Dar de ce pe partea aia nu văd? Nu văd... NU văd? — Potolește-te, nu pune mîna, mergem la infirmerie. Deodată aud din ce În ce mai multe. Și simt mai multe. Spatele mă doare În cîteva locuri, deși, dacă am reușit să mă urc singur În camion, probabil că nu e grav. M-am suit singur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Îmbrățișîndu-ne fără nici o reținere, la Întîmplare, uluiți. — A FUGIT CEAUȘESCU, răcnește un tip la vreo 50 de ani, ieșind din salon cu pijamaua descheiată, abia stînd pe el, pe abdomen are lipit un tifon, cu leucoplast - dacă nu se potolește, probabil că-i vom vedea mațele. Ies din Îmbulzeală spre o fereastră, o deschid. Tot orașul ăsta mic țipă un singur lucru. Se văd oameni alergînd pe străzi, la blocul de alături niște copii stau atîrnați pe ferestre fluturînd mîinile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fă tu atîta tovarăși, zbiară o voce. — SSST! Ia tăceți! — Ia dă-te, dă-te dom’ne la o parte să vedem și noi cum arată Iliescu ăsta... Se face rumoare, oamenii se sîsÎie agitați unii pe alții, apoi se potolesc. Ion Iliescu Îndeamnă la calm, cere poporului să facă ordine, să nu participe la distrugeri fără rost, avem nevoie de disciplină, și nu de haos, poporul trebuie să acționeze ca o forță organizată. E foarte supărat pe conducătorii autointitulați, care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și un pic afumat, maică-mea se sperie Îngrozitor, nu Înțelege cum am putut să fac o asemenea prostie, cînd ea tocmai a vorbit cu Emil și mi-a spus să stau cuminte și să nu fac prostii. Nu te potolești, era să te omoare un camion și acum uită-te la tine ce faci. SÎnt prea obosit ca să mă mai enervez. Mă lași? strig prin ușa băii, după care fac un duș, sun la taică-meu să treacă să mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se opresc aici, pentru că trebuie să mă spăl. După care pun mîna pe telefon. Andi e de acord să ne vedem după-amiază. — Ce bine-ar fi dacă n-ai Întinde-o iar de acasă! Măcar acum ar trebui să te potolești. Tu ai văzut cum arată brațul tău? — Nu stau decît trei zile și nu am timp să le fac pe toate, Îi zic - o scuză care nu are nici un rost. — Exact, Încearcă să nu le faci pe toate, zice ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
figuranții din Mad Max, Într-o pauză de filmări. Nu-i de mirare că bolundeii lui Rică aruncă În noi cu coji de portocale de la etaj, fac ca toți dracii, aplaudă cu urechile - rîsul și aspectul nostru Îi stîrnesc. — Bă, potoliți-vă că vă bag În operație ! strigă Rică la ei. Am aflat cum se face, Încheie el, rîzÎnd. Dar noi rămînem jos să facem o ultimă ședință Înainte de alegeri. Grădinile luxemburgheze vibrează de la un capăt la celălalt de voci. Toată lumea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
controleze respirația. Cumnata ei îi atinse ușor brațul. Știa că Stellei nu-i plăcea să fie mângâiată și sărutată - Gabriel n-o sărutase niciodată. — Vrei să rămân lângă tine, vrei să-ți vorbesc? — Spune-mi ceva. Șuvoiul de plâns se potolise, deși, ori de câte ori clipea, Stellei i se desprindeau lacrimi de pe gene. Gabriel, care se pricepea la decodarea mesajelor încifrate, știa că semnificația cuvintelor Stellei era: „Spune-mi orice!“ — E o zi însorită. Nu poți vedea de aici, dar soarele strălucește. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
La început, crezu că izbucnise o încăierare sau cine știe ce tărăboi. Dar imediat își dădu seama că erau hohote de râs. Se ridică de la birou și se îndreptă spre fereastră. Tom McCaffrey, ieșind îmbrăcat din cabină în ploaia care se mai potolise, era intrigat de același zgomot. Anthea îl prinse în drum. — Hello! — Hello, Anthea, ce s-a întâmplat? — Să mergem să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi fost o vedenie, apoi îi spuse: — De ce arăți atât de speriată? Pearl închise ușa camerei de zi și se lipi de ea, de cealaltă parte. John Robert intenționase să-și amâne vizita la Papuc până când avea să i se potolească agitația și să i se clarifice mintea. Totuși, văzând că nici agitația nu i se potolește și nici mintea nu i se clarifică, hotărâse că trebuie să o vadă pe Hattie. Și de îndată ce luă această hotărâre, deveni conștient de dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de zi și se lipi de ea, de cealaltă parte. John Robert intenționase să-și amâne vizita la Papuc până când avea să i se potolească agitația și să i se clarifice mintea. Totuși, văzând că nici agitația nu i se potolește și nici mintea nu i se clarifică, hotărâse că trebuie să o vadă pe Hattie. Și de îndată ce luă această hotărâre, deveni conștient de dorința inexorabilă de a se afla în preajma ei. Era supărat pe fete pentru că „lăsaseră să se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să aibă contingențe cu situația lui, fără riscul de a o schimba în vreun fel. Ar fi vrut, cum s-ar zice, să aprindă o lumânare sau să recite o formulă; trebuia să simtă că face ceva pentru a-și potoli starea de spirit. Promenada era pustie, cufundată în tăcere și, pe jumătate, în întuneric. Măsuțele fuseseră date într-o parte, scaunele așezate în maldăr, unul peste altul. Barul era acoperit cu o pânză albă. Tom făcu câțiva pași, conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toți. Poate vor veni peste zece, sau douăzeci de ani, sau poate nu vor veni niciodată. Biserica însă este pregătită să-i primească, dacă ei, oamenii, credincioșii vor veni. Aici este marea problemă: dacă vor veni. Aștept să se mai potolească această caniculă și să repornesc spre Le Val, ținta călătoriei de astăzi. De după Frejus până aici, drumul meu a fost pe lângă pârâul Argens, pe care îl las aici. Este frumoasă Provence, plină de pini, viță de vie, măslini, cu localități
