3,904 matches
-
și colective. Aceste energii sunt, ulterior, direcționate spre activări epuizante și, uneori, distructive ale inter-relaționărilor omenești. Astfel, nu de puține ori, în numele prea-plin de emfază al sacrificiului pentru o himeră cu pretenții de adevăr ideal omul și-a proiectat în prăpastia nimicirii sinele și pe ceilalți semeni. Actele sale postulate ca jertfe pe altare idolatre s-au dovedit într-un târziu efecte ale rătăcirilor în labirintele și narcoza manipulărilor telurice. Sacrificiul ca element la care se renunță, ca factor de schimb
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
indubitabil. Privindu-se în oglindă el își perindă vederea prin câmpiile unui peisaj al înfrângerii celorlalți, al neutralizării impulsiunilor de personalitate ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia hipnotizantă se spulberă de ciocnirea cu duritatea unei revelații prea-târzii, cu adevărul unei lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
unei analize ce se dorește sigură prin cercetarea sa meticuloasă. Între cel ce îndură suferința survenită prin deficiențele corporalității, acea suferință ce nu sfredelește ci doar învăluie copleșitor și dimensiunea lumii împrejmuitoare se află un crepuscul terifiant deschis asemeni unei prăpăstii amețitoare. Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru inter-relaționarea sa cu mundaneitatea. Fără acest drum de suspensie
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
-aș... E greu de crezut că am să rezist. Nu pot să-mi imaginez cum voi arăta peste două săptămîni, peste o lună, cînd vom depune jurămîntul. Un an mi se pare un secol, se pierde undeva În Întunericul unei prăpastii fără fund. Viața mea e distrusă, cînd voi pleca de aici voi fi bătrîn, nu neapărat mai bărbat, dar În mod cert mai bătrîn, mult mai bătrîn, voi avea probabil cîteva sute de ani, nu se va mai putea face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sfîrșit Își dă seama că Încordarea mă face să-mi pierd șirul, Îmi spune brusc că Bogdan Podeanu are un unchi În America. — Are, da, mă aud spunînd. — Deci știi. — D-da, știu. SÎnt deja cu doi pași mai aproape de prăpastie. — Și știi, bineînțeles, că are de gînd să-i scrie. — D-daaa...? Lungesc această unică silabă și reușesc să-i dau o intonație interogativă. Evident, e un truc atît de subțire, Încît nu am cum să-l continui - un fel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai urîte, conțineau acea doză de nefiresc pe care Îți vine greu să o iei În serios. Mai ales dacă ai mintea cît o gămălie. Sau, probabil, mai ales de asta. Probabil că... analizele și procesul gîndirii mă conduc În prăpastia salvatoare a somnului... — Bă, dacă nu-mi dai să mănînc ceva din valiză, Îți mănînc inima. E Box, nu s-a potolit, e turbat, Îi recunosc vocea În Întunericul aproape compact. E trecut de miezul nopții, mă trezește trăgîndu-mă cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lor comun țipă mut undeva În miezul unor intuiții. Nu, nu sîntem niște eroi, sîntem statistica unei anomalii politice și sociale, sîntem elementele unui experiment. Ne umanizează doar iluziile și felul În care ne justificăm eșecul imatur, pe buza unei prăpastii despre care știm foarte puțin. Scuipăm uneori În ea și așteptăm să se audă ecoul, dar probabil că nu e cea mai bună metodă de cunoaștere. Îi surprind privirea, care Îmi studiază stîngaci tăcerea, aproape că simt cum mă pipăie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văzu că păturile de vapori ce păreau să umple hăul erau în continuă mișcare. Evident, existau ventilatoare ascunse, curenți de aer meniți să limpezească atmosfera, dar care acum nu izbuteau asemenea performanță. Tom nu suferea înălțimile. Și acum, privind în prăpastia de aburi și tevi, încercă un vertij ce părea a fi prelungirea acelei senzații, asemănătoare cu dorința sexuală, pe care o încercase pe promenadă. Nu văzuse niciodată „motoarele“ Institutului, pentru că, de când se născuse el, izvorul nu fusese expus publicului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
