2,376 matches
-
ia din loc. Nu are studii suficiente, e prea îmbrăcată, a avut roluri de spus în mers, roluri de un cuvânt și roluri mute și între aceste triumfuri a intrat și a ieșit dintr-un centru de dezintoxicare și a pozat goală pentru una dintre cele mai vulgare reviste de pe piață. (Era un exemplar în seiful lui McGanny, pe care m-am gândit să-l iau pentru tine; asupra mea nu a avut nici un efect, dar mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
frigorifică, golită Într-o parte pentru că-i zburase capacul, echipajul zăcând În poziții ciudate și, În jurul lor, și mai multe hârtii. Mai erau cărți de rugăciune, fotografii de grup În care echipajul de mitraliori era așezat după ordinea ierarhică și poza o veselie Îmbujorată, ca În fotografiile echipelor de fotbal din anuarul vreunui colegiu. Acum zăceau În iarbă, cocoșați și umflați. Cărți poștale de propagandă Înfățișând un soldat În uniformă austriacă ce forțează o femeie să se aplece de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
culmea bucur iei, sunt încântat, vă mulțumesc.ʺ Omul culturii și al științei franceze făcea osanale „iluministeiʺ Ecaterina a II-a care în 1765 cumpărase toată biblioteca de la redactorul Enciclopediei franceze, iar în 1778 - toată biblioteca lui Voltaire, doar ca să pozeze ca intelectual avansat; ea cheamă la Petersburg pe Denis Diderot (1713-1784) autorul Călugăriței (1760), „ îl înconjoară cu onoruri și bani, îl flatează în diferite chipuri și bărbatul deștept al Franței se întoarce acasă îmbrobodit și el de Ecaterina Rusi ei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ați revenit? F. Da. P. Atunci s-o luăm de la capăt. Numele... F. Calache. P. Lache cu un singur ce. Bonn. Lache și mai cum? F. Grin...Gin...Nu se vede! Grim... P. Dă să văd. Uite că are și poză și râde neno... Nenorocito! Asta-i poza mea! Și scrie clar că-s Calache Grigorie cu tuș negru și oficial! Oarbă să fi fost și tot vedeai legătura! F Nu, că-n poză erați cu mustață iar pe viu arătați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Lucrați antiguvernamental. Ași. Avem prețuri rigide. Pompele funebre sunt singurele societîți care mai beneficiază de sposorizări oficiale. La noi se îngroapă cel mai convenabil. Bine. Puteți începe acum ? Ce ? Funerariile, pardon, lucrarea. Portretul. Aveți vreo poză ? Mda. Poftim. Dar e poza dumitale ?! Și ce ? Nu te aranjează ? Ba. Dar era vorba de defunctul decedat... Era, dar având în vedere prețurile atrăgătoare și așa, ca probă, fă-mi experimental două portrete cu reducere că ai comandă en gros. Și ce să reduc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
datează din 1998; eseurile au fost tipărite În România literară și Cuvîntul (serie nouă) prin 2005, cronichetele literare („Cartea de noapte”) și chestionarele s-au Înghesuit În Dilemateca Începînd cu 2006, interviul a apărut În Ziua literară, Bunicii s-au pozat În Dilema. Acum, șăgalnice cititoare, am ajuns cu toții la capătul puterilor și al acestor introduceri. Ninge. Serios, cînd mi-am ridicat privirea pe fereastră Înainte de-a scrie ninge, am văzut că ningea. Vă rog să fiți Îngăduitoare, dar simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au Întîlnit În 1993, forțat, cu un sexagenar ce avea să obțină cîteva luni mai tîrziu un emoționant certificat medical prin care se specifica că suferă de impotență, ca să scape de scandalul din Ministerul Culturii, corpul central, unde-a fost pozat cu blitzul În chiloți, dar la momentul pe care-l evoc, furios pînă la culme Întru o surprinzătoare Împroșcare a spațiului mioritic, aparținînd unei alte expresii artistice decît cea caracteristică lui. Este vorba de Petre Sălcudeanu și de scenariul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tufele exotice ale locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erotice chiloți cu dungi verzi, O boare de cenușiu În pînzele lui Val Gheorghiu, Pentru că proaspăta soție-l cicălea, i-a zdrobit