2,352 matches
-
inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de cenușă, București, 1977; Un potop de simpatii, București, 1978; Copleșit de glorie, București, 1980; Prognoză meteorologică, București, 1981; Amintirile unui fost corector, București, 1982; Întrebare retorică, București, 1983; Caligrafie și culori, București, 1984; Numai dulceața porumbelor, București, 1985; Suvenir, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1986; Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
are să taie, că n-are să rămâie nici un om, numai piatră și apă. El se arată și amu; îi iese sabia din afară, dar oamenii zidesc deasupra ca să nu iasă, că atunci va fi sfârșitul lumei. Îndată după dânsul a fost potopul și Dumnezeu i-a prăpădit pe urieși; el a fost împăratul urieșilor, căci toți oamenii erau atunci urieși." Povestea aceasta amintește de faptele lui Constantin cel Mare, incluzând elemente de folclor bizantin. Acționează în această narațiune, alături de divinitate, și îngerul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
poate face la întâmplare. Tradiția simbolică proprie folclorului are un cuvânt greu de spus. Afirmarea primatului cosmologic al apei apare adesea în legendele românești. Umblând pe deasupra apelor infinite, Dumnezeu si Diavolul sunt cei doi arhitecți ai lumii. În toate mitologiile, potopul distruge o lume care devenise irațională. Pământul este conținut de apă. Aerul este reprezentat ca suflare divină, dar mai cu seamă ca vânt. "Nașterea lui este închipuită în felurite moduri: a fost făcut de Dumnezeu pentru a rupe pânza țesută
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
arde și distruge răul sub toate chipurile sale. În această situație "focul se asociază cu principiul său antagonic, apa. Astfel, purificarea prin foc este complementara purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternante ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)"244. Descântecul, ca ritual magic, urmează, în fapt, un model exemplar al miturilor, atât la nivel macrocosmic, cât și la cel microcosmic. Într-un fel, acțiunea contrariilor (foc și apă) vine să sugereze dezordinea instalată
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acolo e cerul. Când și unde, drumul răsufla mai slobod [...]: ne opream să admirăm primitivitatea peisa giului, arhaismul geologic, grandioasa nuditate a coclaurilor rudimentare, fără o floare, fără o iarbă. Uriașele răsturnări și rostogoliri, îngrămădirile elementare coborau dea dreptul din potop, mărturii ale giganticelor chinuri telurice. Drum lung și istovitor. A trebuit să ne împrietenim cu călăuza, care a tras tot timpul cu urechea la ce vorbeam, probleme de folclor. Așa că, pe lângă cele ce va fi fost aflat de la primar, omul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
regimu lui gramatical (lacustră - omonimie între substantiv și adjectiv) conferă termenului de intitulare valoarea unui simbol în jurul căruia este centrată viziunea poetică. Acesta se struc turează pe 2 planuri. Planul realității exterioare schițează imaginea unei lumi amenințate de un nou potop, în timp ce planul realității interioare (al eului poetic) este centrat pe simbolismul locuinței lacustre. Între cele două planuri se instituie o relație de analogie, pe principiul simbolist al corespondențelor, realizat prin simbolul acvatic, ploaia ce ame nință, deopotrivă, temeliile lumii și
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poeziei schițează imaginea unui univers în dezagregare, prin câteva elemente simbol „decupate“ din planul naturii (șirul nesfârșit de nopți, ploaia ce pare a lichefia totul, transformând obiectele diverse ale lumii întro materie amorfă). În această lume amenințată de un nou potop, eul liric resimte acut sentimentul solitudinii și al neliniștii existențiale, căutând un refugiu întrun spațiu interior. Cea de-a doua secvență poetică dezvoltă o viziune dezolantă a universului lăuntric configurat ca o locuință lacustră - imagine a unui spațiu care nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
transfigurare a evenimentului cosmic în sens moral. Odată dobîndită semnificația morală, ei i se suprapune o semnificație complementară și inversă, cea a pedepsirii pămîntului de către spiritul ofensat de imoralitatea răspîndită pe pămînt. Acesta este purificat, fiii pămîntului fiind pedepsiți prin intermediul potopului. Deschiderea spirituală a acestei simbolizări străvechi sezoniere atinge apogeul în imaginea unei mame-fecioare (comprimare a imaginilor simbolice ale "pămîntului-mamă" și "pămîntului-dorință"). Imaginea adaugă caracterului fertilității vegetale prin intermediul simbolismului "roadelor pămîntești: mijlocul de satisfacere adorinței naturale" -caracterul moral al purității inocente
