2,626 matches
-
documentat asupra celor patru " K", ar fi concluzionat că activitatea ei s-a concentrat de totdeauna pe primul "K", bucătăria. Mergea zilnic sau aproape zi de zi la piață. Se târguia cu precupețele. Avea prietene și cunoștințe în satele din preajmă. Multe gospodine veneau cu noaptea-n cap, aduceau zilnic sau la două-trei zile: lapte, brânză, carne, uneori și vânat între care păstrăv proaspăt sau afumat. Era extrem de căutat păstrăvul la cetină cobză, cum i se spunea în toată zona. "Coana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Să mai învețe oleacă de carte, în plus. Că nu strică! Mai ales că vremurile-s grele. Și unde-i un singur salariu... știu eu... dac-apoi... n-au să ajungă amândoi să cam tragă mâța de coadă... Câmpulungenii din preajmă au cam înlemnit când au auzit replica lui moș Costache. Vai de mine și de mine, cuscre dragă. Dar se vede treaba că dumitale nu prea ești mulțumit... Așa-i, cuscre? Nu-i cazul să fiu eu mulțumit. Fiindcă eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe care o condusese atâția ani. A fost un moment emoționant, foarte complex. Bițu nu credea că anii au putut galopa așa de năvalnic și că trebuia să-și părăsească postul. Stătea la o masă centrală. Și plângea. Avea în preajmă un frate, o cumnată, fiul și nora, colegii de facultate de la alte secții din țară, lucrători drumari, colaboratori, pensionari, foști și actuali conducători. În toastul pe care l-a rostit cu acest prilej, Nicolae Tăutu, președintele Colegiului Național al Inginerilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Întorceam În adăpostul unde stătusem adesea zi și noapte Încontinuu, fără să dau cu nasul pe-afară și câte trei săptămâni Încheiate. Lesne o poți lua razna În felul ăsta. Uneori chiar mă bucuram că n-am pe nimeni În preajmă care să-mi spună cât de Întreg am rămas la minte. Oricum nu mai deosebeam noaptea de zi. Ziua și noaptea se contopeau Într-un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
roșie țâșnește În mijlocul curții și ocolește În viteză grămezile de nisip și balastru. Frânele scrâșnesc, iar Viorel sare pe ușă cu o secundă Înainte ca mașina să se oprească. Așa face mereu, exhibându-și virtuozitatea În fața oricui se nimerește În preajmă. De data asta are un spectator sigur. E cineva acolo În mașină. * Canicula lipicioasă a amiezii cotropite de nori de muște parcă i-ar fi sporit buna dispoziție stăpânului nostru tânăr, Întreținută desigur și de Însoțitoarea lui, care-l aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nu mai prezintă nici o importanță pentru mine. Acum mă atrage altceva, vreau să-mi descopăr esența. Simt în eul meu noi chemări și, ca să pot să le urmez, trebuie să-mi abandonez vechea existență. Agonism De câteva zile, aici, prin preajmă, colindă un copil străin, rătăcit nu știu cum pe malul mării. Se joacă de-a pescuitul, aruncându-și înfrigurat undița în valuri... Uneori reușește să prindă câte un peștișor colorat ce luminează plaja cu solzii lui sclipitori. Îl spionez de departe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spaimă ca atunci când eram copil, la Sulmona. Fugeam de-acasă și mă ascundeam printre tufe, la poalele muntelui Morrone, așteptând încordat să văd dacă mă urmărește cineva. Mi-era teamă, dar senzația aceea, de a percepe pe cineva nevăzut în preajmă, îmi plăcea; se petrecea la fel când zăream vipere verzui pe lângă altarul lui Hercule Curinul. Mă întrebam cum este când te mușcă o viperă. Calea Lactee Într-un cântec elegiac rostit de Aia, păstorul tânăr face o călătorie pe Calea Lactee, dezbrăcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rămân marele poet Ovidiu sau să devin mesager? Aș dori și una și alta. Mi-e greu să aleg între o existență mecanică și o devenire metafizică. De când am întrevăzut posibilitatea de a mă oferi zeului, Aia a dispărut din preajmă. Acum stă mereu în coliba ei, n-o mai văd aproape deloc. Mă tratează cu mare respect și mă privește ca pe un zeu. Nu mai consideră că e cu putință să mai conviețuim. Cred că e pe cale să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