capul de perete și a Înjunghiat-o de 30 de ori, Valentin Moraru face tochitură moldovenească, Shauna a pozat goală la Îndemnul soțului ei, Accesibil și discret. Tratament unic și special. Tulburări și disfuncții sexuale masculine. Rezultate imediate. Din Jurnalul lui Stendhal: „Exceptînd-o pe D, sînt cast ca un drac. Uite-așa mă Îngraș”. Guvernul a instituit taxa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu prințul rus, pe urmă-l pupă. Apoi Îl aruncă În pivnița umedă. Îi zice că l-a iubit pătimaș, dar acum inima ei este moartă. Ca atare se ivește un pictor neamț ce execută tabloul Venus Înveșmîntată-n blănuri. În timp ce pozează, Wanda Îi mai arde-un bici lui Gregor, pe urmă pictorul vrea și el. Apare Alexis Papadopolis (Apollo), care-a luptat Împotriva turcilor și e foarte bogat. Idilă Wanda-Alexis, Severin vrea să plece, nu pleacă, imploră să fie sclavul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
recunoaște eroul. Masochiștilor care se așteaptă la țepi, decalotări cu mașina de tuns zero, freze perianale supraturate, Ciuleandra, cartea le place pentru că-i enervează. Pentru sadici e incomprehensibilă. Onaniștilor le folosește dacă se-apucă să mîngîie coperta I, unde e pozat un sîn și pubisul subiacent, ras, dar tăcut. Restul de două procente de normali pot folosi opera pentru a arunca cu ea În capul trecătorilor, fără avînt. Din prefață aflăm Însă că există femeia falus. În asta nu e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Pe scurt, Maitreyi m-a certat întrebîndu-mă unde vreau să ajung, căci neslăpinirea mea o compromite, că Mantu și Khokha au început să afle etc. Plângea cu spasme. Eu n-am scos un cuvânt. Eram mâhnit, o jicnisem. Dar și pozam enorm. Din nefericire, Khokha era pe verandă, alături de odaia mea, și a auzit tot. Când Maitreyi a aflat asta, a început să plângă mai desperat. Mi-a scris pe marginea unui plic că ar vrea să moară. Pentru o indiană
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ce ai vrut să spui cu asta? Să-mi tălmăcești ce reprezintă cele două figuri alegorice de la picioarele „Luceafărului”? Da’ amarnic mai ești, ieșene! Află tu că bătrânul reprezintă „Filozofia”, iar femeia „Poezia”. Și, ca un detaliu, pentru „Poezie” a pozat chiar soția sculptorului, pictoriță născută Niculescu. Așa parcă mai vii de acasă, dar să nu zici hop până nu-i sări. Acuma ce ți s-a mai năzărit, dragule? Doar nu vrei să cred că statuia a fost din primul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gospodarule! Prin urmare, eu păzeam oile părinților flăcăului. Intr-o dimineață, pe când sora lui nenea Jănel îmi punea de mâncare în trăistuță, am îndrăznit s-o întreb ce mai face nenea. Ea - poate pentru a se lăuda - a adus fuga poza, mi-a arătat-o și m-a întrebat: „Ei, ce zici? Iți place? Stă și o apără pe regină cu sabia! Uite aici cum ține sabia! D-apoi ce chipiu și tunică are! Ti-i mai mare dragul.” Am rămas
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atelier, impresionând pe toată lumea. Avea patru camere pline cu lucrări, ca un muzeu. Pentru prima dată am văzut la el colaje din flori și fructe, adevărate broderii. Boușcă a venit la mine în atelier de câteva ori, a acceptat să pozeze și astfel am reușit să-i fac portretul, care astăzi aparține colecției muzeului. Mormântul familiei Boușcă sculptat de artist, reprezintă o femeie care ține în mână un opaiț. I-am oferit o bucată de marmură pentru monument. Boușcă lucra în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
atelier, impresionând pe toată lumea. Avea patru camere pline cu lucrări, ca un muzeu. Pentru prima dată am văzut la el colaje din flori și fructe, adevărate broderii. Boușcă a venit la mine în atelier de câteva ori, a acceptat să pozeze și astfel am reușit să-i fac portretul, care astăzi aparține colecției muzeului. Mormântul familiei Boușcă sculptat de artist, reprezintă o femeie care ține în mână un opaiț. I-am oferit o bucată de marmură pentru monument. Boușcă lucra în