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lui limbă". Sensul vieții este simbolizat de Dumnezeu, care nu trebuie decît să atingă cu un deget edificiul superb pentru ca acesta să se prăbușeasă (simbol al declinului culturilor). Vezi de asemenea mitul Sodomei și Gomorei. Simbolizarea cea mai elocventă este potopul, trimis de divinitate ca pedeapsă, și mijloc de purificare. Așa cum epoca mitică s-a cofruntat cu pericolul profanării, epoca științifică se vede și ea expusă aceluiași pericol într-o măsură cu atît mai rare, cu cît nivelul ei evolutiv este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dezordinea, este puternic anxiogenă și găsește un profund ecou în inconștientul colectiv, ea are și o valoare pozitivă prin funcția sa de purificare și de răscumpărare a greșelilor comise. În toate tradițiile, cataclismele ajută la spălarea păcatelor umanității, mai ales potopul, dar și cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice. Sunt o expresie a furiei lui Dumnezeu care, la fel ca un părinte, își pedepsește copilul neascultător. Cutremurul de pământ semnifică în mod deosebit dificultățile în relația cu realitatea materială, proasta gestionare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu atât mai violent cu cât este vorba de pulsiuni sau de sentimente îndelung reprimate. Totuși, și în acest caz, semnul este pozitiv deoarece anunță eliberarea apropiată a emoțiilor, a cuvintelor și acțiunilor implicate în procesul creativ. Vezi Climă pentru Potop și Val seismic, Fulger, Eclipsă, Trăsnet și Furtună. Peșteră, grotă Evocare a matricei, peștera este o reprezentare ideală a refugiului. Primele locuințe umane, peșterile și grotele simbolizează adăpostul primitiv și natural. Ele exprimă, în vis, căutarea protecției materiale și afective
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
permite «spălarea» omului de păcate și repornirea de pe baze sănătoase. Fără a mai lua în calcul că trăsnetul semnifică și pasiunea (faimosul «coup de foudre» = dragoste la prima vedere), ce înalță persoana în aceeași măsură în care o distruge. Ploaie, potop În simbolistică, ploaia are o semnificație pozitivă, de fecunditate. Încarnează apa fertilizatoare ce ajută semințele să crească și, prin urmare, favorizează recoltele. Numai că în societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
societățile moderne, îndepărtate de natură, ploaia reprezintă mai ales melancolia și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și tristețea. Pentru că se opune strălucirii binevoitoare a soarelui, ea ilustrează eșecul și depresia. Este o evocare a lacrimilor. Prin violența sa - apă matricială (lichid amniotic) și apă fertilizatoare (ploaia) -, potopul semnifică distrugerea ce permite o a doua naștere. Prin potop, umanitatea este spălată de păcate. Imaginea cufundării, a inundării și a valului seismic are o semnificație simbolică puternică la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la nivel oniric și fantasmagoric. Evocă teama de a nu ajunge la capăt, de a fi antrenat în spirala obligațiilor și responsabilităților. Este în strânsă relație cu tema simbolică a înecului și întoarcerea la origini percepută ca regresie. Dar imaginea potopului are și o valoare pozitivă, de purificare. Baie primordială spală în plan inconștient persoana de rătăcirile sale și îi exorcizează culpabilitatea. Rouă Roua are o semnificație pozitivă, de fecunditate, fiind legată de apă, și de speranță, dar și de auroră
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnificații sunt numeroase, deși legate între ele. Astfel, apa este expresia feminității, a fecundității și a maternității, a purității, fluidității și lentorii, a inconștientului, imaginației și creației. Gama ei de semnificații merge de la infim (picătura) la puterea absolută (val seismic, potop). În vis apa exprimă, în general, procesul de purificare interioară. Baie, duș, abluțiuni Baia și dușul (la fel ca toate elementele legate de ele: săpun, gel de duș, mănușă, prosop etc.) purifică, în afară de corp, inima și sufletul. Astfel, a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
subiect să se lege mai mult de cauze, decât de efecte, să se intereseze de origini, mai mult decât de consecințe. El trebuie să se întoarcă la izvoare, să reia legătura cu trecutul sau cu familia. Vezi Climă pentru Ploaie, Potop, Val seismic. Eșafod, eșafodaj Eșafodul are în mod evident o semnificație negativă. Loc de pedeapsă, el instituie teama de a fi condamnat, de a fi pedepsit. Este deci revelator în sensul unei vinovății mărturisite ori ascunse. Eșafodajul oferă o semnificație