eroinei mele, fără să-i deplâng vreodată soarta. Medeea mea e obsedată de un vis ce revine: cel în care îl are înaintea ochilor pe fratele ei măcelărit și se vede și pe ea însăși alergând nebună pe câmpurile din preajmă, căutând îndurerată bucăți din trupul lui. Fratele ucis, dezmembrat și semănat în țărână devine un topos recurent în toate replicile piesei. „Mi-am sacrificat fratele care e carnea și sângele meu.” Medeea își smulge părul cu disperare și repetă întruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ființă. Vei cunoaște omogenitatea naturii în fiece parte a ei, așa încât să nu mai crezi că e ceva imposibil sau obscur. Vei ști cum își cauzează oamenii înșiși propriile lor rele: nefericiți, ce nu văd bunurile ce le au în preajmă și nu le cunosc, și doar puțini știu să se elibereze de propria-le trudă.” „Dacă le vei învăța, vei îndeplini cu ușurință preceptele mele și vei merita o deplină ușurare de orice necaz. Însă abține-te de la lucrurile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca și cum trupul ei, topit evanescent în aer, mi-ar fi transmis și acum aceleași mesaje provocatoare. M-am întors îndărăt, chiar în locul unde mi se păruse că am simțit mireasma aceea. Nu dispăruse. Pneuma Cineva neștiut se mișcă permanent în preajmă. E ca și cum un spirit rătăcit mi-ar da târcoale. Să fie oare un suflet liber care așteaptă să intre în trupul meu după moarte? Moire, Parce, Lari, Penați, veniți de mă liniștiți: nu mai am nici un pic de răbdare. Opreliște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să ajute "o bătrînică neputincioasă" sau, după caz, "un nevăzător să treacă strada", cît de prompt se sare în ajutorul unei persoane care face o "luxație" sau, mai grav, are o "criză cardiacă", ori cît de binevoitori sînt cei din preajmă în a furniza informația utilă atunci cînd un străin nu găsește o "stradă necunoscută". Rata de ajutorare devenea un indicator fidel al capitalului de încredere în "celălalt" și al respectului față de semen. Știm din studii comparative interculturale, care au făcut
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
s-au mai schimbat un pic regulile, și-au zis: "Poate să bea apă, are nevoie. Are o nevoie, sună, vine, se duce și își face nevoile, poate să se plimbe. Nu poate să fumeze în post dacă este în preajmă muniție sau sunt carburanți". S. B.: Normal. În anumite posturi cu specific, da. Dar regulile acelea erau ceva de groază. Bine măcar că în planton nu se aplicau aceleași reguli ca în gardă, că nu am mai fi fost buni pentru
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Roșu, care făcea și el des de serviciu în PC, a cerut sprijin tot din PC. În acel moment, era și el depășit de situație. Trebuia să scoată muniția din Comandament, din camera cu muniție, militari nu prea erau prin preajmă, că plecaseră la concert, și el nu se descurca să desfacă "conservele", acele cutii de tablă cu cartușe. M. M.: Da, cutiile, zincurile alea și cu instrumentul acela de tăiat pe lângă ele. S. B.: Exact. Camaradul meu m-a chemat
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
primele două zile nu puteau ieși din tanc de teama că ar putea fi împușcați. S. B.: Și cum goleau sacii? M. M.: Îi țineau afară lângă tanc. Primele două-trei zile a fost nenorocire, apoi am descoperit WC-urile din preajmă, la Cina, Athene Palas, Ateneu. În zilele astea nici nu prea am mâncat. Pe 23 sau 24 decembrie au venit țiganii din blocul în care stăteam și mi-au adus de mâncare și portocale și nu mai știu ce. Mai
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
arate atât o teamă de moarte, înțeleasă drept capăt al tuturor proiectelor tale (este și o rigiditate aici, născută din urgența împlinirii idealurilor), cât și o inadecvată înțelegere a temporalității proprii, ratând răgazul contemplării existenței tale și a celor din preajmă, eșuând astfel în fața oricărei apropieri. * Este posibil ca sensul lui a fi român să ne parvină doar după o viață de "românitate". Și atunci poate fi prea târziu. * O emoție pe care reușești să o definești în registrul umanului este
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
perioade ca urmare a înregistrării unui mai important spor demografic și zonele de câmpie acoperite și ele altădată în bună parte cu păduri, au fost populate de autohtoni, satele fiind situate de obicei pe grinduri sau pantele mai înalte din preajma râurilor sau a lacurilor. Prezența unor așezări și necropole mai numeroase în Câmpia Bărăganului, zonele din preajma Dunării sau din sudul interfluviului Prut-Nistru a fost atestată, fie în perioada secolelor VI-VII d. Hr., fie mai ales în epoca secolelor IX-XI
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