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele se varsă peste tot și toate. Autori morali (ce-o căuta aici vocabula asta, moral?) ai crimelor pozează în inocenți. Da, nerușinarea e principala trăsătură a democrației cu față brucană. Profetologul ne-a pregătit alt "canon". Ni-l expune, ipocrit și poticnit, duminică de duminică, sub ochii extaziați ai interlocutorului. Mereu își găsește Silviu Brucan o mîndră (Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne pozam unii pe alții cu banalele, ieftinele aparate sovietice "Smena" și schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Locul i l-a luat un oarecare Moriț și nu mai știu cum. "Suferise" sub Antonescu: fusese condamnat penal la șase luni de pușcărie, pentru că vînduse certificate de studii, ca director al Liceului evreiesc nr. 1 din capitală. Un escroc pozînd în victimă a xenofobiei. Cum apele Bahluiului i se păreau tulburi, din ce în ce mai tulburi (se aștepta la o arestare), i-a cerut lui tătișor să mă ia cu el: Du fetița de aici". Iordan se transferase la București, în Orchestra Radio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în pat o merită. Nu este bucurie mai mare decît aceea de a dispune de iubită", citează Magda U. din Le roman de la Rose. Eu scriu aromane. Și mă indispune verbul a dispune. Bărbatul medieval, cel căruia-i plăcea să pozeze în cavaler cuprins de dragoste aleasă, cavaler tandru și pur, nobil și dezinteresat pîn' la uitare de sine e, în fapt, cu gîndul la meretrix. "Mile très metrese aveam, nu le știu de nume", cum versuiește Cezar Ivănescu. Soția? Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
linii verzi în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi ea?) pe doamna Bee, "lectora" de carte. Din '83 încoace, n-aveai voie să-ți pui poza pe coperta a patra, dacă erai "autor în viață". Chiar dedicațiile abia se acceptau. Așa că doamna Bee și-a luat revanșa: și-a pus propria fotografie pe cartea altora. Păstrează copia și nu uita originalul". Am muncit de pomană la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
coada ochiului spre geam. Franz Marc își paște iarba zilei. Cum lumina a scăzut, calul arată a nălucă. "Uită-te la tine, mă cîrîie, iarăși, vocea de-a doua. Femeie fără fotografie de nuntă, necăpătuită cu bărbat și cu copii. Pozezi unui pictor, la vîrsta cînd ar cam trebui să te gîndești la un pat într-o casă de bătrîni. Nu-ți era frică să te uiți în oglinzi și-n cutiile cu poze? Sau crezi că, pe jumătate orb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o altă zi cu ploaie aproape biblică... Câteva zeci de secunde se priviră în ochi, în vreme ce un fulger sfâșie cerul către nord-vest. Imediat fu urmat de un tunet care făcu alarmele unor mașini să răbufnească... - Căutați pe cineva? Încercă să pozeze în gazdă surprinsă, dar politicoasă, cu toate că i-ar fi trântit ușa în nas individului, în doi timpi și trei mișcări. - Cred că ați greșit adresa, continuă după ce observă că buzele crăpate continuau să strângă chiștocul de țigară. Dar se întâmplă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic, de fiecare dată când poza în gânditorul măcinat de probleme fundamentale ale existenței) și gândi că liniștea te amăgește, te cheamă, tu te duci, te apropii, știi că te apropii, pe urmă observi surprins că nu ai făcut altceva decât să te îndepărtezi suplimentar, ești
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a trezit, bineînțeles, s-ar fi uitat la ceas. Numai că el nu a făcut-o. Și-a adus aminte de ceai și s-a grăbit către bucătărie. A tras chiar și o înjurătură, tocmai el, căruia îi plăcea să pozeze în personaj al cercurilor selecte în care cuvintele obscene sunt interzise cu desăvârșire și poartă doar discuții elevate. A aprins lumina, gândinduse că are și o vreme ploioasă avantajele ei. Un ceai fierbinte, de pildă. Click. Bum! Și Vecinul acela
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]