niște bare subțiri, verticale și fierbinți, și de treptele de oțel de deasupra lui, pentru ca apoi să se opintească în sus, se dovedea imposibil. În orice caz, ar fi fost o acțiune foarte periculoasă, având, în cazul unei căderi, perspectiva prăpastiei cu fundul de beton, adâncă de peste opt metri. Tom rămase locului, gâfâind îngrozitor. Avea senzația că se găsea de foarte multă vreme în puțul acela lugubru, șuierător și scăpărător iluminat. Căldura umedă, tropicală, irespirabilă, se propaga în valuri de aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să mă ridic pe balustradă astfel încât să mă pot prinde cu mâinile de treptele de sus, și chiar dac-aș face-o, nu mi-aș putea înălța picioarele pe trepte, aș rămâne agățat de ele până m-aș prăbuși în prăpastia de dedesubt. Și pe de altă parte, dacă nu reușesc să ajung la scară, în curând o să mă sufoc. Și am impresia că toată drăcia asta e gata să facă explozie“. Strigă din nou, dar vocea îi era atonă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar acum e ca și cum te-ai fi purtat... prin cele ce mi-ai spus ai schimbat trecutul. — Asta e o imposibilitate, a schimba trecutul ar fi un sacrilegiu, pentru așa ceva se moare. — Nu. Dumneata ai făcut-o, ai sărit peste prăpastia dintre noi. Dă-mi voie să te conving, nu înțelegi, suntem împreună, ca doi prieteni care se îndrăgesc, ca o familie - dumneata ai izbutit să creezi această apropiere. — Lucrurile nu stau așa, Hattie, și nu pot fi făcute să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trecutul... ar fi un fals, ar fi abominabil. Nu suntem și nu putem fi unul față de celălalt ceea ce ar fi trebuit să fim... Dacă am rămâne împreună, și ne-am iubi, am găsi o cale de remediere, o punte peste prăpastia ce ne-a despărțit. — Vrei să spui ca foști iubiți? — Nu vorbi în felul ăsta oribil. Nu vreau să spun... ca nimic altceva, ca noi înșine — Îngerii ar putea. Oamenii, nu. Minților noastre le lipsește acel grad de particularitate. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
placă, și ai să mă ții alături de dumneata. — Am fost nebun, știam că așa ceva nu se poate întâmpla, că n-ar fi niciodată posibil. — Oricum, ai spus-o. — Da, dar asta a fost înainte să ... sparg bariera, să sar peste prăpastie... nu ne mai putem întoarce. — De ce nu? De ce n-ai încerca? Doar ești un om liber, nu o victimă neajutorată. — Sunt o victimă neajutorată... sunt țintuit pe crucea mea și țip. Nu poți să înțelegi, nu poți să simți diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în sus, apucându-se cu mâinile de barele verticale ale scării de deasupra lui, în timp ce genunchiul stâng dibuia în beznă după un loc pe care să se rezeme. Cuțitul cedă, și căzu cu zgomot pe podeaua de beton din fundul prăpastiei. Genunchiul lui Tom bâjbâia pe bare, dar spațiul dintre ele era mult prea îngust. Un moment, Tom rămase agățat cu brațele de bare, cu genunchiul stâng dureros lipit de acestea și piciorul drept atârnându-i în gol. Greutatea suportată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
observat că erau destui. Am servit o pizza la un local unde lucrează și trei tineri din zona Pitești. La întoarcere ne-am oprit la o bisericuță dedicată sf. Fecioare Maria de la Loreto, lângă care este un pod deasupra unei prăpăstii de pe care își dau drumul cei ce fac exerciții de cădere, legați cu frânghia. Tot de pe acest pod însă s-a aruncat și o tânără, sinucigându-se. Inainte de gestul necugetat a lăsat scrise următoarele cuvinte: ”Inima celor puternici este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
graba de a pleca mai repede, am uitat să trec prin capelă. Imi aduc aminte pe drum și cer iertare lui Dumnezeu. Mai mulți km drumul este arid, fără nicio localitate, flancat de stânci la dreapta, iar la stânga de prăpăstii în josul cărora se vede marea. La un moment dat, de pe partea opusă mă strigă un bărbat de pe motoretă: D.voastră sunteți preotul pelerin? Ii răspund că da. Se oprește, traversează strada și mă salută prietenește, prezentându-se: Riccardo Pollice din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