intensivă, a accentelor puse vizibil orchestrat (dar deloc ostentativ-retorizant, fără nimic forțat în această „sintaxă” a inducției atmosferizatoare, care captează - altfel decât pe calea analizei psihologice - un climat al interiorității): „Deodată vântul trecu șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor din preajmă. Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini și dădu și ea zvon. Înălțând fruntea, Vitoria simți adierea rece dinspre munte”. Din nou, aparent, doar descripție, montaj de semne ale hotarului dintre anotimpuri. Dar esențialul este în accentul interior care
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ibidem, p. 23). 222 H.Matei, op. cit., p. 57-58. 223 Interesantă este ceremonia de ritualuri magice de Înmulțire a animalului sau plantei totemice, Într-un caz mai cunoscut cangurul. Mai Întâi se alege locul ceremoniei pentru a nu fi În preajmă femei, copii sau oameni ai unui alt totem, apoi șeful tribului dezgroapă din pământ piatra ascunsă care reprezintă coada cangurului mitic, alungat aici de către câinii sălbatici, o ridică cât mai sus pentru a putea fi văzută de toată lumea și apoi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În pustiu și nu erau obișnuiți cu asemenea viață, creau divergențe față de propria familie și față de bătrânii tribului ale căror decizii nu le ascultau. Alungați de comunitatea lor, „acești tineri fără cămin se instalau În apropierea misiunii, În tabăra din preajmă, unde se adăpostiseră și alți băștinași din cauza bolilor, a bătrâneții sau chiar a lenei, care renunțaseră deci la viața din pustiu. Aceste epave umane care locuiau laolaltă În bordeie extrem de primitive, care nu se spălau nici pe ei și nici
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
care se integrau și cele literare, o antologie de autori moderni sau antici, Orientarea periodicului este pronunțat clasicistă, marcând în mod distinct desprinderea de literatura iluministă a epocii anterioare și abordarea unui clasicism întârziat, care va conviețui la noi până în preajma anului 1848, împreună cu preromantismul și romantismul. Un almanah-magazin, asemănător că profil cu "Chrestomaticul românesc", publică, începând din 1821, la Buda, sub titlul "Biblioteca românească", Zaharia Carcalechi. "Biblioteca românească" nu are preocupări strict literare, propunându-și să informeze pe cititori, dându
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
În curte, dar Ți-am văzut trecând umbra peste perdeaua de la fereastră, ș-am vrut să te mai văz o dată. Încai să mor lângă tine, cum am trăit.” (s.n.). Chiriac joacă rolul amantului pasional ce duce paroxismul trăirii sentimentului până În preajma morții. Dar preferă să trăiască și să mențină o relație avantajoasă: Cu vorbele acestea Chiriac s-a mai domolit. Zița, dezvorțată fiind, e disponibilă pentru o nouă experiență maritală; față de fostul soț e sfidătoare: „ZIȚA: ... Când să trec pe maidan
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de alaltăieri- seara). Eu (adică tu) trebuie să stau acasă...” ș.a.m.d. Indicațiile scenice au rol extraordinar de important În surprinderea psihologiei personajelor În situația dată; soțul Încornorat e aliatul amantului soției Împotriva lui Cațavencu și a moflujilor din preajma lui. Scena aceasta În ansamblul ei e ea Însăși o adevărată comèdie și un spectacol În care venerabilul Trahanache Își asumă rolul dublu de regizor și de spectator; lipsa interesului dramaturgului pentru reacțiile psihologice ale soțului Încornorat relevă un temperament
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
în plus. Pentru presă, pelerinajul este ca lingura de miere pentru muște, se aruncă toți pe el”. Apoi se întrerupe brusc, se uită în stânga și în dreapta ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu se mai află nimeni în preajmă, spunând cu voce scăzută, aproape de taină : „Vedeți, să aveți grijă la Iași. Sunt și multe vrăjitoare care merg acolo”. Accentuează în mod nefiresc cuvântul „acolo”, însoțindu-l cu o înclinare complice a capului. Pe măsură ce trenul avansează în podișul Moldovei, încep
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pânză neagră în care a depozitat „stocul” de marfă. Îmi spune direct, ca și cum ne-am fi cunoscut de când lumea, că la Iași i-a fost furată geanta, dar „mi-am regăsit icoanele, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Jandarmeriei”. Cineva din preajmă cumpără un flacon cu mir, călugărul mulțumește menționând și modul de întrebuin țare, pentru o maximă eficacitate : „Să o porți tot timpul cu matale, oriunde te vei duce. Să nu uiți să te miruiești în fiecare dimineață !”. Chiar sub poarta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]