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
o mai trăiesc vreodată, și-i mulțumesc lui Dumnezeu că totul s-a limitat doar la acești primi pași în cuptorul cu foc. A fost ca un fel de mic preludiu în tinda iadului. Reiau drumul când căldura se mai potolește puțin și seara ajung la Gallargues, unde mă așteaptă doamna Marie Jeanne Philippe, care mă va găzdui în casa ei, la cererea doamnei Debard din Arles. D.na Philippe locuiește într-un sat, Aubais, unde are o casă mare și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui Radu Cârneci exprimă atavicul efort de refacere a androginului, mit ale cărui ecouri se regăsesc de mai multe ori în carte (Unul în celălalt ne potolim cuvintele / unul în celălalt căutându-ne / unul în celălalt găsindu-ne-nceputul / unul pe altul respirându-ne), pentru ca în Jurământul să se exprime încununarea aspirațiilor îndrăgostitului, în stare să prefacă la nesfârșit ființa dragă și să o zămislească, tot la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
alcătuit-o, venit odată cu o bătrânețe - mai mult declarată decât reală (am descrescut m-am împuținat) -, să remarce implicarea sa necondiționată în acțiunea utopică de ameliorare a lumii: stau de-o viață dinaintea fântânii / și mă întreb cum să-i potolesc setea. Laitmotivul întregului volum este presentimentul - tot mai acut - al sfârșitului, care generează un imaginar liric adesea învecinat cu estetica urâtului (Nu mai pot fi nepăsător la vidul țărânii și cenușa doliului / în blândețea din ochi nu mi-a rămas
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
spectacol de lumini și umbre. Dar și de sunet. Un fel de muzică, pe care tânărul meșter o socotea celestă. Din liniile și punctele luminoase, imaginația lui închipuia felurite desene, care îl inspirau și îl încurajau. Când focul s-a potolit, iar fierul de pe nicovală și-a pierdut culoarea roșie, Biscornet a cercetat cu mare interes bucata de fier. A oftat din răsputeri, a mare necaz. Și-a lăsat brațele să-i cadă de-a lungul trupului vlăguit și s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24. Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: "Învățătorule, Învățătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște. 25. Apoi a zis ucenicilor Săi: Unde vă este credința?" Plini de spaimă și de mirare, ei au zis unii către alții: Cine este acesta de poruncește chiar și vînturilor și apei și-L ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
devenit soldat, ea a încălecat pe un cal negru, foarte nărăvaș și era costumată în alb. Pe când toată lumea credea că va cădea de pe cal, Jeanne l-a orientat către crucea unei biserici din apropiere. Pe loc, animalul s-a potolit, devenind calm și ascultător. Preluând calomnia, regentul englez Bedford a și declarat, public: - Toată atitudinea ei e o minciună nerușinată. O sfidare! Ea nu este o sfântă, ci o vrăjitoare. Francezii mint atunci când o socot ca fiind trimisul lui Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
capătul cărării ce nu se oprește decât în pragul chiliilor, unde voi avea și eu adăpost pentru o vreme... Ajuns aici, inima a început să bată mai tare, cu gând parcă să iasă din locul ei. Am încercat s-o potolesc, dar cu slabe rezultate. “Amice, pune-i frâu inimii, că altfel te vei împiedeca tocmai când să urci scările spre chilia ta. Pune la încercare răbdarea și ai să vezi că o să ieși din potopul sentimetelor” - m-a luat în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mic, dar plin de fructe numite... Gutuie. Soarele se-ngrozi ascultând cum se tot plângeau pomii și se ascunse repede după un nor. - Ce ți-e și cu pomii ăștia! Vorbesc de parcă ar fi oameni! - Ia, spală-i norule și potolește-i! Mai adăugă soarele privind livada. Și ultima ploaie spălă gândurile livezii, umplând coșurile cu picuri de rod bogat. Atunci, după ploaie, a fost Ingrid în livada lui Bunu Gigi, a cules mere într-un coș mare. Gutuile i le-
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cărți! Am mai adăugat eu. Această cărticică aparținând inginerului Haralambie Năstase, fost director tehnic la Fabrica de rulmenți din Bârlad, unde eu am lucrat, și-i luam interviuri pentru ziarul Rulmentul, a apărut sub îngrijirea mea, spre a-i mai potoli supărările: bolnav la 80 de ani, se folosește de o cârjă, cu soția bolnavă și fata (fost lector universitar la Conservator, pianistă strălucită) ajunsă nebună, și-a dorit să lase, acum, la plecare, un semn pe pământ, o amintire despre
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
Cine să le mai satisfacă pe toate? * Câteodată și cerul sângerează. * Insulta nu este decât o revărsare verbală a noroiului care colcăie în oameni. * Repetiția duce la scleroză. * Fumatul este un dezechilibrul psihic. Se restabilește îndată ce individul aprinde țigara. * Automobilul potolește vanitatea. * A trebuit să plec așa departe ca să te simt așa de aproape! * Călătorul trece - drumul rămâne. * Oamenii se întorc pe locurile natale pentru a-și regăsi tinerețea, fără să bănuiască, măcar, că au plecat, cândva, odată cu dânsa. * 'tui pământul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]