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
datat în ultimele secole din mileniul al II-lea î.C. Normele alimentare, întemeiate pe puritatea sau impuritatea mâncărurilor și a amestecurilor lor, dobândesc o importanță deosebită; conform Gen 9,4 ș.u., unele fuseseră transmise deja lui Noe după potop și, prin urmare, se adresau întregii umanități, nu numai poporului lui Dumnezeu. Nu se cunoaște localizarea Muntelui Sinai. Tradițional, începând abia cu secolul al IV-lea d.C., este identificat cu Muntele Sinai, situat în partea meridională a peninsulei cu același
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sau într-o istorie îndepărtată ale cărei detalii nu sunt reconstruibile din punct de vedere critic; în Biblie, aceasta a fost întotdeauna urmată de o decădere progresivă a întregii umanități (Cain și Abel, Gen 4; starea de păcat din timpul potopului, Gen 6-8; turnul din Babel, Gen 11), apoi a lui Israel și a strămoșilor săi. La momentul actual al cercetărilor e în afara oricărui dubiu că povestirile despre patriarhi, exodul, drumul prin pustiu, stabilirea în Canaan și narațiunile despre primii regi
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
succesiv „Religia patriarhilor”, „Începuturile religiei lui Israel. Moise” și „Cucerirea și epoca judecătorilor”. Trece apoi la epoca monarhică, analizând diferitele elemente care compuneau religia: Dumnezeu și formele aparțiilor sale (Yhwh și zeii, îngerii și spiritele), Dumnezeu și lumea (creația, paradisul, potopul, Dumnezeu și istoria, alegerea și alianța), Dumnezeu și omul (cultul, sâmbăta, circumcizia, personalul responsabil de cult, monarhia, credința în viața de după moarte, profeții). b) Cercetătorul german G. Fohrer (1969 și 1972) în prima lucrare pornește de la „Epoca primordială”, analizând succesiv
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
prin gura lui Israel; în Is 61,8 apare din nou formula bĕrît ’ôlăm și de două ori bĕrît šălôm. a) Is 54,9-10 vorbește despre noua alianță dintre Dumnezeu și poporul său prin comparație cu alianța cu Noe după potop din Gen 9, un text „sacerdotal” ce utilizează o terminologie asemănătoare. Pe lângă aceasta, nu întâmplător, fragmentul precedent, Is 54,4-8, se exprimă în termeni matrimoniali, ca în Cartea lui Osea, Ier 3,20 ș.u. și Ez 16; 20. Textul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
unde este povestită instituirea circumciziei; motivul însă era deja formulat, dacă luăm în considerare că Gen 15, după cum am notat, vorbește despre alianța (bĕrît) lui Dumnezeu cu Abraham. Circumcizia devine semnul său. d) În povestirea care urmează imediat după încetarea potopului (Gen 9), noțiunea de alianță apare de mai multe ori, cu unele variante; în Ex 31,16 expresia bĕrît ’ôlăm are legătură cu respectarea odihnei sabatice (cf. 4.1); în Lev 2,13 și Num 18,19 este amintită în cadrul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
šăbat înseamnă „a înceta [un lucru]”, „a termina [ceva]”, „a dispărea” și mai târziu a luat sensul tehnic de „a celebra [sâmbăta]”; același lucru e valabil și pentru šăbbat (Haag 1993). Prima accepție apare în Gen 8,22 (aluzia la potop) și în alte șapte cazuri, dar în alte texte e dificil de stabilit care este semnificația reală; în caz de dubiu e mereu mai prudent să traducem într-o manieră mai generică. Cu semnificația de „a înceta [un lucru]” verbul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
circa 29 de zile, 12 ore și 44 de minute; anul „lunar” are circa 354 de zile față de 365 de zile, 5 ore, 48 minute și 40 secunde ale celui „solar”. Această problemă se reflectă bine în povestirea „sacerdotală” a potopului conform căreia acesta începe în ziua de 17 a lunii a doua din anul 600 al vieții lui Noe și se termină în ziua de 27 a lunii a doua din anul următor (cf. Gen 7,11; 8,11-14; Soggin
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
marginea deșertului sau în teritorii mai primitoare din Samaria și Palestina. Se ocupau cu studierea scrierilor de început ale lumii, sau ,,începătoare”, cum le batjocorea Saul plin de năduf, care scrieri ne spune mai tîrziu Tertulian, au fost salvate de la potop de Noe în arca sa și cunoscute ca Legea/ Calea Adevărului și Dreptății a Ziditorului lumii pe care Eno a copiat-o spre a fi călăuză neamului omenesc în veacul veacurilor. Înainte de a fi primiți în Frăție, doritorii parcurgeau o
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]