brutalitatea doctrinară a noilor inchizitori. Aceștia "funcționează", ca automatele, pornind de la o gândire disociată. Desigur, nu este prima dată când există o distanță între cei care "spun" și cei care trăiesc realitatea. Dar distanța a devenit în zilele noastre o prăpastie de netrecut. De aici, necesitatea de a ști să spui ceea ce este trăit. Așa cum spunea Nietzsche: "Originalii au fost cei care au dat numele". Amintind că nu este original decât ceea ce este originar. Nu cuvintele puterii, care, așa cum aminteam mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
femeie destul de educată, ar fi avut despre ce să discute cu ea, și ea ar fi fost, parcă o și vedea, surprinsă și încântată să-l vadă la ușa garsonierei ei. Și totuși n-a căutat-o niciodată. De ce? Probabil prăpastia dintre generații, își spune... Dar timpul șterge orice diferență, nivelează totul. Acum n-ar mai fi nicio prăpastie, ei fac parte cu toții, Lucian, părinții și domnișoara Saicovici, din aceeași generație. Dacă mama l-ar întreba, l-ar durea să-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o și vedea, surprinsă și încântată să-l vadă la ușa garsonierei ei. Și totuși n-a căutat-o niciodată. De ce? Probabil prăpastia dintre generații, își spune... Dar timpul șterge orice diferență, nivelează totul. Acum n-ar mai fi nicio prăpastie, ei fac parte cu toții, Lucian, părinții și domnișoara Saicovici, din aceeași generație. Dacă mama l-ar întreba, l-ar durea să-i spună că mobila lor a fost aruncată. Oricât de rău ar fi arătat, mama se atașase de mobila
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aparținut sau te obișnuiseși cu gândul că îți aparține; după care a venit scadența și acum nu mai e al tău. Probabil că de aceea Lucian n-a mai vrut să treacă s-o vadă pe domnișoara Saicovici. Nu din cauza prăpastiei dintre generații. Ci fiindcă garsoniera ei prea era aproape de apartamentul părinților, unde locuiau acum niște străini. La doar doi pași se afla ușa lor, atât de familiară. Ușa aceea pe care mama se dusese s-o descuie pentru ca vecinii să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în majoritatea basmelor românești:de apă - cel care trăiește balaur în fântâna satului și care este ucis de Busuioc sau de Sfântul Gheorghe/militar sportiv; balaur de uscat - trăiește prin prăpăstii prin "țara armenească" și făurește "piatra scumpă"; de văzduh - alăturați norilor de furtună și controlați de câte un solomonar/ antrenor și de aceea orice sportiv este un Făt Frumos. Publicul este balaur dragon (drákon "cel ce te fixează cu privirea
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
iei pe malul pârâului scotocind în dreapta și în stânga? - a presupus Toaibă. Și atunci ce propui, Toadere? Ia gândiți-vă că pe creasta râpei nu se află decât acel punct de observație folosit numai ziua... Dacă reușim să urcăm pe marginea prăpastiei până în vârf, apoi de acolo îi floare la ureche să dispărem în zbor ca niște duhuri... Toadere, tu vorbești în dodii. Ce zbor? Ce duhuri? Domn’ locotenent. Care grupă de urmărire ar urca în fuga mare o asemenea pantă? Noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cînd au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mînie. 29. Și s-au sculat, L-au scos afară din cetate, și L-au dus pînă în sprînceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie. 30. Dar Isus a trecut prin mijlocul lor, și a plecat de acolo. 31. S-a coborît în Capernaum, cetate din Galilea, și acolo învăța pe oameni în ziua Sabatului. 32. Ei erau uimiți de învățătura Lui, pentru că vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
aminte că, în viața ta, tu ți-ai luat lucrurile bune, și Lazăr și-a luat pe cele rele; acum aici, el este mîngîiat, iar tu ești chinuit. 26. Pe lîngă toate acestea, între noi și între voi este o prăpastie mare, așa că cei ce ar vrea să treacă de aici la voi, sau de acolo la noi, să nu poată." 27. Bogatul a zis: "Rogu-te dar, părinte Avraame, să trimiți pe Lazăr în casa tatălui meu; 28. căci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]